Vaccin rujeolă-oreion-rubeolă
| Vaccin rujeolă-oreion-rubeolă | |
| Denumiri | |
|---|---|
| Denumiri comerciale | M-M-R II, Priorix, Trimovax; ProQuad și Priorix-Tetra (variantele tetravalente, cu varicelă) |
| Identificare | |
| Cod ATC | J07BD52 |
| Modifică date / text | |
Vaccinul rujeolă-oreion-rubeolă, cunoscut în România sub abrevierea ROR (în engleză MMR, de la measles, mumps, rubella), este un vaccin combinat care protejează simultan împotriva a trei boli virale contagioase: rujeola, oreionul (parotidita epidemică) și rubeola. Este un vaccin viu atenuat, adică conține forme slăbite ale celor trei virusuri, capabile să stimuleze imunitatea fără a produce boala.[1][2]
Vaccinul se administrează printr-o singură injecție, de regulă în două doze. Abordarea combinată s-a dovedit mai eficientă decât administrarea separată a celor trei vaccinuri, atât prin reducerea numărului de înțepături, cât și prin creșterea acoperirii vaccinale.[1] Există și o variantă tetravalentă, ROR-V (în engleză MMRV), care include în plus protecția împotriva varicelei.[3]
Introducerea pe scară largă a vaccinării ROR a redus drastic incidența și mortalitatea celor trei boli; eficacitatea, siguranța și raportul favorabil beneficiu-risc ale vaccinului sunt susținute de un consens științific solid.[3][4]
Compoziție
[modificare | modificare sursă]Vaccinul ROR conține trei tulpini virale vii, atenuate:[2][5]
- pentru rujeolă - o tulpină derivată din tulpina Edmonston atenuată de John Enders;
- pentru oreion - tulpina Jeryl Lynn;
- pentru rubeolă - tulpina Wistar RA 27/3, dezvoltată de Stanley Plotkin.[6]
Tulpina rujeolică derivă din tulpina Edmonston, izolată în 1954 și atenuată ulterior prin pasaje succesive în culturi celulare. Virusurile sunt cultivate în culturi de celule - fibroblaste de embrion de pui pentru componentele rujeolică și urliană, respectiv celule diploide umane (linia WI-38) pentru componenta rubeolică.[7]
Pe lângă componentele active, vaccinul include substanțe stabilizatoare - precum sorbitolul, gelatina hidrolizată și zaharoza -, care protejează virusurile în timpul liofilizării și al păstrării, precum și cantități reziduale de neomicină (aproximativ 25 µg pe doză), provenite din procesul de fabricație. Vaccinul nu conține tiomersal (conservant pe bază de mercur), acesta nefiind utilizat în vaccinurile vii atenuate.[1][7]
Utilizare medicală și schema de vaccinare
[modificare | modificare sursă]Vaccinul ROR este recomandat tuturor copiilor, precum și adulților fără imunitate dovedită. Prima doză se administrează de regulă în jurul vârstei de 12 luni, iar a doua doză mai târziu, înainte de intrarea în colectivitate.[8]
În România, schema națională de imunizare prevede:[1]
- prima doză la vârsta de 12 luni;
- a doua doză la aproximativ 5 ani;
- un interval minim de 28 de zile între doze.
În zonele cu circulație intensă a virusului rujeolic, prima doză poate fi administrată mai devreme (de la 9 luni), urmată de o doză ulterioară. Vaccinul este inclus gratuit în programul național de imunizare.[1][2]
Eficacitate
[modificare | modificare sursă]Vaccinul ROR conferă o protecție ridicată și de lungă durată. După administrarea celor două doze, nivelurile de protecție sunt de aproximativ:[1][8]
- 97% împotriva rujeolei;
- 86–88% împotriva oreionului;
- cel puțin 97% împotriva rubeolei.
