Sari la conținut

Viol în grup

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ilustrație din secolul al XIX-lea de Tsukioka Yoshitoshi⁠(d), ilustrând un caz de viol în grup în paginile ziarului The Postal News (în prezent Sports Hochi⁠(d))

În literatura de specialitate și în criminologie, violul în grup[1] este violul unei singure victime săvârșit de doi sau mai mulți agresori.[2] Violurile în grup se fundamentează adesea pe o identitate comună, religie, grup etnic sau rasă.[3][4][5] Există multiple motive pentru violurile în grup, cum ar fi dreptul sexual pretins,[6] afirmarea virtuozității sexuale[6] sau pedepsirea.[6][7][8][9]

Violurile în grup au loc frecvent pe timp de război,[10][11][12] în timpul purificărilor etnice și al genocidului⁠(d).[13][14][15]

Violul în grup în literatură

[modificare | modificare sursă]

Biblia ebraică

[modificare | modificare sursă]

Biblia ebraică documentează două relatări despre violuri în grup: relatarea infamă din Sodoma (Geneza 19:4–11) și istoria concubinei levitului din Ghibea⁠(d), (Judecători 20–21), prezentată ca o dubletă cu o structură literară similară primei relatări. Ambele cazuri au ca rezultat judecata lui Dumnezeu prin distrugere și, respectiv, război.

Caracteristicile agresorilor

[modificare | modificare sursă]

Violurile în grup sunt comise de obicei de bărbați, doi sau mai mulți, și tind să prezinte caracteristici oarecum diferite față de violurile individuale. De exemplu, autorii violurilor în grup tind să fie mai tineri[16] și sunt mai frecvent recidiviști, iar grupul se află mai des sub influența drogurilor sau a alcoolului.

Violurile în grup sunt, în medie, mai violente în comparație cu cele individuale, provocând leziuni sexuale și non-sexuale semnificativ mai grave victimei. De asemenea, membrii grupului tind să dezumanizeze victima într-o măsură mai mare înainte și în timpul violului.[3][4][5] Violurile în grup sunt aproape întotdeauna premeditate⁠(d) în ceea ce privește intenția, alegerea victimei/victimelor, validarea socială și cauzele psihologice.[17][18][necesită clarificare] Factorii sociali precum războaiele civile, propaganda urii și conflictele etnice cresc rata violurilor în grup.[19][20]

Membrii grupurilor de agresori au adesea o legătură comună, cum ar fi aceeași rasă sau același loc de reședință, formând astfel un grup strâns influențat de presiunea anturajului⁠(d), încurajat de comportamentul celorlalți infractori.[3][4][5] Violul în grup poate rezulta și dintr-o formă de escaladare infracțională de grup, în care grupul începe cu infracțiuni mai puțin grave care îi determină în cele din urmă să depășească cu mult intenția inițială.

Într-un studiu din 2013, bazat pe date infracționale colectate pe o perioadă de 25 de ani din SUA și Europa, între 10% și 20% din toate violurile au fost violuri în grup. Mai puțin de unul din trei violuri în grup este raportat, în timp ce mai puțin de 1 din 20 de tentative eșuate de viol în grup sunt raportate poliției.[1]

Motivații

[modificare | modificare sursă]

Dreptul sexual pretins și divertismentul

[modificare | modificare sursă]

Un raport din 2013 publicat în revista The Lancet a constatat că printre motivele violului se numărau dreptul sexual pretins și căutarea divertismentului. Factorii asociați acestei infracțiuni au inclus abuzul de alcool, sărăcia, istoricul personal de victimizare în copilărie, nevoia de a dovedi performanța heterosexuală, dominarea asupra femeilor și participarea în bande sau activități conexe. Până în septembrie 2013, conform raportului, majoritatea cazurilor nu au fost raportate organelor de aplicare a legii, iar doar 23% dintre violurile cu un singur agresor sau cu agresori multipli raportate de victime s-au soldat cu o pedeapsă cu închisoarea.[6] Cazul Mount Rennie din 1886⁠(d) din Sydney, Australia, se încadrează în această categorie.

Ca act de război

[modificare | modificare sursă]

Violurile în grup din timpul războaielor civile și al revoltelor etnice⁠(d) capătă dimensiunea suplimentară de a deveni un mijloc de răzbunare, de a transmite un mesaj comunității victimelor, de a induce frica în rândul adversarilor sau de a crea un sentiment de solidaritate între violatori.[10][21] Cel puțin 20.000 de femei au fost violate sau violate în grup și ulterior ucise de Armata Imperială Japoneză în timpul Masacrului de la Nanjing din cadrul celui de-Al Doilea Război Sino-Japonez. Conflictele etnice majore și războaiele de după Al Doilea Război Mondial au înregistrat numeroase campanii de violuri în grup.[22] Violurile comise de militarii sovietici și violul și crimele din Mahmudiyah⁠(d) comise de cinci soldați ai Armatei SUA sunt exemple de astfel de crime de război.

Conflictul din Kivu⁠(d) din Republica Democrată Congo a înregistrat mii de violuri în grup⁠(d) în fiecare săptămână, fiecare centru de asistență raportând zilnic 10 sau mai multe victime ale violului în grup însoțit de brutalizarea femeilor.[11][23] Genocidul din Rwanda din 1994 a fost martorul numeroaselor violuri în grup comise de soldați.[24] Războiul Bosniac din anii 1990 a înregistrat o campanie similară de violuri în grup.[13] În anii 1990, regiunea Cașmir, care a fost un câmp de luptă între grupările militante musulmane și forțele de securitate indiene, a înregistrat, de asemenea, un număr de violuri în grup⁠(d) comise de ambele părți ale conflictului pentru a insufla frică în populația părții adverse.[25] În anii 2000, țări devastate de războaie civile, precum Sudan, Afganistan și Siria, au raportat rate ridicate de violuri în grup comise de forțele de securitate guvernamentale, insurgenți și miliții.[12][26][27][28] Incidente similare au fost înregistrate în Libia[29] și Mali.[30]

În timpul Războiului Ruso-Ucrainean, mai ales după începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, au fost înregistrate numeroase cazuri de violuri în grup ale femeilor și bărbaților ucraineni, inclusiv copii, comise de soldați ruși.[31][32][33][34][35] În timpul atacurilor din 7 octombrie, militanții palestinieni au comis violuri în grup⁠(d) împotriva femeilor și bărbaților israelieni. În invazia israeliană ulterioară din Fâșia Gaza, zeci de cazuri presupuse⁠(d) de agresiune sexuală, inclusiv violuri în grup, comise de forțele de securitate israeliene împotriva deținuților palestinieni de toate vârstele — atât bărbați, cât și femei — au fost raportate de către deținuți.[36][37][38][39]

Ca pedeapsă

[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Viol corectiv.

Un raport Lancet din 2013 privind violul și violul în grup în Bangladesh, China, Cambodgia, Indonezia, Papua Noua Guinee și Sri Lanka a constatat că infracțiunea a fost comisă din diverse motive, inclusiv ca mijloc de a aplica o pedeapsă victimei.[6]

În mod tradițional, poporul cheyenne⁠(d) din America de Nord folosea violul în grup ca pedeapsă pentru abaterile femeilor.[7] O practică similară exista și în rândul poporului munduruku⁠(d) din America de Sud.[8]

În provincia Mpumalanga din Africa de Sud, există cazuri de viol în grup aplicat ca pedeapsă.[9] În Argentina și Pakistan,[40] au fost raportate cazuri în care violul în grup a fost ordonat ca pedeapsă.

Factori religioși sau rasiali

[modificare | modificare sursă]

Deși apartenența la aceeași rasă sau religie acționează adesea ca o forță de coeziune pentru crearea unor grupuri infracționale strânse,[3][4][5] studiile au arătat că 30% dintre aceste grupuri de violatori cu identitate comună au vizat în mod specific persoane de o altă religie sau rasă.[41]

Violul în grup după țară

[modificare | modificare sursă]
Aceasta este o listă incompletă a țărilor în care guvernul sau presa au recunoscut problema violului în grup.

