Sari la conținut

Vaginoză bacteriană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vaginoză bacteriană
Specialitateginecologie  Modificați la Wikidata
CauzeGardnerella vaginalis[*]​[1][2]  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9616.1  Modificați la Wikidata
ICD-10B96
N76  Modificați la Wikidata
Patient UKVaginoză bacteriană
MeSH IDD016585[3]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vaginoza bacteriană (VB) este o afecțiune vaginală frecventă, cauzată de un dezechilibru al microbiotei vaginale, cu reducerea lactobacililor și proliferarea excesivă a altor bacterii.[4][5] Simptomele frecvente includ secreție vaginală anormală, de obicei albă sau gri, adesea însoțită de miros de pește; unele persoane pot prezenta și usturime la urinare, în timp ce pruritul este mai puțin tipic.[6][7] Cu toate acestea, multe persoane cu VB sunt asimptomatice.[8]

VB este asociată cu un risc crescut de dobândire a unor infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV, Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis, Mycoplasma genitalium, HPV și HSV-2.[9] În timpul sarcinii, vaginoza bacteriană a fost asociată cu naștere prematură și alte rezultate obstetricale nefavorabile, deși dovezile privind beneficiul screeningului și tratării cazurilor asimptomatice pentru prevenirea nașterii premature sunt limitate sau contradictorii.[10][11]

Cauza exactă a VB nu este pe deplin cunoscută, dar afecțiunea apare prin dezechilibrul florei vaginale normale, cu înlocuirea predominanței lactobacililor de către bacterii anaerobe și alte microorganisme asociate VB.[12][13] Factorii asociați cu apariția VB includ dușurile vaginale, modificări ale florei vaginale și anumiți factori comportamentali sau sexuali; totuși, VB nu este clasificată în mod obișnuit ca infecție cu transmitere sexuală.[14][15]

Diagnosticul se bazează pe simptome, examen clinic și testarea secreției vaginale. Criteriile clinice folosite frecvent includ pH vaginal peste 4,5, miros de pește la testul cu hidroxid de potasiu, secreție omogenă și prezența „clue cells” la examenul microscopic.[16][17] VB poate fi confundată cu alte cauze de vaginită, inclusiv candidoza vulvovaginală și trichomoniaza.[18]

Tratamentul de primă linie constă, de obicei, în metronidazol sau clindamicină, administrate oral ori intravaginal, în funcție de situația clinică.[19][20] Recidivele sunt frecvente.[21] O meta-analiză din 2022 a raportat că probioticele pot reduce riscul de recurență, însă ghidurile clinice arată că dovezile rămân insuficiente pentru recomandări standardizate în toate cazurile.[22][23]

VB este una dintre cele mai frecvente cauze de secreție vaginală la femeile de vârstă reproductivă.[24] Organizația Mondială a Sănătății citează estimări potrivit cărora prevalența globală la femeile de vârstă reproductivă se situează aproximativ între 23% și 29%, cu variații importante între țări și grupuri populaționale.[25]

Semne și simptome

[modificare | modificare sursă]

Multe persoane cu vaginoză bacteriană sunt asimptomatice.[26][27] Atunci când sunt prezente, simptomele tipice includ secreție vaginală subțire, omogenă, albă, gri sau uneori galben-verzuie, cu miros de pește, adesea mai pronunțat după contact sexual sau în timpul menstruației.[28][29] Pot apărea și usturime la urinare, iar pruritul, iritația, eritemul și edemul sunt mai puțin frecvente decât în alte forme de vaginită.[30][31]

VB poate fi confundată cu alte cauze de secreție vaginală, în special cu candidoza vulvovaginală și trichomoniaza.[32] Diagnosticul clinic se bazează frecvent pe criteriile Amsel, care includ secreție caracteristică, pH vaginal mai mare de 4,5, miros de pește la testul cu hidroxid de potasiu și prezența „clue cells” la examenul microscopic.[33]

Complicații

[modificare | modificare sursă]