După o singură doză, protecția este mai redusă (estimată la circa 93% pentru rujeolă, 72% pentru oreion și 97% pentru rubeolă), ceea ce justifică necesitatea celei de-a doua doze.[1]
Reacții adverse
[modificare | modificare sursă]Vaccinul ROR are un profil de siguranță bine documentat. Cele mai multe reacții adverse sunt ușoare și trecătoare:[1][3]
- frecvente - febră (la aproximativ unul din șase copii), reacție locală la locul injectării, erupție cutanată ușoară la 5–21 de zile după vaccinare, forme atenuate ale bolilor; la adulți pot apărea dureri articulare tranzitorii;
- rare - convulsii febrile (estimate la circa 1 caz la 3.000), scăderea tranzitorie a numărului de trombocite (purpură trombocitopenică imună, aproximativ 1 la 30.000–40.000);[9]
- foarte rare - reacție anafilactică, cu o frecvență de ordinul a 1 caz la un milion de doze.[10]
Contraindicații și precauții
[modificare | modificare sursă]Fiind un vaccin viu atenuat, ROR nu se administrează în următoarele situații:[1][8]
- sarcină (și se recomandă evitarea sarcinii o perioadă scurtă după vaccinare);
- imunodeficiență severă sau tratament imunosupresor (cu excepția unor situații precum infecția HIV bine controlată);
- alergie severă confirmată la o componentă a vaccinului, inclusiv la neomicină;
- boală acută însoțită de febră ridicată, caz în care vaccinarea se amână.
Alăptarea nu reprezintă o contraindicație.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Vaccinurile monovalente împotriva celor trei boli au fost dezvoltate succesiv în anii 1960: vaccinul rujeolic în 1963, cel împotriva oreionului în 1967 și cel antirubeolic în 1969. Tulpina Jeryl Lynn, folosită pentru componenta antiurliană, a fost izolată de microbiologul Maurice Hilleman de la propria fiică, al cărei nume îl poartă.[11]
Hilleman a combinat cele trei componente într-un singur preparat, iar vaccinul ROR a fost autorizat de compania Merck la 22 aprilie 1971. În 1977, vaccinarea ROR de rutină a fost recomandată tuturor copiilor, iar recomandarea administrării unei a doua doze a fost introdusă în 1989, pentru a acoperi persoanele la care prima doză nu indusese imunitate.[12][7]
Vaccinul tetravalent ROR-V
[modificare | modificare sursă]Vaccinul ROR-V (în engleză MMRV) combină cele trei componente ale vaccinului ROR cu un al patrulea component - virusul viu atenuat al varicelei -, oferind protecție împotriva a patru boli printr-o singură injecție. Preparatul ProQuad, produs de Merck, a fost autorizat în Statele Unite în 2005, pentru copiii cu vârsta între 12 luni și 12 ani.[13]
Studiile au arătat că vaccinul ROR-V are o eficacitate similară cu administrarea separată a vaccinului ROR și a celui împotriva varicelei, dar că, la prima doză, se asociază cu un risc de aproximativ două ori mai mare de convulsii febrile (un caz suplimentar la circa 2.300–2.500 de doze). Din acest motiv, pentru prima doză la copiii mici se preferă, de regulă, administrarea separată a celor două vaccinuri.[13][7]
Controversa privind autismul
[modificare | modificare sursă]Vaccinul ROR a fost ținta uneia dintre cele mai cunoscute dezinformări medicale din istorie. În 1998, medicul britanic Andrew Wakefield a publicat în revista The Lancet un articol care sugera o legătură între vaccinarea ROR și apariția autismului, pe baza unui număr foarte mic de cazuri (doisprezece copii).[14]
Studiul s-a dovedit ulterior viciat și frauduros. Anchetele au arătat că datele fuseseră manipulate și că autorul avea conflicte de interese nedeclarate. Consecințele au fost:[15]
- în 2010, Consiliul Medical General britanic a stabilit caracterul necinstit al cercetării;
- în februarie 2010, The Lancet a retras complet articolul;
- în mai 2010, Wakefield a fost radiat din registrul medicilor din Regatul Unit;
- în 2011, BMJ a calificat oficial cercetarea drept o fraudă.