Un studiu a constatat că violurile în grup au implicat un consum mai mare de băuturi alcoolice și droguri⁠(d), atacuri nocturne și consecințe mai severe de agresiune sexuală, precum și o rezistență mai redusă a victimei și mai puține arme folosite decât în cazul violurilor individuale.[42] Un alt studiu a arătat că agresiunile sexuale în grup au fost mai violente și au întâmpinat o rezistență mai mare din partea victimei decât agresiunile sexuale individuale, iar victimele agresiunilor în grup au fost mai predispuse să solicite ajutorul serviciilor de criză și al poliției, să ia în considerare sinuciderea și să caute psihoterapie decât cele implicate în agresiuni individuale. Cele două grupuri au fost aproximativ egale în ceea ce privește consumul de droguri și alcool în timpul agresiunii.[43]

Porter și Alison au analizat 739 de cazuri de viol în grup din SUA și Regatul Unit, constatând că peste 20% dintre victimele violului în grup au decedat din cauza leziunilor suferite.[44] Violul în grup este uneori stereotipizat în mass-media ca fiind o infracțiune a celor săraci, a minorităților sau specifică unei anumite culturi; cu toate acestea, ratele de incidență ale violului în grup sunt ridicate și în campusurile⁠(d) universitare bogate, în rândul majorității populației și în orice cultură.[45]

Australia

[modificare | modificare sursă]

Violul în grup reprezintă o problemă istorică și continuă în Australia, mai multe cazuri de mare profil atragând o atenție mediatică și politică semnificativă de-a lungul anilor.

Bangladesh

[modificare | modificare sursă]

Un studiu Lancet din 2013 raportează că 1,9% din totalul bărbaților din mediul rural din Bangladesh au comis un viol cu multipli agresori (viol în grup) asupra unei femei care nu era partenera lor, comparativ cu 1,4% dintre bărbații din mediul urban. 35% dintre cei care au comis violuri în grup împotriva femeilor au săvârșit și violuri suplimentare în care victima a fost un bărbat⁠(d). Motivațiile violului au inclus o combinație de motive. Două treimi dintre autorii violurilor în grup au invocat divertismentul drept motiv, 30% au susținut că au participat la violul în grup din furie și pentru a aplica o pedeapsă victimei, în timp ce 11% au indicat că infracțiunea a urmat consumului de alcool.[6]

Brazilia

[modificare | modificare sursă]
Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare.
Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate. Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții.

Doar în statul Rio de Janeiro, peste 6.000 de violuri sunt raportate în fiecare an (sau aproximativ 37 la 100.000 de locuitori).[46] La nivel național, rata violurilor a variat între 26 și 32 la 100.000 de femei în 2009.[47] Rata arestărilor în urma plângerilor de viol a fost de 4% în Rio.[46] Aproximativ 19,6% din violurile din 2011 au fost violuri în grup.[48] În 2016, peste 30 de bărbați au drogat și au violat în grup o fată de 16 ani, iar ulterior au postat fotografii și un videoclip pentru a se lăuda pe rețelele sociale.[49][50]

Canada

[modificare | modificare sursă]

Presiunea grupului și agresiunea sexuală se numără printre motivele citate pentru această infracțiune.[51][52] Din 1983, Canada nu monitorizează separat statisticile privind violul sau violul în grup, ci urmărește și raportează Agresiunea Sexuală de Nivelul 3 (Sexual Assault Tier 3), care include atât violul individual, cât și violul în grup. Rata medie a victimelor agresiunii sexuale de nivel 3 în Canada a fost de 15 la 100.000 de femei, conform unui articol publicat în 2013 de Statistics Canada despre violența împotriva femeilor.[53]

China

[modificare | modificare sursă]

Un studiu Lancet raportează că, într-un sondaj online realizat pe 980 de bărbați chinezi, 2,2% dintre aceștia au admis că au comis un viol în grup (viol cu multipli agresori) asupra unei femei cu care nu aveau o relație. Aproximativ 36% dintre agresori violaseră mai mult de o femeie, 50% dintre cei care comiseseră un viol în grup violaseră atât o parteneră ca singur autor, cât și o altă persoană în cadrul unui viol în grup, în timp ce 32% violaseră în grup o femeie și violaseră un bărbat. Studiul a stabilit, de asemenea, că 90% dintre violatori aveau vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani în momentul comiterii primului viol.[6]

În iulie 2013, Li Tianyi⁠(d), fiul unui renumit cântăreț din armata chineză, Li Shuangjiang⁠(d), a fost acuzat alături de alți patru bărbați de participare la un viol în grup. Acest caz a stârnit o revoltă publică semnificativă din cauza tratamentului aparent privilegiat aplicat infractorilor din elita socială.[54]

Egipt

[modificare | modificare sursă]

Peste două duzini de violuri în grup au fost raportate în timpul protestelor civile din Egipt în perioada ianuarie–martie 2013; totuși, activiștii susțin că mult mai multe violuri în grup rămân neraportate, deoarece majoritatea femeilor se simt prea rușinate pentru a merge la poliție sau chiar pentru a-și anunța rudele.[55][56]

În iulie 2013, în Piața Tahrir, mulțimile au agresat și au violat în grup cel puțin 46 de femei în decurs de 4 zile.[57] O jurnalistă olandeză a fost, de asemenea, violată în grup în Piața Tahrir.[58][59] Un incident similar de viol în grup și agresiune fizică de grup a fost raportat de o jurnalistă americană în 2011. Într-un sondaj separat, peste 90% dintre femeile egiptence au declarat că au suferit o formă de violență sexuală pe parcursul vieții.[60]

Franța

[modificare | modificare sursă]
Pentru informații suplimentare, vezi Ni Putes Ni Soumises și Violul în Franța

Între 5000 și 7000 de violuri în grup sunt raportate în Franța⁠(d) în fiecare an.[61]

În suburbii⁠(d) (banlieues), violurile în grup organizate sunt numite tournantes, sau „treceri din mână în mână”.[62][63] Una dintre primele persoane care au atras atenția publicului asupra culturii violului în grup a fost Samira Bellil⁠(d), care a publicat o carte numită Dans l'enfer des tournantes⁠(d) („În iadul violurilor în grup”).[62][63]

În octombrie 2012, două fete din Fontenay-sous-Bois, de la periferia Parisului, au raportat că au fost victimele unor violuri în grup zilnice în blocurile turn, uneori comise de zeci de băieți. O martoră a descris 50 de băieți „stând la coadă” pentru a o viola.[64] 10 din cei 14 inculpați care erau minori la momentul violului în grup au fost achitați, în timp ce restul de 4 adulți găsiți vinovați au primit pedepse între 0 și 12 luni de închisoare. Acest caz a șocat țara.[64][65] În 2014, cazul unei turiste canadience presupus violată în grup de patru polițiști la Paris a atras atenția internațională.[66][67]

În 2024, în timpul Jocurilor Olimpice de vară, o femeie din Australia a fost violată pe o stradă din Paris de cinci bărbați. Femeia în vârstă de 25 de ani, având rochia parțial ruptă, s-a refugiat într-un magazin de kebab din cartierul Pigalle⁠(d) după incident.[68][69]

Germania

[modificare | modificare sursă]

Mai multe cazuri intens mediatizate de viol în grup din Germania au devenit subiecte de controverse publice și politice majore, în principal din cauza problemelor privind statutul de migrant al făptașilor, a dezbaterilor privind pedepsele blânde pentru minori și a discuțiilor despre legile germane privind discursul de instigare la ură.[70][71] Conform statisticilor, 53% dintre suspecții de viol în grup din Germania au fost străini, ceea ce a ridicat îngrijorări cu privire la migranți.[72][73]

India

[modificare | modificare sursă]

Ca și în cazul altor țări, India nu colectează date separate privind violurile în grup.[necesită citare] De asemenea, se sugerează că violurile sunt subraportate⁠(d).[74][75]