Deși de multe ori nu provoacă complicații grave, vaginoza bacteriană netratată este asociată cu un risc crescut de dobândire a unor infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV.[34][35] CDC notează, de asemenea, asocierea cu risc crescut pentru Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis, Mycoplasma genitalium, HPV și HSV-2.[36]

La persoanele cu infecție HIV, prezența VB este asociată cu o probabilitate mai mare de transmitere a HIV către partenerii sexuali.[37][38] VB a fost asociată și cu boală inflamatorie pelvină și cu unele infecții postoperatorii ginecologice.[39][40]

În sarcină, VB a fost asociată cu rezultate obstetricale nefavorabile, inclusiv rupere prematură a membranelor, travaliu prematur, naștere prematură și endometrită postpartum.[41][42] Totuși, amploarea exactă a acestui risc și beneficiul tratării persoanelor gravide asimptomatice pentru prevenirea nașterii premature rămân neclare în unele categorii de risc.[43]

Cauze

[modificare | modificare sursă]

Microbiota vaginală sănătoasă este de obicei dominată de specii de Lactobacillus, care contribuie la menținerea unui mediu vaginal protector și acid.[44][45] Vaginoza bacteriană este definită printr-un dezechilibru al microbiotei vaginale, caracterizat prin scăderea lactobacililor și proliferarea excesivă a altor bacterii, în special anaerobe.[46][47]

Cauza exactă a apariției VB nu este pe deplin cunoscută.[48] În VB apar frecvent Gardnerella spp., Prevotella spp., Mobiluncus spp., Sneathia spp., Megasphaera spp. și alți anaerobi, care înlocuiesc predominanța lactobacililor caracteristică stării de eubioză vaginală.[49] Deși Gardnerella vaginalis este frecvent implicată și are capacitate de aderență și formare de biofilm, ea nu este prezentă exclusiv în VB și nu poate fi considerată singura cauză a afecțiunii.[50][51] Biofilmul dominat de Gardnerella este considerat important pentru persistența și recurența bolii, deoarece poate facilita colonizarea de către alte bacterii asociate VB și poate reduce eficiența tratamentului antimicrobian.[52][53]

Printre factorii asociați cu un risc crescut de VB se numără dușurile vaginale, lipsa utilizării prezervativului, partenerii sexuali noi sau multipli și utilizarea anumitor dispozitive intrauterine, în special a celor cu cupru.[54][55][56] Autoritățile medicale descurajează dușurile vaginale deoarece acestea perturbă echilibrul florei vaginale și cresc riscul de vaginoză bacteriană.[57][58]

Deși VB este asociată cu activitatea sexuală, ea nu este clasificată în mod obișnuit drept infecție cu transmitere sexuală, iar cauza modificării microbiologice care o declanșează rămâne incomplet elucidată.[59][60] Femeile care nu au fost active sexual pot totuși dezvolta VB, deși afecțiunea este mai puțin frecventă în această categorie.[61][62]

Mirosul caracteristic de pește al secreției din VB este atribuit în principal trimetilaminei, compus volatil rezultat prin activitatea bacteriană asupra compușilor prezenți în secreția vaginală.[63][64]

Diagnostic

[modificare | modificare sursă]
Microscopie a celulelor-cheie într-un preparat vaginal
Determinarea pH-ului vaginal și examen microscopic al secreției
Colorație Gram a florei vaginale normale (sus) și a florei asociate vaginozei bacteriene (jos)

Diagnosticul vaginozei bacteriene se bazează pe simptome, examen clinic și analiza secreției vaginale.[65][66] Se recoltează de obicei secreție din vagin pentru determinarea pH-ului, examen microscopic și, atunci când este necesar, teste suplimentare de laborator.[67]

Metodele utilizate frecvent includ următoarele:

  • determinarea pH-ului vaginal; un pH > 4,5 susține diagnosticul de vaginoză bacteriană;[68][69]
  • examenul microscopic al unui preparat umed în ser fiziologic pentru identificarea celulelor-cheie⁠(d), adică celule epiteliale acoperite de bacterii aderente;[70]
  • whiff test, care constă în adăugarea de hidroxid de potasiu 10% peste secreția vaginală; apariția unui miros de pește este considerată rezultat pozitiv;[71][72]
  • colorația Gram a secreției vaginale, interpretată de obicei prin scorul Nugent, considerat metoda de referință de laborator pentru diagnosticul VB.[73]

