Utilizator:Emygirl

D e v o r b ă c u u n f u l g d e n e a ! ! !

E iarnă. Oraşul este cuprins de o lumină argintie ce cade pe pământul ravăn. Copacii sunt cercelaţi de mireasma albă a văzduhului. Cântecul înfrigurat al crivăţului zdrenţuieşte omătul. Ghiara usturătoare a gerului învineţeşte feţele noastre. Oare magia aceasta, de unde vine? De unde vin fulgii de nea? De unde vine crivăţul? De unde??? Vreau să ştiu!!!... Într-o zi am ieşit afară şi am întins palma sperând la nişte răspunsuri întrebărilor mele. În palma mea s-a ivit un firicel curat de rai în formă de stea. Am întrebat magica creatură de unde vine. La această întrebare decât vântul sufla. Am mai întrebat odată, dar vântul sufla tot mai tare. Abia după a treia suflare am înţeles glasul misterios al fulgului de nea. Parcă încerca să-mi spună o poveste veche, de demult... Se spune că înainte era o picătură de apă care trăia într-un lac din Africa. Dar, odată, peste lacul de unde provenea s-a năpustit o căldură mare şi mica picătură s-a ridicat la ceruri în Norul cel uriaş, în împărăţia lui Moş Crivăţ, un rege din timpuri vechi, al viforului. În fiecare iarnă, acesta trimite pe Prinţul Viscol, fiul lui, să sufle omătul cât colo. După ceva timp, palatul din Norul cel Uriaş s-a oprit deasupra oraşului acesta. A stat câteva zile, dar frigul a venit şi el, iar mica dâră de aer s-a transformat în gheaţă, dar nu înainte de de a se desprinde de împărăţia lui Moş Crivăţ. Şi abia după toate astea a ajuns în palma mea. După această poveste toate întrebările mele s-au dus odată cu vântul, la fel şi firicelul curat de rai. Odată cu venirea serii, Moş Crivăţ s-a îndurat şi l-a chemat înapoi la palat pe Prinţul Vifor.