Uti possidetis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Uti possidetis (din latină cu sensul „că posezi”) este un principiu în dreptul internațional conform căruia teritoriile și alte bunuri rămân posesorului său la sfârșitul unui conflict, cu excepția cazului în care se prevede altfel printr-un tratat. Originară din dreptul roman, fraza a derivat din expresia latină „uti possidetis, ita possideatis”, care înseamnă „așa cum ați posedat, așa trebuie să rămână în continuare”. Acest principiu permite unei părți beligerante să aibă pretenții asupra unui teritoriu pe care l-a ocupat într-un război.

Exemplu[modificare | modificare sursă]

În urma conflictului ruso-turc, Basarabia a fost anexată de Rusia țaristă în 1812 prin aplicarea principiului Uti possidetis.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Helen Ghebrewebet: Identifying Units of Statehood and Determining International Boundaries: A Revised Look at the Doctrine of Uti Possidetis and the Principle of Self-Determination, Verlag Peter Lang 2006, ISBN 3631550928.