Viorel Căpitanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Viorel Căpitanu
Date personale
Născut7 octombrie 1932
Comuna Tanacu, Județul Vaslui
NaționalitateRomânia
Ocupațiemuzeograf, istoric

Viorel Căpitanu (n. 7 octombrie 1932, Comuna Tanacu, Județul Vaslui - d. ?) a fost un istoric român.

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Viorel Căpitanu a urmat studiile secundare la Vaslui, la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”, iar pe cele universitare la Iași, între anii 1953-1957. A fost muzeograful principal (din 1957) și director al Muzeului județean de istorie și artă din Bacău (1971-1974). Acesta a fost și un arheolog, cu preocupări și studii referitoare la cultura dacilor de la est de Carpați. A efectuat săpături arheologice la Bărboasa, Răcătău, Săucești, Buda, etc.[1]

Opera[modificare | modificare sursă]

Lucrări:

  • Descoperiri arheologice în jud. Bacău, în „Arheologia Moldovei”, VI (1969), p. 213-275 (în colaborare);
  • O nouă cetățuie dacică pe valea Siretului, în ,,Carpica", II (1969), p. 93-131 (]n colaborare);
  • Descoperiri geto-dace în jud. Bacău, în ,,Crisia", 1972, p. 97-114 (în colaborare);
  • Contribuția Muzeului din Bacău la cunoașterea populației daco-carpice, în ,,Muzeul național", București, 1975, p. 245-291.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ștefănescu, Ștefan (). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 86.