Numeroase studii ample, desfășurate ulterior pe milioane de copii și sintetizate de organizații precum CDC, Institute of Medicine și Cochrane, nu au identificat nicio legătură între vaccinul ROR și autism.[4][3] Un studiu efectuat în Japonia, unde vaccinul combinat ROR fusese retras, a arătat că incidența autismului a continuat să crească și după retragere, infirmând ipoteza.[16]
În pofida infirmării științifice, dezinformarea a avut consecințe reale: în Regatul Unit, acoperirea vaccinală a scăzut de la circa 92% înainte de 1998 la sub 80%, ceea ce a fost urmat de o recrudescență a cazurilor de rujeolă, inclusiv decese.[15]
Importanță în sănătatea publică
[modificare | modificare sursă]Vaccinarea ROR are un rol esențial în controlul celor trei boli, atât prin protecția individuală, cât și prin imunitatea de grup: atunci când o proporție suficient de mare a populației este imunizată, circulația virusurilor este întreruptă, fiind protejate indirect și persoanele care nu pot fi vaccinate. Pentru rujeolă - extrem de contagioasă - este necesară o acoperire vaccinală foarte ridicată, de ordinul a 95%.[2][8]
Impactul global al vaccinării antirujeolice a fost considerabil: dacă înainte de introducerea vaccinului rujeola provoca milioane de decese anual, numărul acestora a scăzut masiv în deceniile următoare, mortalitatea prin rujeolă reducându-se cu aproximativ 73% în perioada 2000–2018.[12][2] Scăderea acoperirii vaccinale rămâne însă asociată cu reapariția epidemiilor; în România, valuri epidemice de rujeolă au fost înregistrate în perioadele 2010–2012 și 2016–2019.[1]
Note și referințe
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 „Vaccinul ROR”. MedLife. Accesat în mai 2026.
- 1 2 3 4 5 Organizația Mondială a Sănătății (). „Measles vaccines: WHO position paper – April 2017”. Weekly Epidemiological Record. 92 (17): 205–227. PMID 28459148.
- 1 2 3 4 Di Pietrantonj C, Rivetti A, Marchione P, Debalini MG, Demicheli V (). „Vaccines for measles, mumps, rubella, and varicella in children”. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2021 (11): CD004407. PMID 34806766.
- 1 2 Institute of Medicine (). Adverse Effects of Vaccines: Evidence and Causality. National Academies Press. doi:10.17226/13164.
- ↑ Wellington K, Goa KL (). „Measles, mumps, rubella vaccine (Priorix; GSK-MMR): a review of its use in the prevention of measles, mumps and rubella”. Drugs. 63 (19): 2107–2126. PMID 12962524.
- ↑ Plotkin SA, Vaheri A (). „Human fibroblasts infected with rubella virus produce a growth inhibitor”. Science. 156 (3775): 659–661. PMID 6023662.
- 1 2 3 4 „MMR Vaccine”. StatPearls, NCBI Bookshelf. . Accesat în mai 2026.
- 1 2 3 4 Centers for Disease Control and Prevention. „Measles, Mumps, and Rubella (MMR) Vaccination”. CDC. Accesat în mai 2026.
- ↑ Black C, Kaye JA, Jick H (). „MMR vaccine and idiopathic thrombocytopaenic purpura”. British Journal of Clinical Pharmacology. 55 (1): 107–111. PMID 12534647.
- ↑ Carapetis JR, Curtis N, Royle J (). „MMR immunisation. True anaphylaxis to MMR vaccine is extremely rare”. BMJ. 323 (7317): 869. PMID 11683165.
- ↑ Young ML, Dickstein B, Weibel RE; et al. (). „Experiences with Jeryl Lynn strain live attenuated mumps virus vaccine in a pediatric outpatient clinic”. Pediatrics. 40 (5): 798–803. PMID 6075651.
- 1 2 Goodson JL, Seward JF (). „Measles 50 Years After Use of Measles Vaccine”. Infectious Disease Clinics of North America. 29 (4): 725–743. doi:10.1016/j.idc.2015.08.001.
