Varazdat
| Varazdat | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al IV-lea d.Hr.  |
| Decedat | secolul al IV-lea d.Hr. |
| Copii | Khosrov IV of Armenia[*] Vramșapuh[*] |
| Ocupație | suveran |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Arsacidă a Armeniei |
| king of Armenia[*] | |
| Haioț șahnșah[*] | |
Modifică date / text  | |
Varazdat (în armeană Վարազդատ, în latină Varasdates; n. secolul al IV-lea d.Hr. – d. secolul al IV-lea d.Hr.) a fost un rege arsacid al Armeniei care a domnit din 374 până în 378. El i-a succedat unchiului său, regele Pap, și a fost detronat în 378; văduva lui Pap, Zarmandoukht, a ocupat apoi tronul armean. Refugiat la Roma, a fost apoi exilat în Bretania, unde a murit probabil, la o dată necunoscută.
Între Roma și Persia
[modificare | modificare sursă]
După asasinarea regelui Pap, coimperatorul roman Valens, responsabil de Orient, l-a trimis pe Varazdat, nepotul lui Pap[n 1], renumit pentru capacitățile sale fizice și mentale, să ocupe tronul armean, sub tutela sparapetului Mushel Mamikonian, partizan fidel al alianței cu Roma[1]. Între timp, armele nefiindu-i favorabile, regele persan Shapur al II-lea i-a cerut în 375 lui Valens fie evacuarea Armeniei, pe care a calificat-o drept „sursă perpetuă de necazuri”, fie retragerea romanilor din vestul Iberiei, condusă de Sauromace al II-lea[2]. Valens a respins propunerea, dar a trimis doi legați, magister equitum Victor Magistrianus și Urbicius, dux al Mesopotamiei, la regele persan pentru a discuta subiectul. Aceștia i-au explicat lui Shapur că cererile sale sunt nedrepte, deoarece armenii au primit dreptul de a trăi după propriile legi[3], și că, dacă trupele romane însărcinate cu protejarea regelui iberic ar fi împiedicate în deplasarea lor, războiul ar fi inevitabil. Valens a considerat această amenințare serioasă, deoarece intenționa să mărească rândurile armatelor sale cu auxiliari goți, popor căruia i-a permis recent instalarea în Tracia. La întoarcerea lor, cei doi legați au comis însă greșeala de a accepta două regiuni (Asthianene și Bélabitene) fără o autorizație reală, ceea ce i-a oferit o nouă ocazie de negociere lui Shapur. La sfârșitul anului 376, l-a trimis pe Suren în ambasadă la Valens, care i-a propus acestuia din urmă cele două regiuni acceptate ilegal de legați în schimbul unor concesii romane. Suren a fost trimis însă înapoi cu un mesaj care indica faptul că romanii refuză să negocieze și că ar lansa o invazie a Persiei în primăvara anului 377[2]. Răspunsul lui Shapur nu a întârziat: cele două regiuni au fost recucerite și trupele romane au fost hărțuite în Iberia occidentală. La începutul anului 377, goții s-au revoltat, iar Valens a fost forțat să negocieze și chiar să retragă trupe din Armenia pentru a înăbuși această revoltă. El însuși a murit pe 9 august 378 în Bătălia de la Adrianopol.
Sfârșitul domniei
[modificare | modificare sursă]Între timp, situația din Armenia s-a deteriorat și mai mult. După plecarea trupelor romane, Varazdat, împins de tatăl său adoptiv, l-a asasinatpe Mushel[1]. Funcția de sparapet a fost preluată apoi de Manouel Mamikonian, care a servit lui Shapur în timpul recentului război împotriva Imperiului Kușan. Manouel a luat apoi armele împotriva lui Varazdat și l-a forțat să fugă din Armenia în 378, după patru ani de domnie. Manouel, Zarmandoukht, văduva lui Pap[1], și fiul ei, Arshak al III-lea, au format un guvern provizoriu aliat cu perșii, iar Shapur a staționat o armată de 10.000 de oameni în Armenia sub comanda lui Suren.
Varazdat s-a refugiat la Roma[2] înainte de a fi exilat în Bretania, unde și-a sfârșit probabil viața[1][4].
Descendență
[modificare | modificare sursă]Istoricul Kiril Tumanov[5] îi atribuie, prin presupunere, doi fii lui Varazdat:
- Khosrov al IV-lea;
- Vram Châhpouh.
Istoricul Guillaume Aral, mai recent, a evidențiat faptul că Varazdat a avut o fiică pe nume Varazdoukht, care s-ar fi căsătorit cu vărul său primar Vram Châhpouh. Legătura dintre Vram Châhpouh și Varazdat nu ar fi, așadar, o legătură de filiație directă, așa cum presupunea Kiril Toumanoff, ci o legătură mai îndepărtată dublată de o legătură de alianță[6].
Jocurile Olimpice antice
[modificare | modificare sursă]Varazdat este adesea considerat unul dintre ultimii participanți la Jocurile Olimpice antice[7]. Victoria sa la concursul de pugilat este relatată de Moise de Corene în Istoria Armeniei[8], probabil în anii 360[9].
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Preotul Mesrob, istoriograf al Sfântului Nersès, dă numele Anob tatălui său. Potrivit lui Faustus de Bizanț, Cartea IV, capitolul 37, Varazdat se proclamă el însuși nepotul lui Pap.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 Dédéyan, Gérard (). Histoire du peuple arménien (în franceză). Toulouse: Privat. p. 177. ISBN 978-2-7089-6874-5.
- 1 2 3 Lenski, Noel (). Failure of Empire: Valens and the Roman State in the Fourth Century A.D (în engleză). Berkeley: University of California Press. ISBN 978-0-520-23332-4.
- ↑ Ammianus Marcellinus. Res Gestae (în latină). Cartea XXX. p. 2.4.
- ↑ Lang, David Marshall (). Armenia: Cradle of Civilization (în engleză). London: George Allen & Unwin. p. 162. ISBN 978-0-04-956009-3.
- ↑ Toumanoff, Kiril (). Les dynasties de la Caucasie Chrétienne de l'Antiquité jusqu'au XIXe siècle : Tables généalogiques et chronologiques (în franceză). Rome. p. 87-88.
- ↑ Aral, Guillaume (). „Varazdoukht, regina armenilor”. Academia.edu. Accesat în .
- ↑ Wilson, Nigel (). Encyclopedia of Ancient Greece (în engleză). New York: Routledge. ISBN 9780415973342.
- ↑ Moise de Corene. Istoria Armeniei (în armeană). III. p. 40.
- ↑ Young, David C. (). A Brief History of the Olympic Games (în engleză). Malden: Blackwell Publishing. p. 135. ISBN 9781405111294.