Universitatea din Sussex

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Universitatea din Sussex
Logo
Informații
Mottolatină Vacate et scire
Fondată  Modificați la Wikidata
Localizare
ȚaraFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Unitate administrativăFalmer[*]  Modificați la Wikidata
OrașFalmer[*]  Modificați la Wikidata
CampusCity, Campus, Seaside
Cifre cheie
Studenți17.319[1]  Modificați la Wikidata
Alte informații
Prezență web
site web oficial
facebook
Twitter
Instagram

Universitatea din Sussex (în engleză University of Sussex) este o universitate publică de cercetare cu sediul la Falmer, Sussex, Anglia. Campusul este situat în Parcul Național South Downs și se află la o scurtă distanță de centrul orașului Brighton. Universitatea a primit Carta Regală în august 1961, fiind prima dintre ceea ce Michael Beloff a numit generația universităților cu pereți din sticlă,[2] și a fost o membră fondatoare a Grupului universităților de cercetare intensivă (1994).

Ea are mai mult de o treime din studenții înscriși în programele de studii postuniversitare și aproximativ o treime din personalul său provine din afara Regatului Unit.[3] Sussex are o comunitate diversă de peste 17.000 de studenți, iar aproximativ unul din trei studenți este străin, și peste 2.600 de cadre didactice, reprezentând peste 100 de naționalități diferite.[4] Venitul anual al instituției pentru anul 2016–2017 a fost de 286,1 milioane de lire sterline, iar cheltuielile au fost de 270,4 milioane de lire sterline.[5] În 2017, peste 25 de mii de studenți au depus cereri de înscrieri la Universitatea din Sussex, iar aproximativ 5.000 au fost acceptați în cadrul instituției.

Universitatea din Sussex numără printre foștii sau actualii săi profesori 5 câștigători ai Premiului Nobel, 15 membri ai Royal Society, 9 membri ai Academiei Britanice, 24 de membri ai Academiei de Științe Sociale și un câștigător al Premiului Crafoord. În 2011 mulți dintre profesorii săi obținuseră deja Premiul Societății Regale de Literatură, Ordinul Imperiului Britanic și Premiul Bancroft. Printre absolvenți se numără șefi de state, diplomați, politicieni, oameni de știință eminenți și activiști.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Secolul al XX-lea[modificare | modificare sursă]

Într-un efort de a înființa o universitate care să deservească comitatul Sussex a avut loc o întâlnire publică în decembrie 1911 la Pavilionul Regal în scopul de a descoperi metode de a finanța construcția unei universități; proiectul a fost întrerupt din cauza începerii Primului Război Mondial, iar banii obținuți au fost folosiți pentru dotarea cu cărți a Colegiului Tehnic Municipal.[necesită citare]

Vedere aeriană a campusului universității din Sussex, cu terenurile de sport în partea dreaptă

Ideea a fost reluată în anii 1950 și, în iunie 1958, guvernul a aprobat planul de înființare a unei universități la Brighton, care a fost prima dintr-o nouă generație ce a ajuns să fie cunoscută sub numele de universitățile cu pereți din sticlă. Universitatea a fost înființată ca o companie în 1959, obținând Carta Regală pe 16 august 1961. Aceasta a fost prima universitate din Marea Britanie înființată după cel de-al Doilea Război Mondial. Noua universitate a avut o abordare inovatoare, studenții beneficiind de un mediu de predare multidisciplinară. Sussex a promovat o activitate transdisciplinară, astfel încât studenții să iasă din universitate, cu o gamă bogată de cunoștințe de fundal sau „contextuale” care să completeze competențele lor de specialitate într-un anumit domeniu.[6] De exemplu, studenții din domeniul artelor urmează în primul an cursuri de științe, în timp ce studenții din domeniul științelor urmează cursuri de arte.

Universitatea a crescut rapid, începând de la 52 de studenți în anul universitar 1961-1962 pentru a ajunge la 3.200 de studenți în anul universitar 1967-1968. Dupa pornire, la Knoyle Sala în Brighton, campusul Falmer a fost construit treptat cu Falmer Casa de deschidere în 1962.[7] Campusul a fost lăudat ca având un aspect modernist și inovator, primind numeroase premii. Uniunea Studenților a fost destul de activă, organizând evenimente culturale și concerte. Interpreți ca Pink Floyd, Jimi Hendrix și Chuck Berry efectuate în mod repetat de la Universitatea Cameră Comună, oferindu-universitatea o reputație pentru Rock and Roll.[8]

Din punct de vedere academic, Sussex a fost locul unde au predat personalități precum lordul Asa Briggs, Helmut Pappe, Gillian Rose, Jennifer Platt și Tom Bottomore. În primii ani de activitate, universitatea a atras mai mulți profesori renumiți, cum ar fi Sir John Cornforth, John Maynard Smith, Martin Wight, David Daiches, Roger Blin-Stoyle și Colin Eaborn. În mod similar, oameni de știință de renume ca Marcus Cunliffe, Gabriel Josipovici, Quentin Bell, Dame Helen Wallace, Stuart Sutherland și Marie Jahoda au devenit personalități de marcă ale universității și au fondat multe dintre departamentele actuale.

