Vasile Constantinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Vasile Constantinescu (n. 18 decembrie 1943, Mitoc, județul Botoșani - d. 20 octombrie 2004, Iași) a fost poet, prozator și eseist. A fost redactor la revista Cronica din Iași, între 1990 și 1995, fiind și secretar general de redacție, împreună cu Paul Balahur. A colaborat cu poezii, proză, recenzii, eseuri la Convorbiri literare, Amfiteatru, Ateneu, Tribuna, Dacia literară ș.a.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiul lui Dumitru Constantinescu și al Anicăi. Urmează clasele primare în comuna natală (1949-1956), studiile liceale la „Mihai Viteazul” din Galați (1958-1960) și la Liceul Teoretic din Săveni (județul Botoșani) între 1960 și 1962. Studiază apoi la Facultatea de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1965-1970). După absolvire, își începe îndelungata carieră publicistică, prin colaborări cu poezii, proză, recenzii la revistele sus-menționate.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Prima lui carte, La țărmul clipei (1971), a fost întâmpinată cu rezerve, criticii literari apreciind-o ca o carte „impersonală”. Următorul volum de versuri, Am inventat o planetă (1978), conturează o personalitate poetică și un univers liric propriu. Ca prozator, trebuie amintite volumul de povestiri Dincolo de geamanduri (1990, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), romanul A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe (1997). La Vasile Constantinescu se poate evidenția dimensiunea ludică a poemelor. Lirica lui este cerebrală și fantezistă, marcată de ironie și cerebralitate, poeziile sale sunt tributare unui limbaj speculativ. Se întâlnesc frecvent termeni din geometrie, tehnică, cibernetică. Prozele din Dincolo de geamanduri pot fi încadrate fie în domeniul fantasticului, fie în science fiction. Obsesia timpului se desprinde din unele povestiri: timpul curge îndărăt sau este un „timp sferic”, durata parcurge infinitul cercului, „infinit mort”. Romanul A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe, definit de autor cu ironie „fantastic, polițist, metafizic și realist-socialist” este structurat ca dialog între textele unor „autori” ca Prometeu, Sisif, Don Quijote, Ilie Săbiuță, Pandele Carabăț, fiind situat la granița între roman și eseu.[1]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • La țărmul clipei, Iași, 1971;
  • Am inventat o planetă, prefață de Liviu Leonte, Iași, 1978;
  • Spațiul dintre cuvinte, Iași, 1981;
  • Sfera cu raze inegale, Iași, 1985;
  • Dincolo de geamanduri, Iași, 1990;
  • Când sosește Moș Crăciun, Botoșani, 1994;
  • O lume de senzații, Timișoara, 1996;
  • Cartea cu semne fermecate sau Drum imaginar prin abecedar, Iași, 1997;
  • A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe, Iași, 1997;
  • Destinul spiritului și secolul XXI, Iași, 1998;
  • 666. Misterul numărului apocaliptic, București, ALDO Press, 2001;
  • Apocalipsa decodificată sau Schimbarea algoritmului, București, 2002;
  • Între Alfa și Omega, București, 2003.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Academia Română. Dicționarul general al literaturii române. C-D. București

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]