Vasile Saftu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Vasile Saftu
Date personale
Născut12 iunie 1863
Brașov
Decedat9 aprilie 1922
Brașov
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieprotopop

Vasile Saftu (n. 12 iunie 1863, Brașov – d. 9 aprilie 1922, Brașov) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia , organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918. [1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Urmează studii primare și liceale la Brașov, teologice la Sibiu și filosofice la Lipsca, în Germania, unde în anul 1888 obține doctoratul în filosofie.Între 1889-1890 este profesor la o școală particulară din București, pentru ca mai târziu să devină director și profesor al Gimnaziului Ortodox Român din Turnu-Măgurele, județul Teleorman, pe care, de altfel, îl și înființează. Între 1893-1896 revine la Sibiu, unde este profesor de teologie la Seminarul Teologie „Andreian”.În 1896 este ales preot la Biserica Sf. Nicolae din Brașov-Schi, pentru ca, în 1911 să fie ales și numit protopop ortodox român al Brașovului. În 1918, până la venirea armatei române în Brașov, a fost conducătorul Țării Bârsei, președintele Sfatului Național și al Gărzii Naționale Brașov. În anul 1921 este numit de M.A.N. inspector al Clerului Militar din România Mare.

Alte funcții ocupate au fost: președintele Consiliului și al Comitetului parohial de la Biserica Sfântul Nicolae din Brașov-Șchei, președintele Eforiei Școlare din Brașov, al Reuniunii de muzică „Gheorghe Dima” din Brașov, președintele Societății „Astra” Brașov, și deputat în Sinodul Eparhial de la Sibiu[1].

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918 a fost delegat al Protopopiatului ortodox Brașov [2].

Recunoașteri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 Decembrie 1918, Mărturii ale participanților. Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, vol. II, Editura Academiei Române, București, pp. 331-332.
  2. ^ Ioan I. Șerban, Nicolae Josan (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Alba Iulia, Editura Altip, 2003, pp.142-143

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)
  • Ioan I. Șerban, Nicolae Josan (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Alba Iulia, Editura Altip, 2003.

Lectură suplimetară[modificare | modificare sursă]

  • Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
  • Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Cluj-Napoca, 1993
  • Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]