Diagnosticul diferențial include secreția vaginală fiziologică, candidoza vulvovaginală, trichomoniaza și alte cauze de vaginită sau vaginoză, inclusiv vaginita aerobă.[74][75]

Criteriile Amsel

[modificare | modificare sursă]

În practica clinică, vaginoza bacteriană este adesea diagnosticată folosind criteriile Amsel.[76][77] Pentru stabilirea diagnosticului trebuie să fie prezente cel puțin trei dintre următoarele patru criterii:[78]

  1. secreție omogenă, subțire, albă-cenușie, care acoperă pereții vaginali;
  2. prezența celulelor-cheie la microscopie;
  3. pH vaginal > 4,5;
  4. miros de pește la adăugarea de KOH 10% (whiff test).[79]

Colorația Gram

[modificare | modificare sursă]

Colorația Gram a secreției vaginale, interpretată prin criterii standardizate, este folosită pentru aprecierea raportului dintre lactobacili și bacteriile asociate vaginozei bacteriene.[80] CDC consideră scorul Nugent obținut din frotiul colorat Gram drept metoda de referință de laborator.[81]

Scorul Nugent

[modificare | modificare sursă]

Scorul Nugent variază de la 0 la 10 și se bazează pe evaluarea cantitativă a morfotipurilor bacteriene observate pe frotiul colorat Gram.[82][83] Un scor de 0–3 este compatibil cu microbiotă dominată de Lactobacillus, 4–6 este considerat intermediar, iar 7–10 este sugestiv pentru vaginoză bacteriană.[84]

Teste moleculare

[modificare | modificare sursă]

În situațiile în care microscopia nu este disponibilă, pot fi folosite și teste de amplificare a acizilor nucleici (NAAT), în special la femeile simptomatice.[85][86] CDC menționează că aceste teste pot avea performanțe bune pentru diagnosticul VB, dar utilizarea lor trebuie interpretată în context clinic.[87]

Screening

[modificare | modificare sursă]

Screeningul pentru vaginoză bacteriană la persoanele gravide asimptomatice care nu au risc crescut de naștere prematură nu este recomandat de U.S. Preventive Services Task Force.[88] Pentru persoanele gravide asimptomatice cu risc crescut de naștere prematură, dovezile au fost considerate insuficiente pentru a stabili balanța dintre beneficii și riscuri.[89]

Prevenire

[modificare | modificare sursă]

Măsurile recomandate pentru reducerea riscului de vaginoză bacteriană includ evitarea dușurilor vaginale și reducerea factorilor comportamentali asociați cu dezechilibrul microbiotei vaginale.[90][91] CDC menționează că dușurile vaginale, lipsa utilizării prezervativului și existența unor parteneri sexuali noi sau multipli sunt asociate cu un risc crescut de vaginoză bacteriană.[92] Unele surse clinice recomandă și evitarea produselor vaginale parfumate sau iritante, deși această recomandare este mai puțin centrală în ghidurile majore decât evitarea dușurilor vaginale.[93]

Utilizarea corectă a prezervativului poate reduce riscul de apariție și de recurență a VB, iar unele ghiduri recomandă abstinență sexuală sau utilizarea consecventă a prezervativului în timpul tratamentului.[94][95] Organizația Mondială a Sănătății recomandă, de asemenea, evitarea spălăturilor intravaginale și utilizarea prezervativelor pentru reducerea riscului.[96]

Revizuirile sistematice și meta-analizele recente sugerează că probioticele, mai ales ca adjuvant la tratamentul antibiotic sau în anumite regimuri bine definite, pot reduce recurența vaginozei bacteriene.[97][98][99] Totuși, consensul privind speciile, tulpinile, dozele și durata optimă a tratamentului probiotic rămâne limitat, astfel încât aceste intervenții nu au înlocuit terapiile standard din ghidurile majore.[100]