Violul în grup și uciderea unei studente de 23 de ani într-un autobuz public⁠(d), la 16 decembrie 2012, au atras atenția internațională asupra sistemului juridic din India, în special asupra legilor privind protecția femeilor. Incidentul a declanșat proteste ample în capitala Indiei, Delhi.[76] Au fost raportate, de asemenea, alte câteva cazuri de viol în grup asupra unor copii, cum ar fi Cazul de viol din Kathua⁠(d).[77][78] Protestele la scară largă au dus la modificarea legilor privind violul în India prin Criminal Law (Amendment) Act, 2013⁠(d) și la crearea „Fondului Nirbhaya”, destinat utilizării în programe de către diferite state pentru a asigura siguranța și securitatea femeilor în locurile publice, un centru unic pentru reclamațiile acestora, o linie telefonică de asistență și alte măsuri.[79] Au existat rapoarte privind violarea în grup a unor turiste în India, cum ar fi cazul violării unei turiste în Jharkhand.[80][81]

În timpul instabilității din epoca puternic politizată și de război a Confederației Maratha⁠(d) din secolul al XVIII-lea, soldații marilor armate maratha au comis violențe sexuale de război împotriva femeilor în timpul campaniilor lor în toate colțurile Indiei.[a] La observarea unei femei frumoase, până la cinci sau șase soldați o violau. Femeile se sinucideau pentru a evita o astfel de soartă, iar celor care rezistau li se tăiau sânii.[82][83][84][85][86][87]

Indonezia

[modificare | modificare sursă]

Cazurile raportate de viol în grup includ violul în grup al unui copil de șase ani la Jakarta International School⁠(d),[88] violul în grup al unei studente din Malaezia în Indonezia,[89] și cazul de viol în grup din Aceh⁠(d), unde victima a fost acuzată de adulter când a raportat infracțiunea.[90]

Un studiu al revistei Lancet[6] realizat în orașele Jakarta și Jayapura de pe insula Noua Guinee a constatat că rata prevalenței violului în grup este de 2% și, respectiv, 6,8% din toți bărbații indonezieni care, la un moment dat în timpul vieții, au comis violuri cu multipli autori. Aproximativ 52% dintre făptași violaseră mai mult de o femeie, 64% dintre cei care comiseseră violuri în grup violaseră atât partenera ca autor unic, cât și o persoană care nu le era parteneră în timpul unui viol în grup, în timp ce 12% violaseră în grup o femeie și violaseră un bărbat. Studiul a constatat, de asemenea, că 90% dintre violatorii din Indonezia aveau vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani când au comis primul lor viol.[6]

Iran

[modificare | modificare sursă]
Execuția publică a condamnaților din cazul de viol în grup din Khomeyni Shahr (Iran)

În Iran au fost raportate numeroase incidente de viol în grup. În mai multe cazuri, oficialii de poliție au învinovățit victima pentru că nu purta hijab, iar într-un caz au arestat victima și două activiste care încercau să atragă atenția asupra violului în grup.[91][92]

Deși statisticile oficiale privind violurile în grup raportate și în curs de soluționare din Iran nu sunt publicate de guvernul iranian, spânzurările publice pentru violuri în grup sunt raportate de rutină în ziarele iraniene.[93][94][95]

Israel

[modificare | modificare sursă]

În iulie 2024, cinci soldați FSI au violat în grup⁠(d) un deținut palestinian din Gaza în Tabăra de detenție Sde Teiman⁠(d), faptă care a fost surprinsă parțial pe CCTV. Din cauza unor „circumstanțe excepționale”, acuzațiile împotriva soldaților au fost retrase. Victima a fost înțepată în rect și a suferit leziuni grave la plămâni și coaste.[96][97][98]

Japonia

[modificare | modificare sursă]

Incidentul de viol din Okinawa din 1995⁠(d) a implicat răpirea și violarea în grup a unei școlărițe de 12 ani din Okinawa de către trei militari americani.[99] Infracțiunea și gestionarea ulterioară a suspecților au declanșat proteste masive și o criză diplomatică între Statele Unite și Japonia.[100]

Malaezia

[modificare | modificare sursă]

O școlăriță de 15 ani din Ketereh⁠(d), Kelantan⁠(d), a fost violată în grup de peste 30 de bărbați.[101][102] Malaezia a raportat aproximativ 3.000 de cazuri de viol în 2012, o rată a incidenței violului de aproximativ 10,7 violuri la 100.000 de locuitori. Aproximativ 52% dintre aceste victime aveau mai puțin de 16 ani.[101] La fel ca alte națiuni, Malaezia nu segregă cazurile de viol simplu și viol în grup.[necesită citare]

Nigeria

[modificare | modificare sursă]

Nigeria raportează mii de violuri în grup în fiecare an.[103][104] În 2011, violul în grup de la ABSU⁠(d), în care grupul și-a filmat infracțiunea, a atras o atenție largă și proteste în Nigeria.[105] Prevalența violului în grup a fost propusă ca un factor semnificativ la răspândirea bolilor sexuale și a SIDA.[106]

Pakistan

[modificare | modificare sursă]
Pentru informații suplimentare, vezi Violul în Pakistan și Kainat Soomro

Datele din Raportul Național privind Infracționalitatea din 2013 pentru Pakistan sugerează o rată actuală a violului de 8,4 femei la 100.000 de locuitori, dintre care aproximativ 10% au fost violuri în grup.[107]

În unele cazuri, cum ar fi violul în grup al lui Mukhtar Mai din Muzaffargarh⁠(d), consiliul bătrânilor din sat (jirga) din Pakistan a ordonat ca o fată dintr-o familie să fie violată în grup ca mijloc de pedepsire a fratelui ei, iar această pedeapsă a fost apoi executată în public, sub privirile tuturor.[108] În 2011, Curtea Supremă din Pakistan⁠(d) a eliberat 5 bărbați care au comis un viol în grup deoarece acțiunea lor a fost ordonată de consiliul satului.[109][110] Alte cazuri de viol în grup raportate în 2013 includ un viol în grup din Bahawalpur⁠(d),[111] un viol în grup din Lahore,[112] un viol în grup din Peshawar,[113] și violul în grup din Karachi asupra unei fete suferinde de poliomielită,[114] printre altele.

În 2018, o femeie transgen⁠(d) din Peshawar a fost răpită și violată de unsprezece bărbați, care au filmat agresiunea și au distribuit-o pe rețelele sociale.[115]

Land, Gold and Women⁠(d) este un documentar despre condițiile femeilor tipice din mediul rural din Pakistan.[116][117] Acesta cronichează utilizarea tradițională a violului în grup ritualic ca metodă de control social. În centrul filmului se află poveștile lui Mukhtar Mai și ale dr. Shazia Khalid⁠(d).[116]

Papua Noua Guinee

[modificare | modificare sursă]

Un studiu din Lancet raportează că 14,1% dintre bărbați au admis că au comis un viol în grup (viol cu multipli autori) asupra unei femei care nu le era parteneră la un moment dat în timpul vieții lor. 44% dintre acești făptași violaseră mai mult de o femeie de-a lungul vieții lor.[6] În Papua Noua Guinee, 25% din primul viol a fost comis la o vârstă juvenilă de mai puțin de 15 ani, în timp ce în 70% din cazuri vârsta făptașului era de 15–29 de ani la momentul primei infracțiuni.[necesită citare]

Arabia Saudită

[modificare | modificare sursă]
Pentru informații suplimentare, vezi Violul în Arabia Saudită

Cazul de viol din Qatif⁠(d) a fost un viol în grup comis în 2006 asupra unei adolescente de către șapte bărbați. Cazul a atras atenția internațională deoarece victima a fost inițial condamnată să primească 200 de lovituri de bici, însă decizia a fost anulată de monarh în urma reacțiilor adverse internaționale.[118][119][120]

Africa de Sud

[modificare | modificare sursă]

Violurile în grup au loc frecvent în Africa de Sud,[121] iar în anumite zone practica este numită jackrolling.[122] Africa de Sud a raportat peste 64.000 de violuri în 2012, respectiv aproximativ 127,5 femei la 100.000 de locuitori.[123] Cu o femeie violată la fiecare 4 minute, Africa de Sud are cea mai mare rată a incidenței violului din lume la 100.000 de femei. Între 10% și 33% din toate violurile sunt violuri în grup în care sunt implicate trei sau mai multe persoane. Aproximativ 25% din tinerii din Soweto (lângă Johannesburg) au descris violul în grup ca fiind o activitate recreativă și distractivă.[122][124]

