Sari la conținut

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici

Situl la Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
PozițiaBuzău
România
Coordonate45°20′50″N 26°42′48″E ({{PAGENAME}}) / 45.3473°N 26.7134°E45.3473; 26.7134
Suprafață934,3 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000ROSAC0272  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din România, desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei de protecție. Aceasta este întinsă pe o suprafață de 934,3 ha, integral pe uscat.

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Centrul sitului Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici este situat la coordonatele 45°20′50″N 26°42′48″E / 45.347333°N 26.713439°E ({{PAGENAME}}). Acesta se întinde pe teritoriile administrative ale comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău.[2]

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Vulcanii Noroioși de la Buzău au fost remarcați pentru prima dată de francezul H. Cognard în 1867 cu ocazia unor prospecțiuni petroliere. Mai târziu, au fost descriși în 1883 de Grigore Cobălcescu, în 1890 de Grigore Ștefănescu și în 1965 de Mircea Peahă. Apariția lor se datorează emanațiilor de gaze din zonele cutate și faliate ce aduc la suprafață noroi. [3]

Înființare

[modificare | modificare sursă]

Situl Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici (ROSCI0272) a fost declarat sit de importanță comunitară în decembrie 2007 pentru a proteja 2 specii de plante și 4 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în mai 2022[1].[4][5]

Erupția unor astfel de vulcani, formează la suprafață conuri prin întărirea noroiului ce intră în contact cu aerul. Noroiul este foarte lichid, motiv pentru care conurile care se ridică au o înălțime mică. Noroiul din vulcan este împins în permanență de gazele naturale spre gura vulcanilor, iar de acolo se prelinge pe versanții acestora. Au forma unor pârâiașe care se usucă treptat și modifică în permanență peisajul.[6] Ploile modelează permanent acest areal, săpând în cratere mici canioane ce dau ansamblului un aspect selenar.[7]

Biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 2 habitate naturale: Stepe și mlaștini sărate panonice, Stepe ponto-sarmatice.[5]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[4]

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 17 specii de plante (pelin de sărătură, albăstrică, lobodă sălbatică, sică, Camphorosma annua, garofiță pătată, cârcel, limba mielului, orz sălbatic, stânjenel, hreniță, urda vacii, floarea sării, ghizdei, gărdurariță, iarba sărăturii, crestățea) și o reptilă din specia Lacerta praticola pontica (șopârlă de pădure).[4]

Turism

[modificare | modificare sursă]

Frumusețea și raritatea fenomenului au făcut ca autoritățile să declare în 1924 zona ca rezervație naturală - monument al naturii și reprezintă un obiectiv atractiv în circuitul turistic european.[3] [8]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Hotarare de Guvern, 685/27.05.2022, Hotărârea Guvernului nr. 685/2022 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor speciale de conservare ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România
  2. ↑ Ordinul nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România; accesat la 8 februarie 2025
  3. 1 2 Dicu, Ana (). Vulcanii Noroioși. București: Editura Voctor B Victor. p. 41.
  4. 1 2 3 „Natura 2000 Standard Data Form for Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici”. Accesat în .
  5. 1 2 „Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici”. biodiversity.europa.eu. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. ↑ Sinca, Camelia (). „Vulcanii Noroioși - când este cel mai bine să vizitezi vulcanii noroioși din România”. Libertatea. Accesat în .
  7. ↑ „Cum au apărut la Buzău singurii vulcani noroioși miniaturali din Europa. Povești înfricoșătoare culese din bătrâni”. adevarul.ro. . Accesat în .
  8. ↑ Travelminit.ro (). „Vulcanii Noroioși: tot ce trebuie să știi despre acest loc unic în România” (în engleză). Blogul Travelminit.ro. Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vulcanii_Noroioși_de_la_Pâclele_Mari_si_Pâclele_Mici&oldid=17580365