În ceea ce privește tratamentul partenerilor sexuali, ghidurile CDC nu recomandă în mod curent tratarea de rutină a partenerilor de sex masculin pentru prevenirea recurenței.[101] O analiză Cochrane din 2016 nu a găsit beneficii clare asupra simptomelor sau recurenței la femei și a raportat mai multe evenimente adverse la partenerii tratați.[102] Totuși, un studiu randomizat publicat în 2025 a raportat o reducere a recurenței la 12 săptămâni atunci când partenerii de sex masculin au primit tratament antimicrobian combinat, ceea ce ar putea influența recomandările viitoare, dar nu a fost încă integrat pe scară largă în ghidurile internaționale.[103][104]

Tratament

[modificare | modificare sursă]

Antibiotice

[modificare | modificare sursă]

Tratamentul de primă linie al vaginozei bacteriene simptomatice constă, de obicei, în administrarea de metronidazol sau clindamicină.[105][106] CDC recomandă ca regimuri uzuale metronidazol 500 mg oral de două ori pe zi timp de 7 zile, gel vaginal cu metronidazol 0,75% o dată pe zi timp de 5 zile sau cremă vaginală cu clindamicină 2% timp de 7 zile.[107] Tinidazolul și secnidazolul sunt regimuri alternative menționate în ghidurile CDC.[108][109]

Tratamentul oral și cel intravaginal au, în general, eficacitate comparabilă pentru episoadele necomplicate, iar alegerea depinde de tolerabilitate, preferința pacientei, cost și disponibilitate.[110][111] În sarcină, femeile simptomatice pot fi tratate cu regimurile recomandate, însă dovezile privind reducerea nașterii premature prin tratamentul VB sunt inconsistente.[112]

Deși tratamentul antibiotic este eficient pe termen scurt, recurența este frecventă.[113] Literatură recentă și ghiduri clinice notează că un număr mare de paciente prezintă recidivă în lunile următoare tratamentului inițial.[114][115]

Probiotice

[modificare | modificare sursă]

Interesul pentru probiotice a crescut mai ales în contextul prevenirii recurenței după tratamentul antibiotic standard.[116] O meta-analiză din 2022 a estimat că probioticele au redus riscul de recurență cu aproximativ 45% comparativ cu placebo sau tratamentul de control după obținerea remisiunii inițiale.[117] Cu toate acestea, ghidurile majore nu consideră încă probioticele un substitut pentru antibiotice, iar eficacitatea lor poate depinde de tulpină, cale de administrare și durata utilizării.[118]

Alte tratamente

[modificare | modificare sursă]

Au fost evaluate și alte opțiuni, inclusiv antiseptice locale și diverse terapii adjuvante, însă dovezile sunt mai puțin robuste decât pentru antibioticele standard.[119] Unele ghiduri europene menționează și antiseptice locale ca opțiuni în anumite situații, dar acestea nu ocupă același loc central ca metronidazolul sau clindamicina în recomandările CDC.[120]

Recurență și parteneri

[modificare | modificare sursă]

Recurența după tratament este una dintre principalele dificultăți în managementul VB.[121] CDC nu recomandă în mod obișnuit tratamentul de rutină al partenerilor sexuali masculini, deoarece dovezile disponibile la momentul ghidului din 2022 nu susțineau clar acest lucru.[122] Totuși, un studiu randomizat publicat în 2025 a arătat că adăugarea tratamentului antimicrobian oral și topic pentru partenerii de sex masculin a redus recurența în decurs de 12 săptămâni față de îngrijirea standard, ceea ce sugerează că recomandările ar putea evolua pe măsură ce apar date noi.[123][124]

Rezistență la antibiotice

[modificare | modificare sursă]

Eșecul terapeutic și recurența au fost puse în legătură cu persistența biofilmului, repopularea incompletă cu lactobacili și variabilitatea susceptibilității bacteriilor asociate VB la antibiotice.[125][126] Totuși, datele despre sensibilitatea antimicrobiană sunt eterogene și nu susțin simplificări de tipul „un antibiotic este în mod constant superior” pentru toate cazurile.[127]

Epidemiologie

[modificare | modificare sursă]