În anumite regiuni din Africa de Sud, unde băieții sunt adesea implicați în violuri în grup, ratele violului sunt mai ridicate.[122] 40% din cazurile de viol raportate sunt comise asupra copiilor cu vârsta sub 12 ani.[125] În februarie 2002, s-a raportat că un sugar de opt luni a fost violat în grup de patru bărbați. Sugarul a necesitat operații de reconstrucție ample.[126] Un factor favorizant semnificativ pentru escaladarea abuzului asupra copiilor este mitul răspândit în Africa de Sud, o țară devastată de HIV, conform căruia întreținerea de relații sexuale cu o virgină⁠(d) îl va vindeca pe un bărbat de SIDA.[127]

Vogelman și Lewis raportează că 44% dintre violatorii din Africa de Sud au participat la violuri în grup.[128] Institutul Național pentru Reabilitarea Infracțională din Africa de Sud susține că doar 1 din 20 de violuri este raportat în Africa de Sud, sugerând că 1.300 de femei sunt violate în fiecare zi.[129] Un studiu național din 2010 a raportat că aproximativ 27% dintre toți bărbații sud-africani cu vârsta peste 18 ani au violat o femeie în timpul vieții o dată sau de mai multe ori, în timp ce 8,9% dintre toți bărbații adulți au participat la un viol în grup.[130] Rata de prevalență a violului în grup a variat semnificativ în diferite provincii din Africa de Sud; de exemplu, în Eastern Cape, 13,9% dintre bărbați violaseră în grup o femeie care nu le era parteneră.[130]

În aprilie 1999, o femeie oficial american de la UNICEF, aflată în vizită de afaceri în Africa de Sud, a fost violată în grup în timpul unui jaf în locuința în care staționa.[131] În februarie 2013, o fată de 17 ani a fost violată în grup, mutilată și lăsată să moară într-un oraș de lângă Cape Town. Acest lucru a dus la proteste pe scară largă.[citation needed]

Coreea de Sud

[modificare | modificare sursă]
Idolul pop coreean Choi Jong-hoon⁠(d) a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru violarea în grup a mai multor femei, împreună cu Jung Joon-young⁠(d).

Violul în grup din Miryang⁠(d) a fost o serie de violuri în grup care au avut loc în Miryang, Coreea de Sud, în anul 2004. Până la 120 de elevi de liceu au violat în grup eleve de liceu pe parcursul a 11 luni. Cazul a provocat indignare publică din cauza relelor tratamente aplicate victimelor de către poliție și a pedepselor blânde primite de făptași.[132][133]

Spania

[modificare | modificare sursă]

Cazurile raportate de viol în grup includ violarea în grup a unei turiste britanice în Spania, unde unul dintre violatori (descris de victimă ca fiind arab) era un bărbat de 70 de ani,[134] precum și violul în grup din Huelva al unei fete de 13 ani cu dizabilități mentale.[135] Cazul de viol La Manada⁠(d) din 2016 a provocat o sticlă puternică de indignare publică.[136]

Sri Lanka

[modificare | modificare sursă]

Violul în grup și uciderea lui S. Vithiya⁠(d) din 2015 în nordul statului Sri Lanka a stârnit proteste vehemente și de amploare în întreaga țară, în special în regiunea tamilă și în orașul Jaffna.[137]

Suedia

[modificare | modificare sursă]

În 2013, Forskning & Framsteg (FoF), o revistă suedeză de popularizare a științei, a publicat un articol în care raporta că „Datele sugerează că violurile în grup din Suedia sunt în creștere – în ciuda scăderii infracțiunilor violente în general.”[138] FoF a continuat raportând că „Creșterea, care a avut loc în principal în anii 2000, ar putea avea legătură cu fapta de «viol cu mai mulți autori» din 2004, clasificată drept «infracțiune gravă», ceea ce înseamnă că mai multe cazuri neclare intră în această categorie.” FoF mai menționează că „Investigatoarea Consiliului Național, Klara Hradilova-Selin, a declarat că «evoluțiile ar putea fi interpretate cel puțin parțial ca o creștere reală».”[138] Cu toate că există o serie de alte motive importante pentru care se înregistrează mai multe plângeri, cum ar fi, după cum adaugă Klara Hradilova-Selin, faptul că „mai multe femei îndrăznesc să meargă la poliție” și „consumul crescut de alcool”.[138] În cele din urmă, FoF raportează că în anii 1990 „În violurile în grup comise de trei sau mai mulți făptași, 39% sunt născuți în străinătate.”[138] Statistica privind violurile în grup nu a mai fost investigată de autoritățile suedeze după anul 2006.[138]

La 21 ianuarie 2017, în Uppsala, Suedia, un grup de utilizatori arabi de Facebook ar fi violat în grup o femeie inconștientă⁠(d) timp de mai multe ore.[139][140][141] Infracțiunea a fost oprită când spectatorii transmisiei în direct de pe Facebook și-au dat seama ce se întâmplă și au sunat la poliție, care a intrat în apartament și a întrerupt fapta aflată în desfășurare.[142][143]

În martie 2018, ziarul Expressen⁠(d) a analizat cazurile judiciare de viol în grup din primii doi ani precedenți și a constatat că 43 de bărbați au fost condamnați. Vârsta lor medie era de 21 de ani, iar 13 aveau sub 18 ani când a fost comisă infracțiunea. Dintre cei condamnați, 40 din cei 43 erau fie imigranți (născuți în străinătate), fie născuți în Suedia din părinți imigranți⁠(d).[144] O altă anchetă a ziarului Aftonbladet⁠(d) a constatat că, din 112 bărbați și băieți condamnați pentru viol în grup din iulie 2012, 82 erau născuți în afara Europei. Vârsta mediană a victimelor a fost de 15 ani, în timp ce 7 din 10 făptași aveau vârste cuprinse între 15 și 20 de ani.[145]

Emiratele Arabe Unite

[modificare | modificare sursă]

În mai multe cazuri din 2013, instanțele din EAU au condamnat femeia violată în grup la închisoare conform legilor locale. De exemplu, o femeie britanică, după ce a raportat că a fost violată în grup de trei bărbați, a fost acuzată de infracțiunea de consum de alcool în EAU; o femeie arabă a fost condamnată la un an de închisoare pentru sex ilicit după ce s-a plâns că a fost violată în grup; o femeie australiană a fost condamnată în mod similar la închisoare după ce a raportat un viol în grup în EAU, în timp ce o femeie norvegiană a fost închisă pentru sex ilicit când a raportat un viol comis de bărbați arabi.[146] Într-un alt caz, o femeie arabă de 18 ani și-a retras plângerea de viol în grup în interiorul unei mașini comis de șase bărbați când procuratura a amenințat-o cu o pedeapsă lungă cu închisoarea pentru sex consensual cu mai mulți bărbați.[147]

Conform ABC News⁠(d), un adolescent francez a fost violat în grup de trei bărbați din Dubai⁠(d). Autoritățile au cerut ca turistul să mărturisească că este homosexual și că a solicitat relații sexuale. Băiatul a insistat că a fost violat, iar presiunile diplomatice au dus la arestarea și condamnarea membrilor grupului.[148]

Regatul Unit

[modificare | modificare sursă]

A avut loc un număr de violuri în grup în Regatul Unit,[149] deși autoritățile din Regatul Unit nu colectaseră date separate privind violurile în grup până la raportul din 2011 al Centrului pentru Protecția Copiilor împotriva Exploatării și Siguranță Online⁠(d) privind racolarea localizată⁠(d), intitulat „Out of Mind, Out of Sight”,[150] dar care se ocupă doar de victimele adolescente. Cu toate acestea, Scotland Yard și-a exprimat îngrijorarea în 2009 cu privire la creșterea „agresiunilor sexuale în grup” în Londra, detaliind o creștere de la 71 de cazuri în 2003/2004 la 93 de cazuri în 2008/2009.[151]

Relatările din mass-media privind violurile în grup din Regatul Unit au adesea conotații rasiale încă de la sfârșitul anilor 2000.[152][153] Acest lucru se datorează unui tipar particular de violuri în grup repetate, comise de persoane de altă rasă decât cea albă în zonele metropolitane.[152] Rețeaua de trafic sexual din Rochdale⁠(d) va deveni ulterior un exemplu reprezentativ pentru acest fenomen.[154] Raportul Ministerului de Interne⁠(d) din 2013 a descris aceste cazuri ca „[arătând] un model particular... de exploatare și abuz organizat și grav, care implică predominant bărbați de origine pakistaneză ce racolează și abuzează în principal fete britanice albe.”[155] Raportul subliniază că Guvernul nu consideră că „racolarea localizată” este intrinsecă vreunei culturi, religii sau rase, în ciuda recunoașterii fenomenului.

