Whittaker Chambers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Whittaker Chambers
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Philadelphia, Pennsylvania, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Westminster⁠(d), Maryland, SUA Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEsther Shemitz[*][[Esther Shemitz (20th-Century American painter and illustrator)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător
jurnalist
scriitor
redactor[*]​
spion Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuWhittaker Chambers Farm[*][[Whittaker Chambers Farm (historic house in Maryland, United States)|​]]
Lynbrook[*][[Lynbrook (village in New York, United States)|​]]
Washington, D.C.
New York City  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Columbia
South Side High School[*][[South Side High School (high school in Rockville Centre, New York)|​]]
McDaniel College[*][[McDaniel College (private liberal arts college in Westminster, Maryland, United States)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieTime
National Review  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist din SUA  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Prezidențială pentru Libertate[*]​ ()
Ordinul Steaua Roșie ()  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Whittaker Chambers (născut Jay Vivian Chambers; n. , Philadelphia, Pennsylvania, SUA – d. , Westminster⁠(d), Maryland, SUA) a fost un redactor și editor american. În tinerețe membru al Partidului Muncitorilor din America⁠(d) (1925) și spion sovietic (1932-1938), acesta a trădat serviciile sovietice în 1938 și a început să lucreze la revista Time (1939-1948). A depus mărturie despre activitățile rețelei de spioni Ware⁠(d), fapt care a condus la procesul pentru sperjur al avocatului Alger Hiss (1949-1950). Chambers a descris toate evenimentele în memoriile sale din 1952 intitulate Witness⁠(d).[7] Mai târziu, acesta a activat ca editor pentru revista National Review (1957–1959). Președintele Ronald Reagan i-a acordat post-mortem Medalia Prezidențială pentru Libertate⁠(d) în 1984.[8]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Chambers s-a născut în Philadelphia, Pennsylvania[9] și a crescut în Brooklyn . În 1904, familia s-a mutat la Lynbrook⁠(d), Long Island; aici a copilărit și a urmat cursurile școlare.[10][11] Părinții lui au fost Jay Chambers și Laha Whittaker. Și-a descris copilăria ca fiind tulburată din cauza divorțului părinților săi și bunici sale bolnave. Tatăl său era homosexual și l-a tratat pe Whittaker cu cruzime, iar mama sa era nevrotică.[12] Fratele lui Chambers - Richard Godfrey Chambers - s-a sinucis la scurt timp după ce a abandonat facultatea la vârsta de 22 de ani.[13] Acesta menționează destinul fratelui său ca fiind unul dintre numeroasele motive pentru care a decis să devină comunist. Chambers susținea că ideologia „mi-a oferit ceva ce nimic din lumea muribundă nu putea să-mi ofere cu aceeași intensitate, credință și viziune, ceva pentru care să trăiesc și pentru care să mor”.[14]

Educația[modificare | modificare sursă]

După ce a absolvit Liceul South Side⁠(d) din cartierul Rockville Center⁠(d) în 1919, Chambers a lucrat în Washington și New Orleans. A urmat pentru scurt timp Colegiul Williams⁠(d) și apoi s-a înscris la Colegiul Columbia al Universității Columbia⁠(d).[15] La Columbia, i-a avut colegi pe Meyer Schapiro⁠(d), Frank S. Hogan⁠(d), Herbert Solow⁠(d), Louis Zukofsky⁠(d), Arthur F. Burns⁠(d), Clifton Fadiman⁠(d), Elliott V. Bell⁠(d), John Gassner, Lionel Trilling⁠(d), Guy Endore⁠(d) și poetul Henry Zolinsky⁠(d).[16] Profesorii și colegii săi l-au descris drept un scriitor talentat și au crezut că ar putea deveni un important poet sau romancier.[17]

