Vulcan (geografie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un oraș în România, vedeți Vulcan (oraș). Pentru un zeu din mitologia romană, vedeți Vulcanus. Pentru alte sensuri, vedeți Vulcan (dezambiguizare).

Prin vulcan se înțelege atât formația geologică de formă conică formată prin erupția lavelor, cenușelor și gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate în adâncime cât și deschizătura din scoarța terestră care emite rocă topită sau parțial topită (lava), cenușă și gaze.[1] Deschizătura poate fi o crăpătură sau o gaură (mai mult sau puțin rotundă), caz în care se numește „crater”. O caldeiră este bazinul în formă de căldare format prin așezarea părții de sus a conului vulcanic, ea având uneori crăpături sau crater(e).

Geneza vulcanului[modificare | modificare sursă]

Formarea unui vulcan la marginea plăcilor continentale

Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafață. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.

Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră.[necesită citare]

Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu distrugere, ei au și unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca pământul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră a interiorului Terrei.

Erupție[modificare | modificare sursă]

Erupţia vulcanului cu descărcări electrice atmosferice Rinjani în anul 1994

Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani din Islanda.

Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire.

Erupțiile vulcanice sunt de două feluri:

  • erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la suprafață lava bazaltică cu viteză mică (erupțiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive).
  • erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanțe uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de locul erupției.

Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze şi vapori de apa ,insoţit de materiale solide de diferite dimensiuni(cenuşa,bombe vulcanice ,blocuri),după care lava incandescenta începe să curgă sub forma unor torenti sau a unor suvoaie de foc pe marginele craterului.

Dupa iesirea lavei ,eruptia se linisteste ,dar continua sa iasa gaze .La mult timp dupa incetarea eruptiei,activitatea vulcanica poate continua cu emanatii de gaze reci(este cazul mofetelor din România) sau cu formarea de ghizere.Vulcanii pot fi stinsi sau activi.Cei din prima categorie se intalnesc si in Romania (Oas,Gutai).Vulcanii activi pot avea eruptii frecvente(Stromboli-Italia ,Maua Loa-Hawaii)sau dimpotriva pot erupe dupa mari perioade de pauza (chiar secole,precum vulcanul Vezuviu din Italia)

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Scurgere de lavă pe Hawaii
  • După perioada de formare:
    • vulcani tineri
    • vulcani bătrâni
  • După activitate:
    • vulcani activi, care continuă să erupă (ca. 600[1])
    • vulcani inactivi (stinși), a căror activitate a încetat cu milenii în urmă și care nu mai au cameră magmatică
    • vulcani adormiți, care nu au avut activitate o perioadă mai lungă de timp, de ordinul a sute sau chiar mii de ani, dar care au potențialul de a erupe în viitor. De regulă aceștia sunt cei mai periculoși și pot produce erupții de tip exploziv.
  • După tipul de manifestare a erupției:
    • de tip islandic, cu erupții liniare de lave fluide, fără explozii
    • de tip hawaian, cu erupții centrale liniștite de lave fluide
    • de tip strombolian, cu erupții de lave fluide și explozii ritmice de gaze
    • de tip vulcanian, cu erupții de lave vâscoase care, după consolidarea în coșul vulcanic, vor fi expulzate sub formă de cenușă și bombe vulcanice prin explozii puternice ale gazelor
    • de tip peleean, cu erupții de lavă vâscoasă care se ridică în forma unui stâlp
    • de tip Bandai-San, la care exploziile foarte puternice aruncă în aer vechiul aparat vulcanic.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference, New York, 2010, p. 752

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vulcan

Video