În martie 2014, ministrul prevenirii criminalității Norman Baker⁠(d) a descris o „activitate de pionierat” pentru identificarea femeilor și fetelor care pot fi atrase în bande. „Fetele asociate cu bandele se pot confrunta cu violență sexuală și am furnizat 1,2 milioane de lire sterline pentru 13 consilieri pentru tineri care să-i sprijine pe cei aflați în risc”, a declarat el la lansarea unui raport realizat de Centre for Social Justice⁠(d) (CSJ), un think-tank înființat în 2002 de Iain Duncan Smith⁠(d), un alt ministru din Cabinet. Baker a precizat că guvernul a creat o rețea de peste 70 de persoane cu experiență în gestionarea problemelor legate de bande pentru a lucra în 33 dintre cele mai grav afectate zone din țară, dintre care 20 în Londra. Într-un caz citat de raportul CSJ, o școlăriță a fost răpită și agresată sexual de nouă bărbați pentru că a criticat un membru al unei bande. Raportul a constatat că fete de doar opt ani erau folosite pentru a transporta droguri, în timp ce membre de bande adolescente erau presate să întrețină relații sexuale cu băieți de doar 10 ani pentru a-i iniția pe aceștia în bande. Un raport din 2014 al Biroului Comisarului pentru Copii⁠(d) a sugerat că aproape 2.500 de copii erau cunoscuți ca fiind victime ale exploatării sexuale a copiilor de către bande și grupuri.[156]

În iulie 2018, ministrul de interne Sajid Javid⁠(d) a ordonat o cercetare privind caracteristicile specifice ale rețelelor de racolare sexuală.[157] Cu toate acestea, până în martie 2020, acest raport nu fusese făcut public, Ministerul de Interne⁠(d) susținând că publicarea constatărilor „nu este în interesul public”.[158]

Statele Unite

[modificare | modificare sursă]

SUA raportează aproximativ 85.000 de violuri pe an, respectiv o medie de 27,3 violuri la 100.000 de locuitori.[159] În SUA are loc un viol la fiecare 6,2 minute.[160] Ca și în cazul altor țări, SUA nu colectează date separate privind violurile în grup; Vogelman și Lewis estimează că 25% din toate violurile din SUA⁠(d) sunt violuri în grup.[129] O altă sursă indică faptul că 21,8% din violurile din America sunt violuri în grup.[161] Un studiu al Universității Roger Williams⁠(d) estimează, pe baza unei analize a datelor privind infracționalitatea, că 16% dintre toți violatorii bărbați din SUA au participat la o infracțiune de viol în grup.[162]

O fată de 15 ani din Chicago a fost violată în grup în direct pe Facebook în 2017, în timp ce era privită de peste 40 de persoane.[163] Cu o altă ocazie, două fete adolescente, una de 15 ani și cealaltă de 16 ani, din La Crosse, Wisconsin, au fost violate în grup de cel puțin 11 bărbați.[164]

Câteva exemple de violuri în grup raportate în presa locală în 2013 includ violul în grup din Cleveland, Texas⁠(d),[165] violul în grup din Richmond⁠(d),[166] violul în grup de la Universitatea Vanderbilt⁠(d),[167] violul în grup din New Orleans,[168] violul în grup din St. Paul,[169] violul în grup/uciderea din Miami,[170] printre altele.

