Sari la conținut

Vladan Đorđević

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vladan Đorđević Владан Ђорђевић
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Belgrad, Principatul Serbiei[2] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][3] Modificați la Wikidata
Baden bei Wien, Austria
ÎnmormântatCimitirul Nou din Belgrad[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatul Serbiei
 Regatul Serbiei
 Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat
scriitor
medic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[4]
limba germană
limba greacă modernă[5] Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Serbiei
În funcție
11 octombrie 1897 – 12 iulie 1900
MonarhAlexandru I
Precedat deĐorđe Simić
Succedat deAleksa Jovanović
Partid politicPartidul Progresist Sârb
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ipokrat „Vladan” Đorđević (în sârbă Владан Ђорђевић; n. , Belgrad, Principatul Serbiei – d. , Baden bei Wien, Austria Inferioară, Austria) a fost un politician, diplomat, medic, prolific scriitor și organizator al Serviciului Sanitar de Stat sârb. A deținut funcții importante, printre care primar al Belgradului, ministru al educației, prim-ministru al Serbiei, ministru al afacerilor externe, precum și trimis diplomatic la Atena și Istanbul.[6][7][8]

Tinerețea

[modificare | modificare sursă]

Ipokrat Đorđević (Ипократ Ђорђевић) s-a născut la Belgrad, fiind fiul farmacistului Đorđe Đorđević și al Marije (născută Leko).[9] Ambii părinți erau de etnie aromână.[10][11] A avut doi frați[9] și a fost botezat cu numele „Ipokrat”, în onoarea lui Hipocrate, de către nașul său Kosta German.[12] Ulterior, și-a schimbat numele în „Vladan”, un pseudonim literar sugerat de profesorul său de liceu, Đuro Daničić, care a sârbizat numele multor elevi.[12]

Tatăl său provenea dintr-o familie cu rădăcini vechi în Serbia. Mama sa a murit când Vladan avea doar șapte ani, iar tatăl său l-a crescut la Sarajevo, unde s-a mutat pentru a deschide o farmacie.[11] Vladan a primit o educație timpurie în limba sârbă la Sarajevo, manifestând un interes deosebit pentru științele naturale. Lucrarea sa Kočina krajina, realizată în timpul studiilor la liceul din Sarajevo, i-a adus un premiu acordat de Matica Srpska în semn de recunoaștere pentru contribuția sa istorică.[13] În 1867, a participat la Congresul panslavist de la Moscova, unde a susținut un discurs împotriva ideii de unitate lingvistică.[11]

Cariera medicală

[modificare | modificare sursă]

După ce și-a ales medicina ca vocație, Vladan Đorđević și-a început studiile la prestigioasa Școală de Medicină a Universității din Viena beneficiind de o bursă acordată de guvernul sârb.[11] În timpul studiilor la Viena, a criticat public abuzurile administrației austriece, ceea ce a condus la retragerea temporară a bursei. Însă, în urma unei întâlniri întâmplătoare cu prințul Mihailo Obrenović, care i-a împărtășit opiniile, i-a fost restabilită finanțarea. După ce a absolvit ca chirurg, s-a oferit voluntar în Războiul franco-prusac, iar la întoarcerea sa la Belgrad, și-a consolidat reputația ca medic talentat, fiind avansat la gradul de maior și numit medic-șef al armatei sârbe.[14]

În timpul războaielor sârbo-otomane din 1876 și 1877-1878, a încercat să implementeze modelul medical prusac, punând astfel bazele Crucii Roșii Sârbe.[15] În 1879, a fost desemnat șef al sectorului sanitar al Regatului Serbiei, devenind un pionier în abordarea sănătății publice din perspectiva administrativă. A obținut sprijin parlamentar pentru o lege privind înființarea unui fond național de sănătate, asigurând astfel finanțarea serviciilor medicale. Prin această inițiativă, Đorđević nu doar că a pus bazele sistemului de sănătate publică, ci a și obținut recunoașterea oficială a igienei ca bun public, finanțat de stat.

În 1880 s-a căsătorit cu aleasa inimii sale din Viena, Paulina, cu care a avut cincisprezece copii. A fost fondatorul Crucii Roșii Sârbe,[14] al Colegiului Regal al Medicilor și al și al revistei, Arhiv, în care a contribuit cu numeroase articole științifice.[11] Paralel, a condus Partidul Progresist alături de Milutin Garašanin, fiul politicianului Ilija Garašanin.

