Victoria Dubourg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Victoria Dubourg
Date personale
Născută[2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedată (85 de ani)[5][6] Modificați la Wikidata
Buré, Basse-Normandie, Franța[7] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCharlotte Dubourg[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHenri Fantin-Latour[8] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[9] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[10] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimDubourg, Victoria[1], Fantin-Latour‏, Mrs. Henri[1]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Victoria Dubourg sau Victoria Fantin-Latour (n. , Paris, Franța – d. , Buré, Basse-Normandie, Franța) a fost o pictoriță franceză de natură statică.

Dubourg s-a născut la Paris și s-a format cu artista Fanny Chéron.[11] Acolo l-a cunoscut pe pictorul Henri Fantin-Latour, cu care s-a căsătorit în 1876. A colaborat cu acesta la picturile sale florale, dar a realizat și lucrări sub nume propriu pe care le-a semnat „V Dubourg”.[11] Dubourg a fost criticată ca fiind o artistă a cărei operă este lipsită de originalitate, reproducând pur și simplu stilurile cunoscutului ei soț.[12] Cu toate acestea, o analiză atentă a lucrărilor ei timpurii arată că Dubourg a început să producă naturi statice cu doi ani înainte de a-l întâlni pe Fantin-Latour.[13]

Pictura ei Un coș de flori a fost inclusă în cartea din 1905 Pictorițe ale lumii.[14]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dubourg s-a născut în 1840, iar părinții ei au recunoscut-o când s-au căsătorit în 1843. A avut o soră, Charlotte Dubourg (1850–1921).[15] Familia maternă a lui Dubourg era originară din Orne. Mama ei Françoise Bienvenu s-a născut în Sées, unde locuiau părinții ei. Tatăl ei, Philippe Bienvenu, a locuit apoi în Buré și i-a lăsat moștenire casa situată într-un loc numit La Croix la moartea sa, pe 28 martie 1878. Fantin-Latour reprezintă familia Dubourg îndoliată după dispariția bătrânului.

Familia a locuit câțiva ani la Frankfurt, unde Victor Dubourg s-a format în medicină după ce a predat Litere.

La Paris, Dubourg a fost instruită de Fanny Chéron (născută în 1830), o pictoriță originară din Mortagne, care a deschis un atelier pentru tinere fete. Pasionată de muzică și pianistă, Dubourg a studiat și pictura și a copiat operele majore ale unor artiști precum Willem Kalf⁠(d) la Luvru. Acolo, l-a întâlnit pe Henri Fantin-Latour, care i-a pictat primul portret în 1873.[16] S-au căsătorit mai târziu, în 1876.

Primele lucrări ale Victoriei Dubourg au afișat un stil apropiat de Fantin-Latour, cum ar fi un portret al surorii sale, Charlotte, din 1870. Cu toate acestea, după ce a expus portrete la sfârșitul anilor 1860, ea s-a îndepărtat de stilurile similare cu Fantin-Latour și a creat doar naturi statice din fructe și flori. După moartea soțului ei, Victoria a continuat să picteze cu o tușă suplă și mai liberă. Culorile ei erau mai vibrante, așa cum se vede în pictura sa din 1908, Crizanteme.[17]

În timpul căsniciei lor, Fantin-Latour și Dubourg au locuit pe rue de l'Université nr. 19 din Paris, în clădirea în care locuiseră Marie și Félix Bracquemond⁠(d). Dubourg a colaborat atât la picturile florale ale soțului ei, dar a și realizat lucrări personale pe care le-a semnat „V Dubourg”. A făcut parte din cercul lui Édouard Manet, Berthe Morisot și Edgar Degas.

După moartea lui Fantin-Latour în 1904, a organizat o retrospectivă majoră a operei sale și a dedicat câțiva ani dezvoltării unui Catalog raisonné⁠(d), în detrimentul propriei sale opere.[18]

Victoria Dubourg a expus la Salonul de la Paris din 1869, apoi la Salonul artiștilor francezi și la Academia Regală din Londra, al cărei membru era, ca și soțul ei. La Paris, a obținut o mențiune de onoare în 1894 și o medalie în 1895. A fost numită Cavaler al Legiunii de Onoare în 1920.

În 1921, ea a lăsat moștenire trupul fotografic al soțului ei Muzeului din Grenoble, dat fiind că acesta era originar din oraș.[19]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b https://mix-n-match.toolforge.org/#/entry/115940035  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b RKDartists, accesat în  
  3. ^ a b Victoria Fantin-Latour (în engleză), Fantin-Latour, Victoria (Mme)[*][[Fantin-Latour, Victoria (Mme) (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  5. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Victoria Dubourg (în engleză), RKDartists 
  7. ^ https://awarewomenartists.com/artiste/victoria-dubourg/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  9. ^ RKDartists, accesat în  
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ a b Victoria Dubourg in the RKD
  12. ^ Lesley Stevenson (). Gaze, Delia, ed. Dictionary of women artists. Chicago, Illinois: Fitzroy Dearborn Publishers. p. 468. ISBN 1-884964-21-4. The Irish Writer George Moore, who had trained as a painter in Paris in the 1870s, examined the issue of sexual difference in his book Modern Painting (1893). He suggested that woman painters have tended to parody men: [they] astonish us as much by their want of originality as they do by their extraordinary powers of assimilation. I am thinking now of the ladies who marry painters, and who, after few years of married life, exhibit work identical in execution with that of their illustrious husbands - Mrs E.M. Ward, Madame Fantin-Latour, Mrs Swan, Mrs Alma-Tadema. In a word, what Manet used to call la peinture a quatre mains. 
  13. ^ Lesley Stevenson (). Gaze, Delia, ed. Dictionary of women artists. Chicago, Illinois: Fitzroy Dearborn Publishers. p. 468. ISBN 1-884964-21-4. Nor do the facts support Moore's argument. Fantin and Dubourg first met in 1866, when they both belonged to the circle around Manet. Dubourg, however, had produced her first still life two years previously, and Fantin did not exhibit his first still life at the Salon until 1866, so it would appear that Doubourg discovered the genre independently. The two did not marry until 1876, by which time Dubourg had already exhibited still lifes at eight Salons. 
  14. ^ Women painters of the world, from the time of Caterina Vigri, 1413-1463, to Rosa Bonheur and the present day, by Walter Shaw Sparrow, The Art and Life Library, Hodder & Stoughton, 27 Paternoster Row, London, 1905
  15. ^ „Musée d'Orsay: Henri Fantin-Latour Charlotte Dubourg”. www.musee-orsay.fr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Le portrait de Madame Fantin-Latour”. museeduluxembourg.fr (în franceză). Accesat în . 
  17. ^ Bajou, Valérie (). „Fantin-Latour Family”. Oxford Art Online. doi:10.1093/gao/9781884446054.article.T027517. Accesat în . 
  18. ^ „Victoria Dubourg”. Matrimoine (în franceză). Accesat în . 
  19. ^ magazine, Le Point (). „Fantin-Latour de retour à Grenoble pour une rétrospective ambitieuse”. Le Point (în franceză). Accesat în .