Notă explicativă

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Ullman, S. E. (2013). 11 Multiple perpetrator rape victimization. Handbook on the Study of Multiple Perpetrator Rape: A Multidisciplinary Response to an International Problem, Miranda A.H Horvath, Jessica Woodhams (Editors), 4, Chapter 11; ISBN: 978-0415500449
  2. ↑ Neumann, Stephani. Gang Rape: Examining Peer Support and Alcohol in Fraternities. Sex Crimes and Paraphilia. Hickey, Eric W., 397-407
  3. 1 2 3 4 Ullman, Sarah (1999). A comparison of gang and individual rape incidents. Violence and victims, 14(2), pp. 123–133
  4. 1 2 3 4 Porter, L. E., & Alison, L. J. (2001). A Partially Ordered Scale of Influence in Violent Group Behavior An Example From Gang Rape. Small Group Research, 32(4), pp. 475–497
  5. 1 2 3 4 Berkowitz A (). „College men as perpetrators of acquaintance rape and sexual assault: A review of recent research”. Journal of American College Health. 40 (4): 175–181. doi:10.1080/07448481.1992.9936279. PMID 1583239.
  6. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Jewkes, Rachel; et al. (). „Prevalence of and factors associated with non-partner rape perpetration: findings from the UN Multi-country Cross-sectional Study on Men and Violence in Asia and the Pacific”. The Lancet Global Health. 1 (4): 208–218. doi:10.1016/S2214-109X(13)70069-X Accesibil gratuit. PMID 25104346.
  7. 1 2 Worell, Judith (). Encyclopedia of Women and Gender: Sex Similarities and Differences and the Impact of Society on GenderNecesită înregistrare gratuită. Academic Press. p. 299. ISBN 978-0-12-227245-5.
  8. 1 2 Kellogg, Susan (). Weaving the Past: A History of Latin America's Indigenous Women from the Prehispanic Period to the PresentAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Oxford University Press. p. 150. ISBN 978-0-19-804042-2.
  9. 1 2 Mynhardt (). South African Supplement to Social Psychology 3e. Pearson South Africa. p. 7. ISBN 978-1-77025-524-1.
  10. 1 2 Olujic, Maria B. (). „Women, rape, and war: The continued trauma of refugees and displaced persons in Croatia”. Anthropology of East Europe Review. University of Zagreb. 13 (1): 62–67. Arhivat din original la .
  11. 1 2 Gettleman, Jeffrey (). „Rape Epidemic Raises Trauma of Congo War”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
  12. 1 2 Farr, Kathryn. "Extreme war rape in today's civil-war-torn states: A contextual and comparative analysis." Gender Issues 26.1 (2009): pp. 1–41
  13. 1 2 Stiglmayer, A. (Ed.). (1994). Mass rape: The war against women in Bosnia-Herzegovina, University of Nebraska Press
  14. ↑ Fairbanks, Bailey (). „Rape as an Act of Genocide: Definitions and Prosecutions as Established in Bosnia and Rwanda”. Historical Perspectives: Santa Clara University Undergraduate Journal of History, Series II. 23 (1).
  15. ↑ Syed, Anya (). „Prosecuting Rape as Genocide: An Analysis of the Legal Framework and Challenges in International Law”. CMC Senior Theses.
  16. ↑ Ullman, S. E. (). „A comparison of gang and individual rape incidents”. Violence and Victims. 14 (2): 123–133. doi:10.1891/0886-6708.14.2.123. ISSN 0886-6708. PMID 10418766.
  17. ↑ Smith, Merril (Ed.). (2004). Encyclopedia of rape. Greenwood Publishing Group.
  18. ↑ Ellis, Lee (Ed.). (1989). Theories of Rape: Recent Inquiries Into the Causes of Sexual Aggression. Taylor & Francis.
  19. ↑ Thompson, Allan (Ed.) (2007), The media and the Rwanda genocide. IDRC, ISBN: 978-9970-02-595-4
  20. ↑ Barnes, A. (Ed.). (2005). The handbook of women, psychology, and the law. John Wiley & Sons
  21. ↑ Miller, Jody, & Glassner, Barry (1997). The 'inside'and the 'outside': finding realities in interviews. Qualitative research, pp. 99–112, chapter 8
  22. ↑ Card, Claudia, Rape as a Weapon of War, Hypatia 11.4 (1996), pp. 5–18
  23. ↑ „Congo's shame: Rape used as tool of war”. Washington Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
  24. ↑ Morris, M. (1996). By force of arms: Rape, war, and military culture. Duke Law Journal, 45, pp. 651–699
  25. ↑ R., Viswesh (). „Book Review: Do You Remember Kunan Poshpora?”. Feminism in India. Accesat în .
  26. ↑ Asfour Hasibah (). „Concepts of Social Justice and Islamic Perspective”. American Journal of Law and Public Policy. 3 (1): 29–34.
  27. ↑ „Syrian women who fled to Jordan tell of horrific rapes back home”. Toronto Star. . Arhivat din original la . Accesat în .
  28. ↑ „The Syrian Refugee Crisis”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
  29. ↑ AFP (). „British pro-Palestinian activists raped in Libya: Deputy PM”. The Express Tribune. Arhivat din original la . Accesat în .
  30. ↑ Corinne Dufka (). „Mali: War Crimes by Northern Rebels”. Human Rights Watch. Arhivat din original la . Accesat în .
  31. ↑ Ukraine: Rape and torture by Russian forces continuing, rights experts report
  32. ↑ Russian troops gang-rape 12-year-old girl in eastern Ukraine - intercept
  33. ↑ Sexual violence by Russian forces is genocide against Ukrainian people
  34. ↑ Reuters: Russian soldiers sexually abused 4-year-old child, raped her mother in Kyiv Oblast
  35. ↑ UN Commission publishes report on rape and torture in Russian-occupied territories
  36. ↑ „Israel's actions in Gaza 'intentional attack on civilians': UN inquiry”. Al Jazeera (în engleză). . Accesat în .
  37. ↑ „'Raped by female soldiers': Palestinian in leaked Sde Teiman photo speaks out”. Middle East Eye (în engleză). . Accesat în .
  38. ↑ Ebrahim, Nadeen (). „'They told me to strip.' Former Palestinian detainee says he was sexually abused in an Israeli prison”. CNN (în engleză). Accesat în .
  39. ↑ „Palestinian detainees allege torture and sexual abuse by Israeli captors”. Channel 4 News (în engleză). . Accesat în .
  40. ↑ The Georgetown Journal of Gender and the Law, Volume 8. Georgetown University Law Center. . p. 103.
  41. ↑ Allison, Julie A.; Wrightsman, Lawrence S. (). Rape: The Misunderstood Crime. SAGE. ISBN 978-0-8039-3707-9. OCLC 1083053697.
  42. ↑ Ullman, S. E. (). „A Comparison of Gang and Individual Rape Incidents”. Violence and Victims. 14 (2): 123–133. doi:10.1891/0886-6708.14.2.123. PMID 10418766.
  43. ↑ Gidycz, C. A.; Koss, M. P. (). „A Comparison Of Group And Individual Sexual Assault Victims”. Psychology of Women Quarterly. 14 (3): 325–342. doi:10.1111/j.1471-6402.1990.tb00023.x.
  44. ↑ Porter L. E., Alison L. J. (). „Examining group rape: A descriptive analysis of offender and victim behaviour”. European Journal of Criminology. 3 (3): 357–381. doi:10.1177/1477370806065586.
  45. ↑ Sanday, P. (2007). Fraternity gang rape: Sex, brotherhood, and privilege on campus. New York University Press, ISBN: 978-0-8147-4038-5
  46. 1 2 Rape in Brazil still an invisible crime, Fabiola Ortiz, Inter Press Service (June 24 2013) Arhivat în , la Wayback Machine.; Citat: „Poliția civilă a raportat că în primele patru luni ale anului 2013 au fost comise 1.822 de violuri în stat, în timp ce doar 70 de persoane au fost arestate pentru aceste infracțiuni.”
  47. ↑ Joseph Murray, Crime and violence in Brazil: Systematic review of time trends, prevalence rates and risk factors, Aggressive Violent Behavior, Sep 2013; 18(5): 471–483
  48. ↑ Pablo Lira, Índice de violência criminalizada (IVC), II Congresso Consad de Gestão Pública, Gestão em segurança pública, Government of Brasil (2013); pp. 17–23
  49. ↑ „Report of a Gang-Rape in Rio de Janeiro Shocks Brazil – Latin America News Dispatch”. latindispatch.com (în engleză). . Accesat în .
  50. ↑ Bearak, Max (). „Dozens of men took part in the gang rape of a Brazilian teen. Then the video surfaced online”. Washington Post (în engleză). ISSN 0190-8286. Accesat în .
  51. ↑ De Keseredy & Kelly (1995), Sexual abuse in Canadian university and college dating relationships: The contribution of male peer support, Journal of Family Violence, 10(1), 41–53
  52. ↑ Horvath & Kelly (2009), Multiple perpetrator rape: Naming an offence and initial research findings, Journal of Sexual Aggression, 15(1), 83-96
  53. ↑ Maire Sinha, Measuring violence against women: Statistical trends Arhivat în , la Wayback Machine. Canadian Centre for Justice Statistics, Statistics Canada, Govt of Canada (February 2013)
  54. ↑ „China general's son charged over gang rape - FRANCE 24”. . Arhivat din original la . [nefuncțională]
  55. ↑ Marroushi, Nadine. „Raped Egypt Women Wish Death Over Life as Crimes Ignored”. Bloomberg. Arhivat din original la . Accesat în .
  56. ↑ Tadros, Mariz (). „Politically motivated sexual assault: the Egypt story none want to hear”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în .
