Virginia Andreescu Haret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Virginia Andreescu Haret
Arh. Virginia Andreescu-Haret.jpg
Date personale
Nume la naștereMaria Virginia Andreescu Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (67 de ani) Modificați la Wikidata
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitectă Modificați la Wikidata
Activitate
Clădiri semnificativeColegiul Național „Gheorghe Șincai” din București
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București  Modificați la Wikidata

Maria Virginia Andreescu Haret (n. , București, România – d. , București, Republica Populară Română) a fost prima femeie arhitect din România, obținând diploma în 1919[1], și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general, statut recunoscut prima dată în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Științei organizat la București, în 1981.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Maria Virginia Andreescu s-a născut în anul 1894, în București. A fost nepoata de frate a pictorului Ion Andreescu[3]. Maria Virginia Andreescu a rămas orfană de mamă la 9 ani și s-a ocupat de cei trei frati și de gospodărie.

A făcut liceul în particular, luându-și bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din București. La 18 ani, cu sprijinul ministrului Spiru C. Haret obține o licență specială la Școala Superioară de Arhitectură din București[1]. În paralel a studiat Belle-Arte și a realizat un număr mare de acuarele care, astăzi, fac parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române.

La 6 iulie 1919 a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București cu mențiunea ”foarte bine”, fiind prima femeie-arhitect din România.

Din 1923 a lucrat în serviciul tehnic al ministerului Educației nationale, de unde s-a pensionat în 1947. În perioada interbelică a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles. Pentru activitatea sa a primit de-a lungul vieții nenumărate premii care i-au confirmat valoarea[4].

În 1928 s-a căsătorit cu un nepot de soră al matematicianului român Spiru C. Haret. Au avut un fiu, viitorul inginer Radu Haret.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Printre cele mai importante realizări ale sale se numără o serie de blocuri de pe Calea Victoriei (printre primele la care s-a utilizat betonul armat), pavilionul adminstrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București.

Premii[modificare | modificare sursă]

O regăsim în cadrul unor concursuri de artă grafică cu lucrări premiate precum:

  • Locul I - Băi Făgăraș – lucrare neexecutată
  • Locul II - o aripă nouă la Ministerul Domeniilor din București – lucrare neexecutată
  • Locul II - Internat pentru Școala de Meserii din satul Năsăud – lucrare neexecutată

Literatură[modificare | modificare sursă]

În ultimii ani ai vieții a elaborat monografia: „Istoricul clădirii Teatrului Național din București”.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „FOTO Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din România (I)”. 
  2. ^ „Calendar 6 mai”. Radio România. 
  3. ^ G. Stăncescu (). „Români de seamă”. Revista Calea De Lumină. 
  4. ^ „Institutul Cultural Român Praga”. www.icr.ro. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]