Vaginoza bacteriană este una dintre cele mai frecvente cauze de secreție vaginală la femeile de vârstă reproductivă.[128][129] O revizuire sistematică și meta-analiză globală publicată în 2019 a estimat că prevalența în populația generală a femeilor de vârstă reproductivă variază, în funcție de regiune, aproximativ între 23% și 29%.[130] Organizația Mondială a Sănătății citează aceleași estimări și subliniază că prevalența diferă între țări și între grupurile populaționale.[131]

Distribuția epidemiologică a VB nu este uniformă. Meta-analiza din 2019 a raportat prevalențe regionale estimate de aproximativ 23% în Europa și Asia Centrală, 24% în Asia de Est și Pacific, 24% în America Latină și Caraibe, 25% în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, 25% în Africa subsahariană, 27% în America de Nord și 29% în Asia de Sud.[132] Datele epidemiologice indică, de asemenea, diferențe importante între subpopulații și între grupurile rasiale sau etnice din interiorul aceleiași țări.[133]

În Statele Unite, CDC descrie VB drept cea mai frecventă afecțiune vaginală la femeile cu vârste între 15 și 44 de ani.[134] Ghidul CDC pentru ITS notează, de asemenea, că prevalența VB crește în timpul menstruației și că femeile care nu au fost niciodată active sexual sunt afectate rar.[135]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „vaginoză bacteriană”. en[*].
  2. ↑ „vaginoză bacteriană” (în engleză). en[*]. . Wikidata Q5282129. Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor).
  3. ↑ „Monarch Disease Ontology release 2018-06-29” (ed. 2018-06-29). . Wikidata Q55345445. Accesat în .
  4. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  5. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  6. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  7. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV)”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  8. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  9. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  10. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  11. ↑ „Bacterial Vaginosis in Pregnant Persons to Prevent Preterm Delivery”. U.S. Preventive Services Task Force. . Accesat în .
  12. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  13. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  14. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  15. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  16. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV)”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  17. ↑ McDonald, H. M.; Anton, P. A.; Khan, R.; Katz, V. (). „The laboratory diagnosis of bacterial vaginosis”. The Canadian Journal of Infectious Diseases & Medical Microbiology. 8 (1): 30–32. PMC 2095014 Accesibil gratuit.
  18. ↑ „Vulvovaginal - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  19. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  20. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  21. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  22. ↑ Chieng, W. K.; Abdul Jalal, M. I.; Bedi, J. S.; Zainuddin, A. A.; Mokhtar, M. H.; Abu, M. A.; Chew, K. T.; Nur Azurah, A. G. (). „Probiotics, a promising therapy to reduce the recurrence of bacterial vaginosis in women? A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials”. Frontiers in Nutrition. 9. doi:10.3389/fnut.2022.938838 Accesibil gratuit. PMC 9530327 Accesibil gratuit. PMID 36204368. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  23. ↑ „Bacterial vaginosis treatment guidelines”. Melbourne Sexual Health Centre. Accesat în .
  24. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  25. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  26. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  27. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  28. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  29. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  30. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  31. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  32. ↑ „Vulvovaginal - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  33. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  34. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  35. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  36. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  37. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  38. ↑ „Bacterial Vaginosis - CDC Fact Sheet” (PDF). CDC via Nevada Division of Public and Behavioral Health. Accesat în .