  57. ↑ „In the Last 4 Days, 91 Women Have Been Sexually Assaulted in Tahrir Square. Can Anything Be Done? - Sarah Goodyear”. The Atlantic Cities. . Arhivat din original la . Accesat în .
  58. ↑ Megan Levy (). „Dutch Journalist Raped In Tahrir Square”. The Sydney Morning Herald. Arhivat din original la . Accesat în .
  59. ↑ „Sexual Assaults Reportedly Rampant During Egypt Protests”. NPR. . Arhivat din original la . Accesat în .
  60. ↑ Burleigh, Nina. „Opinion: Gang rapes, the dark side of Egypt's protests”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în .
  61. ↑ „Tournantes: le calvaire de Nina et Stéphanie”. . Arhivat din original la . Accesat în .
  62. 1 2 Ireland, Susan (). „Textualizing Trauma in Samira Bellil's Dans l'enfer des tournantes and Fabrice Génestal's La squale”. Dalhousie French Studies. 81: 131–141. JSTOR 40837893.
  63. 1 2 Hron, Madelaine (). Translating Pain: Immigrant Suffering in Literature and Culture. University of Toronto Press. ISBN 978-1-4426-9324-1. Arhivat din original la . Accesat în .
  64. 1 2 Chrisafis, Angelique (). „Gang-rape trial shocks France and sparks row over justice system”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în .
  65. ↑ Sayare, Scott (). „In France, Light Gang Rape Penalties Prompt Outcry”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
  66. ↑ „Paris police jailed for Canada tourist rape” (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  67. ↑ Willsher, Kim (). „France in shock at gang-rape trial of police from famous BRI unit”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Arhivat din original la . Accesat în .
  68. ↑ Mackintosh, Thomas. „Paris police investigating gang rape of Australian woman”. www.bbc.com (în engleză). Accesat în .
  69. ↑ Rimmer, Michelle (). „Athletes warned not to wear uniform after alleged gang rape of Australian woman in Paris”. ABC News (în engleză). Accesat în .
  70. ↑ Cauterucci, Christina. „Germany Finally Updated Its Archaic Rape Law After a "No Means No" Activist Campaign”. Slate. Arhivat din original la . Accesat în .
  71. ↑ „Murder of Jewish Girl in Germany Fuels an Anti-migrant Backlash”. Haaretz. . Arhivat din original la . Accesat în .
  72. ↑ Kottász, Zoltán (). „Gang Rapes in Germany—Migrants Are Main Perpetrators” (în engleză). Accesat în .
  73. ↑ Lyman, Dan (). „Germany: Record High 53% of Gang Rape Suspects Were Foreigners in 2025”. Alex Jones Live (în engleză). Accesat în .
  74. ↑ Shanmugam Ramalingam (). „Informatics about fear to report rapes using bumped-up Poisson model”. American Journal of Biostatistics. 3 (1): 17–29. doi:10.3844/amjbsp.2013.17.29 Accesibil gratuit.
  75. ↑ Babu, Bontha V; Kar, Shantanu K (). „Domestic violence against women in eastern India: a population-based study on prevalence and related issues”. BMC Public Health. 9 (1): 129. doi:10.1186/1471-2458-9-129 Accesibil gratuit. ISSN 1471-2458. PMC 2685379 Accesibil gratuit. PMID 19426515.
  76. ↑ „Video: Protests grow over gang rape of Indian woman”. London: Telegraph. . Arhivat din original la . Accesat în .
  77. ↑ „Temple at centre of tragedy: No one coming to mandir for days now - Times of India”. The Times of India. .
  78. ↑ „Kathua case: Charges of rape and murder framed against 7 accused”. The Economic Times. .
  79. ↑ „How Nirbhaya case changed rape laws in India | India News - Times of India”. The Times of India. . Arhivat din original la . Accesat în .
  80. ↑ Gahlot, Mandakini. „Outrage in India over U.S. tourist gang-rape, latest in attacks”. USA TODAY. Arhivat din original la . Accesat în .
  81. ↑ „A tourist in India posted a video saying she was gang raped. A national debate ensued”. NPR. .
  82. ↑ The Portuguese and the Marathas: Articles of Dr. Pandurang S. Pissurlenkar's Portugueses e Maratas Sambandha ii. 49 (1983) Pissurlencar, P. S.
  83. ↑ Sarkar, Jadunath (1932) Fall of the Mughal Empire: Vol 1 Santiniketan Biswa Bharati Library pg. 49
    "The Marātha soldiers were notorious for their practice of gang-rape in invaded territories from a very early time. In 1683 when they invaded the Goa districts under the eyes of their king Shambhuji, they committed this kind of outrage. A contemporary Portuguese account of that war states "These enemies were so barbarous that when a woman appeared very beautiful (lit., best) to them, five or six of them violated her by lying with that woman alone. Up to now nowhere else in India has such barbarity been seen. nor among the Kafris (Negroes). For this reason, many women of Margaon . . . threw themselves into pools where they died of drowning. Others who bravely resisted the lewd intentions of some of the enemy soldiers were killed with strokes of the broadsword and of some others the breasts were cut off..." for similar outrages in Tanjore, Betrand's Mission du Madure, iii. 270"
  84. ↑ Gupta, Brijen Kishore (). Sirajuddaullah and the East India Company, 1756-1757: Background to the Foundation of British Power in India (în engleză). Brill Archive. p. 23. Arhivat din original la . Accesat în . horrors perpetrated by the Marathas on women and children which included gang rape.
  85. ↑ Edwardes, Allen (). The Rape of India: A Biography of Robert Clive and a Sexual History of the Conquest of Hindustan (în engleză). Julian Press. p. 131. Arhivat din original la . Accesat în . 'Tis reported that no fewer than 10 or a Dozen of 'em will rape a beautiful Woman, that they cut off the Cullions [testicles] of Men & embugger Children of both sexes thereafter selling them into slavery
  86. ↑ Seminar (în engleză). R. Thapar. . Arhivat din original la . Accesat în . Repeated Maratha invasion of Bengal from the 1740s causing mass migration of people, ... in the beginning the Marathas raped and violated women, but later, the villagers took to guerrilla tactics to resist them
  87. ↑ The New Cambridge Modern History (în engleză). CUP Archive. . p. 555. Arhivat din original la . Accesat în . they indulged in the unspeakable practice of gang-rape
  88. ↑ Ont. teacher detained in Indonesia as gang-rape witness Arhivat în , la Wayback Machine. Toronto News, July 17, 2014
  89. ↑ 22-Year-Old Malaysian Student Gang Raped In Indonesia Arhivat în , la Wayback Machine. Malaysia, May 2014
  90. ↑ Indonesian woman gang-raped, faces caning for adultery Arhivat în , la Wayback Machine. May 6, 2014
  91. ↑ Iranian Women call for action on gang-rapes Arhivat în , la Wayback Machine. Amnesty International (1 August 2011)
  92. ↑ Gang rapes in Iran cause fear and religious controversy Arhivat în , la Wayback Machine. BBC News (15 June 2011)
  93. ↑ Four convicted rapists hanged Arhivat în , la Wayback Machine. Parvand Iran News (12 October 2011)
  94. ↑ „Four sentenced to death for gang rape”. Insideofiran.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
  95. ↑ Six men hanged for gang rape Arhivat în , la Wayback Machine. August 2013
  96. ↑ „Israel drops charges against soldiers accused of abusing Gaza detainee”. BBC News (în engleză). . Accesat în .
  97. ↑ Ofir, Jonathan (). „Israeli soldiers who gang-raped Palestinian prisoner are now free to return to military service”. Mondoweiss (în engleză). Accesat în .
  98. ↑ Cordall, Simon Speakman (). „'Everything is legitimate': Israeli leaders defend soldiers accused of rape”. Al Jazeera (în engleză). Accesat în .
  99. ↑ Teresa Watanabe "Okinawa Rape Suspect's Lawyer Gives Dark Account : Japan: Attorney of accused Marine says co-defendant admitted assaulting 12-year-old girl 'just for fun'". Los Angeles Times October 28, 1995
  100. ↑ „Thousands rally against U.S. bases in Okinawa”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în . [nefuncțională]
  101. 1 2 T Leong, Malaysian teenager gang-raped by 38 men Arhivat în , la Wayback Machine. Reuters
  102. ↑ „Schoolgirl raped by 30 men - Nation - The Star Online”. www.thestar.com.my. . Arhivat din original la . Accesat în .
  103. ↑ Onyejekwe, Chineze J. (2008). Nigeria: The Dominance of Rape. Journal of International Women's Studies, 10(1), pp. 48–63
  104. ↑ Akinade, E. A., Adewuyi, T. D. O., & Sulaiman, A. (2010). Socio-legal factors that influence the perpetuation of rape in Nigeria. Procedia - Social and Behavioral Sciences, 5, pp. 1760–1764
  105. ↑ Du Mont J., White D. (). „Sexual violence: what does it take for the world to care about women?”. Journal of Public Health. 35 (2): 182–184. doi:10.1093/pubmed/fdt045. PMID 23616625.
  106. ↑ Dartnall, E., & Jewkes, R. (2012). Sexual violence against women: The scope of the problem. Best Practice & Research Clinical Obstetrics & Gynaecology.
