Vehicul cu hidrogen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Toyota Mirai din 2015 este unul dintre primele vehicule cu celule cu hidrogen care se vând comercial. Mirai se bazează pe conceptul Toyota FCV (prezentat).[1]

Vehiculul cu hidrogen este un vehicul care utilizează hidrogenul drept combustibil pentru alimentarea sistemului său de propulsie. Vehiculele cu hidrogen includ rachete spațiale cu hidrogen, precum și automobile și alte vehicule de transport. Sistemele de propulsie ale unor astfel de vehicule transformă energia chimică a hidrogenului în energie mecanică fie prin arderea hidrogenului într-un motor cu ardere internă, sau, mai frecvent, prin reacția hidrogenului cu oxigenul într-o pilă de combustie pentru a alimenta motoare electrice.

Utilizarea pe scară largă a hidrogenului drept combustibil pentru mijloacele de transport este un element cheie al unei economii bazate pe hidrogen.

Începând cu 2018, există trei modele de automobile cu hidrogen disponibile pentru public pe anumite piețe: Toyota Mirai, Hyundai Nexo și Honda Clarity. Mai multe alte companii lucrează la dezvoltarea automobilelor cu hidrogen. 95 % din hidrogen este produs prin reformarea metanului cu abur, care emite dioxid de carbon.[2][3] Hidrogenul poate fi produs prin mijloace termochimice sau pirolitice folosind materii prime regenerabile, dar acesta este un proces scump.[4] Totuși, energia electrică regenerabilă poate fi utilizată pentru a converti apa în hidrogen: centralele eoliene convertesc energia eoliană în energie chimică stocată în hidrogen (în engleză power-to-gas) prin folosirea energiei electrice produse la producerea hidrogenului prin electroliza apei. Se explorează tehnologii pentru a furniza costuri suficient de mici și cantități suficient de mari pentru a concura cu producția de hidrogen din gaz natural.[5] Dezavantajul principal al producerii hidrogenului din combustibili fosili este cantitatea mare de emisii de carbon, iar a celui produs prin electroliza apei costul de circa patru ori mai mare ca al hiddrogenului produs din gaz natural. La acestea se adaugă sarcina costurilor de capital, conținutul redus de energie pe unitatea de volum, problemele de mediu, producție și comprimare ale hidrogenului și investiția necesară în stațiile de alimentare pentru distribuirea hidrogenului.[6][7][8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Toyota Unveils 2015 Fuel Cell Sedan, Will Retail in Japan For Around ¥7 Million”. transportevolved.com. . Accesat în . 
  2. ^ en Liu, Ke; Song, Chunshan; Subramani, Velu, ed. (). Hydrogen and Syngas Production and Purification Technologies. doi:10.1002/9780470561256. ISBN 9780470561256. 
  3. ^ en Rapier, Robert (). „Life cycle emissions of hydrogen”. 4thgeneration.energy. Accesat în . 
  4. ^ en Romm, Joseph. Tesla Trumps Toyota: Why Hydrogen Cars Can’t Compete With Pure Electric Cars", ThinkProgress, August 5, 2014.
  5. ^ en „Wind-to-Hydrogen Project”. Hydrogen and Fuel Cells Research. Golden, CO: National Renewable Energy Laboratory, U.S. Department of Energy. septembrie 2009. Arhivat din original la . Accesat în . . Vezi și Energy Department Launches Public-Private Partnership to Deploy Hydrogen Infrastructure, US Dept. of Energy, accessed November 15, 2014
  6. ^ en Berman, Bradley (). „Fuel Cells at Center Stage”. The New York Times. Accesat în . 
  7. ^ en Davies, Alex (). „Honda Is Working On Hydrogen Technology That Will Generate Power Inside Your Car”. The Business Insider. Accesat în . 
  8. ^ Cox, Julian. "Time To Come Clean About Hydrogen Fuel Cell Vehicles", CleanTechnica.com, June 4, 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vehicul_cu_hidrogen&oldid=15094073