- 1 2 Centers for Disease Control and Prevention. „Measles, Mumps, Rubella, Varicella (MMRV) Vaccine Safety”. CDC. Accesat în mai 2026.
- ↑ „Retraction-Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children”. The Lancet. 375 (9713): 445. . doi:10.1016/S0140-6736(10)60175-4.
- 1 2 Godlee F, Smith J, Marcovitch H (). „Wakefield's article linking MMR vaccine and autism was fraudulent”. BMJ. 342: c7452. PMID 21209060.
- ↑ Honda H, Shimizu Y, Rutter M (). „No effect of MMR withdrawal on the incidence of autism: a total population study”. Journal of Child Psychology and Psychiatry. 46 (6): 572–579. PMID 15877763.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Organizația Mondială a Sănătății (2017). „Measles vaccines: WHO position paper – April 2017”. Weekly Epidemiological Record 92 (17): 205–227. PMID 28459148.
- Di Pietrantonj C, Rivetti A, Marchione P, Debalini MG, Demicheli V (2021). „Vaccines for measles, mumps, rubella, and varicella in children”. Cochrane Database of Systematic Reviews 2021 (11): CD004407. PMID 34806766.
- Institute of Medicine (2012). Adverse Effects of Vaccines: Evidence and Causality. National Academies Press. doi:10.17226/13164.
- Godlee F, Smith J, Marcovitch H (2011). „Wakefield's article linking MMR vaccine and autism was fraudulent”. BMJ 342: c7452. PMID 21209060.
- „Retraction-Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children” (2010). The Lancet 375 (9713): 445. doi:10.1016/S0140-6736(10)60175-4.
- Honda H, Shimizu Y, Rutter M (2005). „No effect of MMR withdrawal on the incidence of autism: a total population study”. Journal of Child Psychology and Psychiatry 46 (6): 572–579. PMID 15877763.
- Goodson JL, Seward JF (2015). „Measles 50 Years After Use of Measles Vaccine”. Infectious Disease Clinics of North America 29 (4): 725–743. doi:10.1016/j.idc.2015.08.001.
- Young ML, Dickstein B, Weibel RE et al. (1967). „Experiences with Jeryl Lynn strain live attenuated mumps virus vaccine in a pediatric outpatient clinic”. Pediatrics 40 (5): 798–803. PMID 6075651.
- Plotkin SA, Vaheri A (1967). „Human fibroblasts infected with rubella virus produce a growth inhibitor”. Science 156 (3775): 659–661. PMID 6023662.
- Wellington K, Goa KL (2003). „Measles, mumps, rubella vaccine (Priorix; GSK-MMR): a review of its use”. Drugs 63 (19): 2107–2126. PMID 12962524.
- Carapetis JR, Curtis N, Royle J (2001). „MMR immunisation. True anaphylaxis to MMR vaccine is extremely rare”. BMJ 323 (7317): 869. PMID 11683165.
- Black C, Kaye JA, Jick H (2003). „MMR vaccine and idiopathic thrombocytopaenic purpura”. British Journal of Clinical Pharmacology 55 (1): 107–111. PMID 12534647.
- Parker AA, Staggs W, Dayan GH et al. (2006). „Implications of a 2005 measles outbreak in Indiana for sustained elimination of measles in the United States”. New England Journal of Medicine 355 (5): 447–455. PMID 16885548.
- Bloch AB, Orenstein WA, Stetler HC et al. (1985). „Health impact of measles vaccination in the United States”. Pediatrics 76 (4): 524–532. PMID 3931045.
- MMR Vaccine. În: StatPearls, NCBI Bookshelf, NBK554450 (2024).
- Centers for Disease Control and Prevention. Measles, Mumps, Rubella, Varicella (MMRV) Vaccine Safety.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Vaccinul ROR - MedLife
- Immunization, Vaccines and Biologicals - Organizația Mondială a Sănătății engleză {{{1}}}
- Measles, Mumps, and Rubella (MMR) Vaccination - CDC engleză {{{1}}}