  39. ↑ „Bacterial vaginosis - Symptoms and causes”. Mayo Clinic. . Accesat în .
  40. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  41. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  42. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  43. ↑ „Bacterial Vaginosis in Pregnant Persons to Prevent Preterm Delivery”. U.S. Preventive Services Task Force. . Accesat în .
  44. ↑ Petrova MI, Lievens E, Malik S, Imholz N, Lebeer S (). „Lactobacillus species as biomarkers and agents that can promote various aspects of vaginal health”. Frontiers in Physiology. 6: 81. doi:10.3389/fphys.2015.00081 Accesibil gratuit. PMC 4373506 Accesibil gratuit. PMID 25859220.
  45. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  46. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  47. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  48. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  49. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  50. ↑ Patterson JL, Stull-Lane A, Girerd PH, Jefferson KK (). „Analysis of adherence, biofilm formation and cytotoxicity suggests a greater virulence potential of Gardnerella vaginalis relative to other bacterial-vaginosis-associated anaerobes”. Microbiology. 156 (Pt 2): 392–399. doi:10.1099/mic.0.034280-0 Accesibil gratuit. PMC 2890091 Accesibil gratuit. PMID 19910411.
  51. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  52. ↑ Patterson JL, Stull-Lane A, Girerd PH, Jefferson KK (). „Analysis of adherence, biofilm formation and cytotoxicity suggests a greater virulence potential of Gardnerella vaginalis relative to other bacterial-vaginosis-associated anaerobes”. Microbiology. 156 (Pt 2): 392–399. doi:10.1099/mic.0.034280-0 Accesibil gratuit. PMC 2890091 Accesibil gratuit. PMID 19910411.
  53. ↑ „The proteinaceous biofilm of Gardnerella vaginalis enables a novel therapeutic strategy for bacterial vaginosis”. PMC. . Accesat în .
  54. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  55. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  56. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  57. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  58. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  59. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  60. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV): Causes, Symptoms & Treatment”. Cleveland Clinic. . Accesat în .
  61. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  62. ↑ Muzny CA, Schwebke JR (). „Bacterial Vaginosis: What Do We Currently Know?”. Frontiers in Cellular and Infection Microbiology. 11. doi:10.3389/fcimb.2021.672429 Accesibil gratuit. PMC 8805710 Accesibil gratuit. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  63. ↑ Brand JM, Galask RP (). „Trimethylamine: the substance mainly responsible for the fishy odor often associated with bacterial vaginosis”. Obstetrics & Gynecology. 68 (5): 682–685. PMID 3763085.
  64. ↑ Wolrath H, Borén H, Hallén A, Forsum U (). „Trimethylamine content in vaginal secretion and its relation to bacterial vaginosis”. APMIS. 110 (11): 819–824. doi:10.1034/j.1600-0463.2002.1101108.x. PMID 12588422.
  65. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  66. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  67. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  68. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  69. ↑ „The laboratory diagnosis of bacterial vaginosis”. The Canadian Journal of Infectious Diseases & Medical Microbiology. 8 (1): 30–32. . PMC 2095014 Accesibil gratuit.
  70. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  71. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  72. ↑ Brand JM, Galask RP (). „Trimethylamine: the substance mainly responsible for the fishy odor often associated with bacterial vaginosis”. Obstetrics & Gynecology. 68 (5): 682–685. PMID 3763085.
  73. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  74. ↑ „Vulvovaginal - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  75. ↑ Donders GG, Vereecken A, Bosmans E, Dekeersmaecker A, Salembier G, Spitz B (). „Definition of a type of abnormal vaginal flora that is distinct from bacterial vaginosis: aerobic vaginitis”. BJOG. 109 (1): 34–43. doi:10.1111/j.1471-0528.2002.00432.x. PMID 11845812.
