Vintilă Vodă
| Vintilă Vodă | |
 Domn al Țării Românești | |
| Date personale | |
|---|---|
| Decedat | mai 1574[1]  |
| Părinți | Pătrașcu cel Bun |
| Frați și surori | Petru Cercel |
| Ocupație | guvernator[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Basarabilor |
 Domn al Țării Românești | |
| Domnie | aprilie 1574 – mai 1574 |
| Predecesor | Alexandru al II-lea Mircea |
| Succesor | Alexandru al II-lea Mircea |
Modifică date / text  | |
Vintilă (? – 1574) a fost domn al Țării Românești pentru o scurtă perioadă, din aprilie până în mai 1574. Vintilă era fiul lui Pătrașcu cel Bun. Cronicarul polonez Maciej Stryjkwoski îl numea și Draculina, diminutiv derivat din Dracul, porecla lui Vlad al II-lea, al cărui descendent era.[2] Domnia sa s-a încheiat violent la 3 mai 1574, când a fost decapitat în urma luptei duse cu un corp de oaste trimis de Alexandru al II-lea Mircea.[2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Înainte de a urca pe tron, Vintilă este menționat în cronici ca vornic. Unele cronici autohtone îl numesc „Vintilă vornicul ce era să fie domn”, iar cronica atribuită lui Radu Popescu arată că a fost pribeag în Moldova, iar ulterior în Transilvania. Era cunoscut autorităților transilvănene și agenților imperiali de la Poarta Otomană și se afla în relație politică strânsă cu Ion Vodă cel Viteaz.[2]
După înfrângerea lui Alexandru al II-lea Mircea la Jiliște, la 14 aprilie 1574, Ion Vodă cel Viteaz l-a instalat pe Vintilă ca domn al Țării Românești, trimițând oaste moldoveană spre București. La 1 mai 1574, sultanul Selim al II-lea îi scria lui Ștefan Báthory că, potrivit informațiilor primite de la Alexandru al II-lea Mircea, Ion Vodă „a pus domn în țară pe un tâlhar, pe care îl socoteau domnișor”, calificându-l astfel drept pretendent.[2]
Deși cronicile autohtone menționează o domnie de patru zile, informațiile cronologice din corespondența epocii indică faptul că Vintilă a ajuns la București în jurul datei de 21 aprilie 1574 și a fost ucis la începutul lunii mai, ceea ce sugerează o domnie de aproape două săptămâni. În acest interval, Ion Vodă a trimis soli, daruri și haraciul Moldovei la Constantinopol, probabil pentru a obține recunoașterea domniei lui Vintilă, în pofida opoziției inițiale a Porții Otomane.[2]
La începutul lunii mai 1574, Alexandru al II-lea Mircea, refugiat în raiaua Giurgiului, a trimis un corp de oaste care l-a atacat pe Vintilă în reședința domnească din București, prin surprindere. Vintilă a fost decapitat, unele surse contemporane menționând trădarea unui armaș cumpărat de adversari. Informația despre moartea sa a ajuns rapid în Transilvania și la curtea imperială. Locul înhumării trupului său nu este cunoscut; capul i-a fost expus pe poarta curții domnești din București pentru o perioadă îndelungată și a fost văzut în octombrie 1574 de Maciej Stryjkowski, alături de capul lui Ion Vodă cel Viteaz, cu prilejul trecerii spre Poartă, în cadrul soliei polone conduse de Andrei Taranowski.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/basarab.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f Rezachevici, Constantin () [2001]. Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881. I. București: Editura Enciclopedică. pp. 264–267. ISBN 973-45-0387-1.
| Predecesor: Alexandru al II-lea Mircea |
1574 – 1574 |
Succesor: Alexandru al II-lea Mircea |