Cariera politică

[modificare | modificare sursă]

Primar al Belgradului

[modificare | modificare sursă]

Vladan Đorđević a deținut funcția de primar al Belgradului între 1884 și 1885. La preluarea mandatului, Belgradul avea 4.420 de case și clădiri și o populație de 35.783 de locuitori.[16]

La începutul mandatului, a eliminat birocrația excesivă și practicile de protecționism, a început amenajarea cheiului de pe malul râului Sava și a introdus iluminatul stradal. În 1880, administrația a implementat o nouă taxă urbană (trošarina), destinată finanțării sistemului de alimentare cu apă, canalizării, școlilor și pavării cu piatră cubică. O comisie municipală specială a fost trimisă în Londra și în alte orașe europene pentru a studia modelele de administrare a serviciilor comunale.

Đorđević a decis să utilizeze această taxă pentru a pune bazele unui sistem organizat de colectare a deșeurilor municipale. A reglementat evacuarea gunoiului din gospodării și a înființat „trupe de curățenie” în cadrul departamentului de pompieri. Pentru funcționarea eficientă a sistemului, a ordonat achiziționarea de căruțe (câte una pentru fiecare cartier), 14 boi și angajarea a 13 muncitori, organizând și structura administrativă necesară. Datorită epidemiilor de holeră și a experienței sale medicale, a conceput sistemul de salubrizare ca o măsură sanitară non-profit, stabilind o taxă simbolică pentru cetățeni.[16]

Pe măsură ce Belgradul s-a extins, vechiul cimitir din cartierul Tašmajdan a devenit insuficient. Inițial situat la periferia orașului, creșterea Belgradului l-a transformat într-o zonă centrală, aflată în apropierea Curții Regale. Din cauza dificultăților financiare ale orașului, nu s-a putut achiziționa un teren extins pentru un nou cimitir, astfel că Đorđević a donat o parcelă proprie pentru amenajarea acestuia. În deceniile următoare, zona, inclusiv cimitirul, a fost cunoscută sub numele de „Vladanovac”, în onoarea sa, dar denumirea a fost treptat înlocuită cu Noul Cimitir din Belgrad.[17][18]

Prim-ministru

[modificare | modificare sursă]

În 1894, Vladan Đorđević s-a retras din funcție și s-a stabilit la Paris. La scurt timp după sosire, a fost rechemat la Belgrad și numit trimis diplomatic la Constantinopol.[11]

Mandatul său ca prim-ministru (1897–1900) a fost marcat de un stil de guvernare autoritar, descris ca unul al „ordinii și muncii” (Red i Rad). În timpul guvernării sale la Belgrad, a proclamat legea marțială și a implementat reformele cu o severitate necruțătoare, exilând din oraș pe oricine se opunea sau îi stătea în cale. După finalizarea reformelor, a fost înlăturat din funcția de primar al Belgradului.

Ulterior, a intrat în conflict cu autoritățile. În 1906, a fost acuzat că a divulgat secrete de stat în lucrarea sa Kraj jedne dinastije: prolozi za istoriju Srbije („Sfârșitul unei dinastii: contribuții la istoria Serbiei”, 3 volume, Belgrad, 1905–1906) și condamnat la șase luni de închisoare.[11] A executat pedeapsa în închisoarea municipală din Belgrad.

Moștenire

[modificare | modificare sursă]

Đorđević și-a menținut interesul pentru literatură și istorie printr-o corespondență vastă, iar reședința sa din Belgrad a devenit un centru al unui cerc literar elitist. Alături de colaboratori și intelectuali, a contribuit la înființarea revistei Otadžbina, unde au fost publicate unele dintre scrierile sale timpurii, în special lucrări privind igiena practică și economia.

Avansat la gradul de maior în Armata Sârbă, a părăsit curând comanda militară pentru a se dedica activității civile. În anii 1880, ca membru al consiliului orașului, s-a remarcat prin expertiza financiară și implicarea în reforme sociale progresiste, consolidând reputația de lider pragmatic și vizionar.

A publicat o amplă relatare a Războiului sârbo-bulgar în lucrarea sa în două volume, Istorija Srpsko-Bugarskog rata 1885 (1908).[19]

A fost decorat cu Ordinul Sfântul Sava și Ordinul Crucii Takovo.[20] De asemenea, figurează în lista Cei 100 cei mai proeminenți sârbi.