Semnul universității

Sussex a ajuns să fie identificat cu radicalismul studențesc. În 1973 un grup de studenți l-au împiedicat fizic pe consilierul guvernamental american Samuel P. Huntington să țină un discurs în campus, din cauza implicării sale în Războiul din Vietnam.[9] În mod similar, atunci când purtătorul de cuvânt al Ambasadei SUA, Robert Beri, a venit aici să poarte o discuție cu studenții pe tema „Vietnam în profunzime” trei studenți l-au așteptat în exteriorul Casei Falmer și au aruncat o găleată de vopsea roșie pe diplomat, care a fost nevoit să plece.[10] Aceasta a ajuns să fie cunoscut ca Incidentul Găleții de Vopsea Vietnameze.

În anii 1967 și 1969 University of Sussex a câștigat Întrecerea Universitară din Marea Britanie.[11]

În 1980, Sussex a depășit Universitatea din Oxford și a devenit universitatea cu cel mai mare venit din granturile și contractele de cercetare.[12]

Secolul al XXI-lea[modificare | modificare sursă]

Clădirea Jubileului

În 2011 au fost sărbătoriți 50 de ani de la înființarea University of  Sussex, prilej cu care au apărut o serie de lucrări, inclusiv o carte de istorie a universității, și a fost lansat un proiect de fotografie și de istorie orală. Universitatea a lansat prima sa mare campanie de strângere de fonduri, Making the Future, și a strâns peste 51,3 milioane de dolari.[13]

Persoane notabile[modificare | modificare sursă]

Absolvenți notabili[modificare | modificare sursă]

Profesori notabili[modificare | modificare sursă]

În domeniul științelor University of Sussex numără cinci profesori câștigători ai Premiului Nobel: Sir Anthony Leggett,[14] Sir Paul Nurse,[15] Archer Martin,[16][17] Sir John Cornforth[18] și Sir Harry Kroto.[19] Sir Harry, primul britanic care a câștigat premiul pentru chimie în ultimii peste zece ani, a primit premiul în 1996, pentru descoperirea unei noi clase de compuși ai carbonului, cunoscută sub numele de fulerenă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.sussex.ac.uk/webteam/gateway/file.php?name=all-students-summary---ug.pdf&site=381  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Carder, Tim. „University of Sussex - a potted history”. Accesat în . 
  3. ^ „University of Sussex”. Times Higher Education (THE). 
  4. ^ „Facts and figures : Rankings and figures : About us : University of Sussex”. 
  5. ^ „Financial Statements for the Year to 31 July 2017” (PDF). University of Sussex. p. 27. Accesat în . 
  6. ^ „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „A potted history | University of Sussex | Universities and colleges | Places | My Brighton and Hove” (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ (www.communitysites.co.uk), Community Sites. „Modernism and rock 'n' roll - University of Sussex - Universities and colleges - Places - My Brighton and Hove”.  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  9. ^ „News”. The Badger Online. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ 'We thought we could change the world': Memories of Vietnam War protest at University of Sussex”. 
  11. ^ „University Challenge - Series Champions”. Accesat în . 
  12. ^ http://m.sussex.ac.uk/alumni/pdfs/university-of-sussex-at-50.pdf
  13. ^ „Making the Future : University of Sussex”. 
  14. ^ „Anthony J. Leggett”. Nobelprize.org. Accesat în . 
  15. ^ „Sir Paul M. Nurse”. Nobelprize.org. Accesat în . 
  16. ^ „Archer John Porter Martin”. Nobelprize.org. Accesat în . 
  17. ^ „Martin, Archer John Porter”. Oxford Dictionary of National Biography (ed. online). Oxford University Press. doi:10.1093/ref:odnb/77176.  (Necesită abonament sau apartenență la sistemul britanic de biblioteci publice.)(Subscription or UK public library membership required.)„Martin, Archer John Porter”. Oxford Dictionary of National Biography (ed. online). Oxford University Press. doi:10.1093/ref:odnb/77176.  (Necesită abonament sau apartenență la sistemul britanic de biblioteci publice.)
  18. ^ „John Warcup Cornforth”. Nobelprize.org. Accesat în . 
  19. ^ „Sir Harold W. Kroto”. Nobelprize.org. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]