  76. ↑ Amsel R, Totten PA, Spiegel CA, Chen KC, Eschenbach D, Holmes KK (). „Nonspecific vaginitis. Diagnostic criteria and microbial and epidemiologic associations”. The American Journal of Medicine. 74 (1): 14–22. doi:10.1016/0002-9343(83)91112-9. PMID 6600371.
  77. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  78. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  79. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  80. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  81. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  82. ↑ Nugent RP, Krohn MA, Hillier SL (). „Reliability of diagnosing bacterial vaginosis is improved by a standardized method of gram stain interpretation”. Journal of Clinical Microbiology. 29 (2): 297–301. doi:10.1128/JCM.29.2.297-301.1991. PMC 269757 Accesibil gratuit. PMID 1706728.
  83. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  84. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  85. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  86. ↑ „Bacterial Vaginosis (BV) - Gynecology and Obstetrics”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
  87. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  88. ↑ „Bacterial Vaginosis in Pregnant Persons to Prevent Preterm Delivery”. U.S. Preventive Services Task Force. . Accesat în .
  89. ↑ „Bacterial Vaginosis in Pregnant Persons to Prevent Preterm Delivery”. U.S. Preventive Services Task Force. . Accesat în .
  90. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  91. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  92. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  93. ↑ „Bacterial vaginosis”. NHS. . Accesat în .
  94. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  95. ↑ „Bacterial vaginosis treatment guidelines”. Melbourne Sexual Health Centre. Accesat în .
  96. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  97. ↑ Chieng WK, Abdul Jalal MI, Bedi JS, Zainuddin AA, Mokhtar MH, Abu MA, Chew KT, Nur Azurah AG (). „Probiotics, a promising therapy to reduce the recurrence of bacterial vaginosis in women? A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials”. Frontiers in Nutrition. 9. doi:10.3389/fnut.2022.938838 Accesibil gratuit. PMC 9530327 Accesibil gratuit. PMID 36204368. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  98. ↑ Ma S, Wang W, Su Y, Sun W, Ma L (). „Antibiotics therapy combined with probiotics administered intravaginally for the treatment of bacterial vaginosis: A systematic review and meta-analysis”. Open Medicine. 18 (1). doi:10.1515/med-2023-0644. PMC 10505304 Accesibil gratuit. PMID 37724125. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  99. ↑ „Effective probiotic regimens for bacterial vaginosis treatment and recurrence prevention: A systematic review”. Archives of Gynecology and Obstetrics. . PMID 40352249 Verificați valoarea |pmid= (ajutor).
  100. ↑ „Effective probiotic regimens for bacterial vaginosis treatment and recurrence prevention: A systematic review”. Archives of Gynecology and Obstetrics. . PMID 40352249 Verificați valoarea |pmid= (ajutor).
  101. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  102. ↑ Amaya-Guio J, Viveros-Carreño DA, Sierra-Barrios EM, Martinez-Velasquez MY, Grillo-Ardila CF (). „Antibiotic treatment for the sexual partners of women with bacterial vaginosis”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 2016 (10). doi:10.1002/14651858.CD011701.pub2. PMC 6458027 Accesibil gratuit. PMID 27696372. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  103. ↑ „Male-Partner Treatment to Prevent Recurrence of Bacterial Vaginosis”. The New England Journal of Medicine. . PMID 40043236 Verificați valoarea |pmid= (ajutor).
  104. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  105. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  106. ↑ „Bacterial vaginosis - Diagnosis and treatment”. Mayo Clinic. . Accesat în .
  107. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  108. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  109. ↑ „Diagnosis and Management of Bacterial Vaginosis: Summary of the 2021 CDC STI Treatment Guidelines”. Clinical Infectious Diseases. 74 (Supplement_2): S144–S148. .
  110. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  111. ↑ „Bacterial Vaginosis: Guideline of the DGGG, OEGGG and SGGG”. Archives of Gynecology and Obstetrics. . PMC 10624544 Accesibil gratuit.