În noiembrie 2020, la Galeria Academiei Sârbe de Științe și Arte a găzduit expoziția „Portretul unui creator neobosit”, dedicată vieții și operei sale. Cu această ocazie, autobiografia sa, Memorii (2500 de pagini), a fost prezentată publicului pentru prima dată.[21]

Lucrări

[modificare | modificare sursă]
  • Otadžbina („Patria”), Belgrad: Ștamparija Kraljevine Sârbe, 1890
  • Srbija na Berlinskom Kongresu („Serbia la Congresul de la Berlin”), Belgrad: Ștamparija Kraljevine Sârbe, 1890
  • Grčka i srpska prosveta („Învățământul grec și sârb”), Academia Regală Sârbă, 1896
  • Kraj jedne dinastije: 1899–1900 („Sfârșitul unei dinastii: 1899–1900”), Ștamparija D. Dimitrijevića, 1906
  • Moja odbrana pred sudom („Apărarea mea în fața tribunalului”), Belgrad: Narodna Štamparija, 1906
  • Srpsko-turski rat: uspomene i beleške iz 1876, 1877 i 1878 godine („Războiul sârbo-turc: amintiri și note din anii 1876, 1877 și 1878”), vol. 1, Izdanje Ignjata Daničića, 1907
  • Istorija srpsko-bugarskog rata 1885: Od Slivnice do Pirota („Istoria războiului sârbo-bulgar din 1885: De la Slivnița la Pirot”), Nova Štamparija „Davidović”, 1908
  • Evropa i Crna Gora („Europa și Muntenegru”), Sv. Sava, 1912
  • Evropa i Balkan: Evropa i Rumunija („Europa și Balcanii: Europa și România”), Sv. Sava, 1911
  • Arnauti i velike sile („Albanezii și Marile Puteri”), Izdavač Trgovina Jevte M. Parlovića i Kompanija, 1913
  • Mladi kralj („Tânărul rege”), Ștamparija Kraljevine Sârbe, 1913
  • Car Dušan: istorijski roman iz XIV-oga veka („Țarul Dušan: roman istoric din secolul al XIV-lea”), vol. I-III, Naklada Hrvatskog Štamparskog Zavoda, 1920
  • Golgota: silazak sa prestola („Golgota: coborârea de pe tron”), Belgrad, 1933

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „Vladan Đorđević”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Vladan Đorđević”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Vladan G. Djordjevic, Base biographique 
  4. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ http://www.ekebi.gr/magazines/flipbook/showissue.asp?file=52699&code=6288  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ „Vladan Đorđević”. Serbian Academy of Science and Arts. 
  7. ^ „The List of the Ministers for Foreign Affairs since the Forming of the First Government in 1811 to This Day”. Ministry of Foreign Affairs of Republic of Serbia. 
  8. ^ „VLADAN ĐORĐEVIĆ: A PORTRAIT OF A TIRELESS CREATOR”. www.sanu.ac.rs. 
  9. ^ a b NIN. Nedeljne informativne novine. Politika. iulie 2005. p. 1. 
  10. ^ Kanjuh et al. 2020, pp. 185-186.
  11. ^ a b c d e f g Vukašinović, Vladan (). „Vladan djordjević, the life and work of a gymnast” (PDF). Physical Culture. 72 (1): 5–11. doi:10.5937/fizkul1801005V. 
  12. ^ a b Glasnik Srpskog istorijsko-kulturnog društva "Njegoš". 25-26. Njegoš. . p. 72. 
  13. ^ Kanjuh et al. 2020, p. 103, 426.
  14. ^ a b Božidar Kovačević (). Živan Milisavac, ed. Jugoslovenski književni leksikon [Yugoslav Literary Lexicon] (în sârbo-croată). Novi Sad (SAP Vojvodina, SR Serbia): Matica srpska. pp. 115–116. 
  15. ^ Boeckh, Katrin; Rutar, Sabine (). The Wars of Yesterday: The Balkan Wars and the Emergence of Modern Military Conflict, 1912-13. ISBN 9781785337758. 
  16. ^ a b Jovan Popović (). „Почеци комуналне хигијене у Београду” [Începuturile igienei comunale în Belgrad]. Politika (în sârbă). p. 10. 
  17. ^ Dimitrije Bukvić (), „Обнова најстаријег гробља у престоници” [Reconstrucția celui mai vechi cimitir din capitală], Politika (în sârbă) 
  18. ^ Dragan Perić (), „Шетња пијацама и парковима” [Plimbare prin piețe și parcuri], Politika-Magazin, nr. 1021 (în sârbă), pp. 28–29 
  19. ^ Tomić, Svetlana (). The Hidden History of New Women in Serbian Culture: Toward a New History of Literature. Rowman & Littlefield. p. 163. ISBN 9781793631992. 
  20. ^ Acović, Dragomir (). Slava i čast: Odlikovanja među Srbima, Srbi među odlikovanjima. Belgrad: Službeni Glasnik. p. 92. 
  21. ^ „"Portret neumornog stvaraoca", izložba posvećena Vladanu Đorđeviću otvorena u SANU”. www.rts.rs. 

Cărți

[modificare | modificare sursă]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Сузана Рајић, Владан Ђорђевић. Биографија поузданог обреновићевца, Belgrad, 2007.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vladan_Đorđević&oldid=16833505