Vito Mannone
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Vito Mannone | |||
---|---|---|---|
Informații generale | |||
Nume complet | Vito Mannone | ||
Data nașterii | (36 de ani) | ||
Locul nașterii | Desio, Italia | ||
Înălțime | 1,88 m | ||
Greutate | 84 kg | ||
Post | Portar | ||
Informații despre echipă | |||
Echipa actuală | Lille | ||
Număr | 1 | ||
Cluburi de juniori | |||
Ani | Club | ||
2003–2005 | Atalanta | ||
2005–2006 | Arsenal | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
2006–2013 | Arsenal | 15 | (0) |
2006 | → Barnsley (împrumut) | 4 | (0) |
2010–2011 | → Hull City (împrumut) | 10 | (0) |
2012–2013 | → Hull City (împrumut) | 21 | (0) |
2013–2017 | Sunderland | 67 | (0) |
2017–2020 | Reading | 47 | (0) |
2019 | → Minnesota United FC (împrumut) | 34 | (0) |
2020 | → Esbjerg (împrumut) | 12 | (0) |
2020–2022 | Monaco | 9 | (0) |
2022–2023 | Lorient | 18 | (0) |
2023– | Lille | 2 | (0) |
Echipa națională# | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
2009–2010 | Italia U-21 | 7 | (0) |
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 31 august 2017 (UTC) # Selecții și goluri la națională până la data de 31 ianuarie 2013 (UTC) | |||
Modifică date / text |
Vito Mannone (n. 2 martie 1988 în Desio) este un fotbalist Italian care evoluează în Ligue 1 pentru Lille ca portar.
Cariera de club
[modificare | modificare sursă]Juniorat
[modificare | modificare sursă]Mannone a semnat cu trupa lui Arsène Wenger în vara anului 2005, fiind transferat de la echipa italiană Atalanta în schimbul celor ₤350,000 ca sumă de transfer, jucătorul semnând pe 3 ani, cu toate că nu semnase încă un contract de profesionist cu echipa italiană. A debutat pentru Arsenal în amicalul din presezon împotriva lui Barnet pe 16 iulie 2005, pe care Arsenal l-a câștigat cu 4-1.
Împrumutul la Barnsley
[modificare | modificare sursă]Pe 18 august 2006, Mannone a fost împrumutat trei luni la echipa din Championship, Barnsley, unde el își dorea să câștige numele de portarul numărul unu în locul lui "Nick Colgan" . Perioada lui Mannone la Barnsley nu a fost una fericită – în debutul său din deplasare împotriva Preston North End pe 22 Septembrie el a intrat ca rezervă în locul lui Colgan și a adus victoria echipei rivale, golul care a adus înfrângerea fiind golul lui Patrick Agyemang care a marcat cu capul. În următorul său meci, împotriva lui Luton Town, a intrat în locul suspendatului Colgan, dar nu a reușit să apere cum trebuia poarta lui Barnsley, astfel Ahmet Brković a înscris pentru Luton care a câștigat meciul.
După o accidentare la genunchi, împrumutul lui Mannone la Barnsley a fost încheiat și s-a reîntors la Arsenal pe 23 octombrie 2006 pentru tratament.
De-a lungul celor șase sezoane la Arsenal (2006-2012), Vito Mannone a fost considerat de către Wenger ca fiind a treia opțiune pe postul de portar, mai fiind împrumutat de 2 ori la clubul din Championship, Hull City, 2010-2011 și returul sezonului 2011-2012.
Sezonul 2012-2013
[modificare | modificare sursă]A fost sezonul renașterii sale ca fotbalist, odată cu accidentarea celor doi titulari de post de portar, Wojciech Szczesny și Lukasz Fabianski a primit șansa să fie titular începând de la meciul cu Stoke încheiat 0-0, având bune contribuții la ocaziile olarilor. Odată cu meciurile din deplasare din campionat cu Liverpool (2-0) și cu Montpellier din Champions League (2-1) a primit șansa să fie cel de-al doilea portar al lui Arsenal după Szczesny. A fost de asemeni titular cu Manchester City, 1-1, cu Chelsea, un meci dezamăgitor pentru el și echipă (1-2), în 3-1 cu Olympiacos de acasă, 3-1 cu West Ham United din deplasare, la umilitorul 0-1 cu Norwich din deplasare, 0-2 cu Schalke de acasă și cel din deplasare (2-2), 1-0 cu Queens Park Rangers, 1-2 cu Manchester United din deplasare și în 3-3 cu Fulham.
Odată cu revenirea după accidentare a lui Szczesny, Mannone a fost lăsat pe bancă la fiecare meci al lui Arsenal.