  107. ↑ Crime report Arhivat în , la Wayback Machine. Shakeel Anjum, The News (Pakistan)
  108. ↑ Pakistan: Girl gang-raped as local punishment Arhivat în , la Wayback Machine. IRIN, United Nations News Service (2 July 2002)
  109. ↑ Pamela Constable, Pakistan Supreme Court frees five in gang-rape case that received global attention, Washington Post (April 21, 2011)
  110. ↑ Pakistan Supreme Court frees 5 accused of gang rape Alex Rodriguez, Los Angeles Times (April 22, 2011)
  111. ↑ „9-year-old in critical condition after gang-rape -”. www.pakistanpressfoundation.org (în engleză). Accesat în .
  112. ↑ 13 being grilled over gang rape The Nation, Pakistan (June 22, 2013)
  113. ↑ Alleged Pakistan gag-rape victim to appeal acquittals Radio Free Europe (February 1, 2013)
  114. ↑ Format:Deprecated archive CNBC (July 18, 2013)
  115. ↑ „Transgender person 'gang-raped, videotaped' in Peshawar”. The Express Tribune. Karachi. . Arhivat din original la . Accesat în .
  116. 1 2 „Land, Gold and Women”. CBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
  117. ↑ „Pakistan, land, gold, women”. CBC News. . Accesat în .
  118. ↑ „Saudi Arabia: Rape Victim Punished for Speaking Out | Human Rights Watch”. Hrw.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
  119. ↑ „Clinton's 'outrage' at Saudi rape sentence - World”. smh.com.au. . Arhivat din original la . Accesat în .
  120. ↑ Pleming, Sue (). „U.S. offers mild criticism in Saudi rape case”. Reuters. Arhivat din original la . Accesat în .
  121. ↑ South Africa, once called 'the world's rape capital,' is running out of rape kits Arhivat în , la Wayback Machine. Caitlin Dewey, Washington Post, 5 martie 2013
  122. 1 2 3 „South Africa's rape shock”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
  123. ↑ Crime Research and Statistics, South African Police Service (2013) Arhivat în , la Wayback Machine.
  124. ↑ Swart L et al. Rape surveillance through district surgeons' offices in Johannesburg, 1996–1998: findings, evaluation and prevention implications. South African Journal of Psychology, 2000, 30:1–10.
  125. ↑ „Rape has become a way of life in South Africa”. Health Systems Trust. . Arhivat din original la . Accesat în .
  126. ↑ „Child rape in South Africa”. Medscape. Arhivat din original la . Accesat în .
  127. ↑ Flanagan, Jane (). „South African men rape babies as 'cure' for Aids”. The Daily Telegraph. UK. Arhivat din original la . Accesat în .
  128. ↑ Sterling, Carol; Vogelman, Lloyd (). „The Sexual Face of Violence: Rapists on Rape”. Agenda (6): 26. doi:10.2307/4065538. ISSN 1013-0950. JSTOR 4065538.
  129. 1 2 „Gang Rape and the Culture of Violence in South Africa”. www.csvr.org.za. Arhivat din original la . Accesat în .
  130. 1 2 Rachel Jewkes et al, Why, when and how men rape: understanding rape perpetration in South Africa Arhivat în , la Wayback Machine., South African Crime Quarterly, Vol. 34, decembrie 2010, pp. 23–31
  131. ↑ Reber, Pat, "American U.N. Official Raped in South Africa", Associated Press, Spartanburg Herald-Journal, 16 aprilie 1999
  132. ↑ „Court orders state to pay for ID leak of rape victims”. Korea JoongAng Daily. .
  133. ↑ „South Korea outraged by YouTube videos on 2004 rape case – DW – 06/11/2024”. dw.com (în engleză). Accesat în .
  134. ↑ Spain: 70-Year-Old 'Leads Gang Rape' of British Tourist in Malaga Arhivat în , la Wayback Machine. International Business Times (2013)
  135. ↑ Múltiple violación infantil en Huelva Arhivat în , la Wayback Machine. La Razon, Spania
  136. ↑ „Four members of 'The Wolf Pack' given fresh prison terms for abusing an unconscious woman”. . Arhivat din original la . Accesat în .
  137. ↑ Daluwatte, Shamila (). „Demanding Justice for Vithya and other rape victims”. The Daily Mirror (Sri Lanka).
  138. 1 2 3 4 5 Dramatisk ökning av antalet anmälda gruppvåldtäkter Arhivat în , la Wayback Machine.. Forskning & Framsteg (2013-10-09). Accesat la 2017-01-25.
  139. ↑ „Facebook Live 'broadcasts gang rape' of woman in Sweden”. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în .
  140. ↑ „Man in Sweden 'live-streamed gang rape on Facebook'”. The Local Europe AB. . Arhivat din original la . Accesat în .
  141. ↑ „Three men arrested in Sweden after Facebook Live 'gang-rape'”. The Guardian. . Arhivat din original la . Accesat în .
  142. ↑ „Swedish police arrest 3 for broadcasting rape live to Facebook”. Deutsche Welle. Reuters. . Arhivat din original la . Accesat în .
  143. ↑ Sharman, Jon (). „Sweden gang rape 'live-streamed on Facebook'”. The Independent. Arhivat din original la . Accesat în .
  144. ↑ „De är män som våldtar kvinnor tillsammans: "Jag tyckte det var en rolig grej att filma"”. Expressen (în suedeză). Arhivat din original la . Accesat în .
  145. ↑ „112 pojkar och män dömda för gruppvåldtäkt”. Aftonbladet (în suedeză). Arhivat din original la . Accesat în .
  146. ↑ Bakr, Amena (). „Woman jailed in Dubai after reporting rape hopes to warn others”. Reuters. Arhivat din original la . Accesat în .
  147. ↑ „Emirati woman, 18, retracts claim of rape by six men”. The National (Abu Dhabi). . Arhivat din original la . Accesat în .
  148. ↑ „Two Get 15 Years in Dubai Rape Case”. ABC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
  149. ↑ Louise Jury (). „Schoolboy guilty of tourist gang-rape - News”. The Independent. Arhivat din original la . Accesat în .
  150. ↑ „Out of Mind, Out of Sight: Breaking down the barriers to understanding child sexual exploitation” (PDF). ceop.police.uk. iunie 2011. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . [nefuncțională]
  151. ↑ „Police concern at gang rape rise”. British Broadcasting Corporation. . Arhivat din original la . Accesat în .
  152. 1 2 Samura, Sorious (). „Gang rape: Is it a race issue?”. The Independent. Arhivat din original la . Accesat în .
  153. ↑ Malone, Carole (). „Oxford grooming ring was race-hate gang rape”. Mirror. Arhivat din original la . Accesat în .
  154. ↑ Home Affairs Committee (). Child sexual exploitation and the response to localised grooming: Second Report of Session 2013–14 (PDF). by authority of the House of Commons
    London: The Stationery Office Limited. p. 5. ISBN 978-0-215-05886-7. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  155. ↑ Child sexual exploitation: response to second report of the Home Affairs Committee (PDF). London: Home Office. . p. 23. ISBN 978-0-10-187052-8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  156. ↑ Flanagan, Padraic (). „'Rape is a weapon against gang girls', says report”. The Daily Telegraph. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la .
  157. ↑ Joe Watts (). „Home Secretary orders investigation into ethnic origin of sexual grooming gangs - News”. The Independent. Arhivat din original la . Accesat în .
  158. ↑ „Grooming gang research petition to be considered for Parliamentary debate - News”. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în .
  159. ↑ „CTS12_Sexual_violence.xls”. www.unodc.org. Arhivat din original la .
  160. ↑ Solnit, Rebecca (). „A Rape a Minute, A Thousand Corpses a Year”. The Nation. Arhivat din original la . Accesat în .
  161. ↑ Horvath, Miranda et al. Handbook on the Study of Multiple Perpetrator Rape. Routledge 2013, p. 15.
  162. ↑ Rape Myths and Facts, RW University (2012) Arhivat în , la Wayback Machine.
  163. ↑ „Teenager 'gang raped on Facebook live while dozens watched and did nothing'”. Arhivat din original la . Accesat în .
  164. ↑ JUNGEN, ANNE (). „2 La Crosse teens charged in gang rape of 2 girls inside South Side garage”. Arhivat din original la . Accesat în .
  165. ↑ „Defendant in Cleveland gang rape case gets life sentence”. Houston Chronicle. Arhivat din original la . Accesat în .
  166. ↑ Gafni, Matthias. „Richmond gang-rape 'main participant' sentenced to 32 years - San Jose Mercury News”. Mercurynews.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  167. ↑ Goldgeier, Kathy (). „Third Former Vanderbilt Football Player Found Guilty in Rape of Unconscious Student”. NPR. Arhivat din original la . Accesat în .
  168. ↑ St. Tammany Parish Sheriff's Office. „4 men found guilty in gang rape of 15-year-old in St. Tammany”. The Times-Picayune. Arhivat din original la . Accesat în .
  169. ↑ Gurnonegurnon, Emily (). „Teen in St. Paul gang rape gets more than three years”. St. Paul Pioneer Press. Arhivat din original la . Accesat în .
  170. ↑ „Ringleader of gang rape, murder sentenced to death”. WSVN. Arhivat din original la . Accesat în .

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Viol_în_grup&oldid=18010197