Sari la conținut

Vulcanii noroioși „La Gloduri”

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vulcanii noroioși „La Gloduri”
Categoria III IUCN (Monument al naturii)
Harta locului unde se află Vulcanii noroioși „La Gloduri”
Harta locului unde se află Vulcanii noroioși „La Gloduri”
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaJud. Bistrița-Năsăud
 România
Cel mai apropiat orașBistrița
Coordonate46°56′36″N 24°41′22″E () / 46.94333°N 24.68944°E
Suprafață2 ha
Înființare1976, declarat în 2000

Vulcanii noroioși „La Gloduri” (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud[1].

Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș), pe teritoriul administrativ al comunei Monor (în partea sudică a satului omonim), în imediata apropiere a drumului județean DJ154, care leagă localitatea Șieuț de Batoș, Mureș.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000[2]) și se întinde pe o suprafață de 2 hectare[3].

Aria protejată cunoscută de localnici sub denumirea „La Gloduri” se află la ieșirea din satul Monor, la confluența pâraielor „Pârgului” și „Luțului” și reprezintă o zonă mlăștinoasă în arealul căreia se află câteva structuri conice (vulcani noroioși) alcătuite din sedimente (marne, gresii, argile) atribuite Miocenului. Vulcanii noroioși sunt formațiuni create de gazele naturale provenite de la mare adâncime, care ies la suprafață printr-un strat de argile, combinându-se cu apa (apă de infiltrație, apă sărată de zăcământ) și formând la suprafața solului conuri (mici cratere vulcanice) de diferite dimensiuni, împrejmuite de zone mlăștinoase, cu vegetație adaptată la umiditate și salinitate.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Reportaj