În al doilea an, Chambers s-a alăturat Societății Boar's Head⁠(d)[18] și a redactat o piesă de teatru numită A Play for Puppets pentru revista literară pe care o edita - The Morningside. Lucrarea a fost considerată blasfemie de mulți studenți și administratori, iar controversa a ajuns în ziarele din New York. Piesa va fi adusă în discuție în timpul mărturiei sale împotriva lui Hiss. Demoralizat de controversă, Chambers a părăsit Columbia în 1925.[19] Fostul său coleg de la Columbia -Isaiah Oggins⁠(d) - a devenit spion sovietic câțiva ani mai târziu. Soția lui Chambers, Esther Shemitz⁠(d), o cunoștea pe soția sa - Nerma Berman Oggins - din cadrul Școlii Rand pentru Științe Sociale⁠(d), International Ladies' Garment Workers' Union și The World Tomorrow⁠(d).[20]

Marxismul[modificare | modificare sursă]

În 1924, Chambers a citit lucrarea Soviets at Work de Vladimir Lenin și a fost profund impresionat. Datorită acesteia a observat natura disfuncțională a familiei sale - o „criză a clasei de mijloc în miniatură” - și cum comunismul promitea eliberarea. Sam Tanenhaus⁠(d), biograful lui Chambers, a susținut că autoritarismul lui Lenin era elementul care îl atrăgea pe acesta.[necesită citare] Chambers a devenit marxist, iar în 1925 s-a alăturat Partidului Comunist al Statelor Unite (CPUSA), cunoscut pe atunci sub numele de Partidul Muncitorilor din America.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Whittaker Chambers, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b c d Whittaker Chambers, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Whittaker Chambers, GeneaStar 
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ Chambers, Whittaker (mai 1952). Witness. New York: Random House. pp. 799 pages. ISBN 9780895269157. Accesat în . 
  8. ^ Chambers, David; Nolen, Jeannette L. (). „Whittaker Chambers”. Encyclopedia Britannica. Accesat în . 
  9. ^ Alger Hiss
  10. ^ Chambers, David; Nolen, Jeannette L. (). „Whittaker Chambers”. Encyclopedia Britannica. Accesat în . 
  11. ^ Vinciguerra, Thomas (). „Ghosts Rest at Whittaker Chambers Home”. New York Times. Accesat în . 
  12. ^ Packer, George (). „Turned Around”. The New Yorker. Accesat în . 
  13. ^ „Dies with Head in Oven”. Ithaca Journal. . Accesat în . 
  14. ^ Chambers, Whittaker (mai 1952). Witness. New York: Random House. pp. 799 pages. ISBN 9780895269157. Accesat în . 
  15. ^ Chambers, Whittaker (mai 1952). Witness. New York: Random House. pp. 799 pages. ISBN 9780895269157. Accesat în . 
  16. ^ Chambers, David; Nolen, Jeannette L. (). „Whittaker Chambers”. Encyclopedia Britannica. Accesat în . 
  17. ^ Tanenhaus 1998, p. 28.
  18. ^ Ahearn, Barry (). Zukofsky's "A": An Introduction. Berkeley, CA: University of California Press. p. 12. ISBN 9780520049659. Accesat în . 
  19. ^ Chambers, Whittaker (mai 1952). Witness. New York: Random House. pp. 799 pages. ISBN 9780895269157. Accesat în . 
  20. ^ Meier, Andrew (). The Lost Spy: An American in Stalin's Secret Service. W. W. Norton. pp. 224 224–267, 289–300. ISBN 978-0-393-06097-3. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Chambers, Whittaker (1952). Witness. New York: Random House. LCCN 52005149.
  • Chambers, Whittaker (1964). Cold Friday. New York: Random House.
  • Tanenhaus, Sam (1998). Whittaker Chambers: A Biography. Modern Library. ISBN 0-375-75145-9.
  • Weinstein, Allen (1978). Perjury: The Hiss–Chambers Case. New York: Knopf.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Whittaker_Chambers&oldid=16100056