  112. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  113. ↑ „Characterization and Treatment of Recurrent Bacterial Vaginosis”. Journal of Women's Health. 28 (9): 1218–1226. . doi:10.1089/jwh.2018.7383. PMID 31403349.
  114. ↑ „Characterization and Treatment of Recurrent Bacterial Vaginosis”. Journal of Women's Health. 28 (9): 1218–1226. . doi:10.1089/jwh.2018.7383. PMID 31403349.
  115. ↑ „Partner Treatment to Prevent Recurrent Bacterial Vaginosis”. New York State Department of Health AIDS Institute. . Accesat în .
  116. ↑ Chieng WK, Abdul Jalal MI, Bedi JS, Zainuddin AA, Mokhtar MH, Abu MA, Chew KT, Nur Azurah AG (). „Probiotics, a promising therapy to reduce the recurrence of bacterial vaginosis in women? A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials”. Frontiers in Nutrition. 9. doi:10.3389/fnut.2022.938838 Accesibil gratuit. PMC 9530327 Accesibil gratuit. PMID 36204368. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  117. ↑ Chieng WK, Abdul Jalal MI, Bedi JS, Zainuddin AA, Mokhtar MH, Abu MA, Chew KT, Nur Azurah AG (). „Probiotics, a promising therapy to reduce the recurrence of bacterial vaginosis in women? A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials”. Frontiers in Nutrition. 9. doi:10.3389/fnut.2022.938838 Accesibil gratuit. PMC 9530327 Accesibil gratuit. PMID 36204368. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  118. ↑ „Effective probiotic regimens for bacterial vaginosis treatment and recurrence prevention: A systematic review”. Archives of Gynecology and Obstetrics. . PMID 40352249 Verificați valoarea |pmid= (ajutor).
  119. ↑ „Bacterial Vaginosis: Guideline of the DGGG, OEGGG and SGGG”. Archives of Gynecology and Obstetrics. . PMC 10624544 Accesibil gratuit.
  120. ↑ „Bacterial Vaginosis: Guideline of the DGGG, OEGGG and SGGG”. Archives of Gynecology and Obstetrics. . PMC 10624544 Accesibil gratuit.
  121. ↑ „Characterization and Treatment of Recurrent Bacterial Vaginosis”. Journal of Women's Health. 28 (9): 1218–1226. . doi:10.1089/jwh.2018.7383. PMID 31403349.
  122. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .
  123. ↑ „Male-Partner Treatment to Prevent Recurrence of Bacterial Vaginosis”. The New England Journal of Medicine. . PMID 40043236 Verificați valoarea |pmid= (ajutor).
  124. ↑ „Partner Treatment to Prevent Recurrent Bacterial Vaginosis”. New York State Department of Health AIDS Institute. . Accesat în .
  125. ↑ „Characterization and Treatment of Recurrent Bacterial Vaginosis”. Journal of Women's Health. 28 (9): 1218–1226. . doi:10.1089/jwh.2018.7383. PMID 31403349.
  126. ↑ Schuyler JA, Mordechai E, Adelson ME, Sobel JD, Gygax SE, Hilbert DW (). „Identification of intrinsically metronidazole-resistant clades of Gardnerella vaginalis”. Diagnostic Microbiology and Infectious Disease. 84 (1): 1–3. doi:10.1016/j.diagmicrobio.2015.10.006 Accesibil gratuit. PMC 4738267 Accesibil gratuit. PMID 26547666.
  127. ↑ Schuyler JA, Mordechai E, Adelson ME, Sobel JD, Gygax SE, Hilbert DW (). „Identification of intrinsically metronidazole-resistant clades of Gardnerella vaginalis”. Diagnostic Microbiology and Infectious Disease. 84 (1): 1–3. doi:10.1016/j.diagmicrobio.2015.10.006 Accesibil gratuit. PMC 4738267 Accesibil gratuit. PMID 26547666.
  128. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  129. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  130. ↑ Peebles K, Velloza J, Balkus JE, McClelland RS, Barnabas RV (). „High Global Burden and Costs of Bacterial Vaginosis: A Systematic Review and Meta-Analysis”. Sexually Transmitted Diseases. 46 (5): 304–311. doi:10.1097/OLQ.0000000000000972. PMID 30624309.
  131. ↑ „Bacterial vaginosis”. World Health Organization. Accesat în .
  132. ↑ Peebles K, Velloza J, Balkus JE, McClelland RS, Barnabas RV (). „High Global Burden and Costs of Bacterial Vaginosis: A Systematic Review and Meta-Analysis”. Sexually Transmitted Diseases. 46 (5): 304–311. doi:10.1097/OLQ.0000000000000972. PMID 30624309.
  133. ↑ Peebles K, Velloza J, Balkus JE, McClelland RS, Barnabas RV (). „High Global Burden and Costs of Bacterial Vaginosis: A Systematic Review and Meta-Analysis”. Sexually Transmitted Diseases. 46 (5): 304–311. doi:10.1097/OLQ.0000000000000972. PMID 30624309.
  134. ↑ „About Bacterial Vaginosis (BV)”. CDC. . Accesat în .
  135. ↑ „Bacterial Vaginosis - STI Treatment Guidelines”. CDC. . Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Clasificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vaginoză_bacteriană&oldid=17577283