Vizualizare sursă pentru „Uniunea Europeană”

{{trimite|UE}}
{{Tabel Uniunea Europeană}}
'''Uniunea Europeană''' ('''UE''') este o uniune politică și economică a 27 de [[Stat membru al Uniunii Europene|state membre]] situate în principal în [[Europa]].<ref>{{cite web|url=https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_en|title=The EU in brief - European Union - European Commission|first=|last=Anonymous|date=16 June 2016|website=European Union}}</ref><ref>Părți ale Spaniei și Franței sunt situate în afara Europei, iar localizarea geografică a Ciprului nu este clară.</ref> Are o suprafață de 4.233.262 km<sup>2</sup> și o populație estimată de aproximativ 447 milioane. UE a dezvoltat o piață unică internă printr-un sistem standardizat de legi care se aplică în toate statele membre. Politicile UE vizează asigurarea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței interne,<ref name="Europa Internal Market">{{cite web|title=The EU Single Market: Fewer barriers, more opportunities |publisher=Europa web portal |author=European Commission |url=http://ec.europa.eu/internal_market/index_en.htm |accessdate=27 September 2007 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20071001122551/http://ec.europa.eu/internal_market/index_en.htm |archivedate= 1 October 2007 |df= }}<br />{{cite web|title=Activities of the European Union: Internal Market |publisher=Europa web portal |url=http://europa.eu/pol/singl/index_en.htm |accessdate=29 June 2007 }}</ref> adoptarea legislației în domeniul justiției și afacerilor interne și menținerea unor politici comune privind comerțul,<ref>{{cite web|title=Common commercial policy |url=http://europa.eu/scadplus/glossary/commercial_policy_en.htm |work=Europa Glossary |publisher=Europa web portal |accessdate=6 September 2008 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20090116092625/http://europa.eu/scadplus/glossary/commercial_policy_en.htm |archivedate=16 January 2009 }}</ref> agricultura,<ref>{{cite web|publisher=The Council of the European Union|title=Agriculture and Fisheries Council|url=http://www.consilium.europa.eu/policies/council-configurations/agriculture-and-fisheries|accessdate=3 June 2013|archive-date=2014-03-11|archive-url=https://web.archive.org/web/20140311075105/http://www.consilium.europa.eu/policies/council-configurations/agriculture-and-fisheries|dead-url=yes}}</ref> pescuitul și dezvoltarea regională.<ref>{{cite web|title=Regional Policy Inforegio |url=http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.cfm|publisher=Europa web portal |accessdate=3 June 2013}}</ref> Pentru călătoriile în [[spațiul Schengen]], controlul pașapoartelor a fost eliminat.<ref name="Internal borders">{{cite web|title=Schengen area|publisher=Europa web portal|url=http://ec.europa.eu/home-affairs/policies/borders/borders_schengen_en.htm|accessdate=8 September 2010|archive-url=https://www.webcitation.org/617OENLLZ?url=http://ec.europa.eu/home-affairs/policies/borders/borders_schengen_en.htm|archive-date=22 august 2011|dead-url=yes}}</ref> [[Zona euro|O uniune monetară]] a fost înființată în 1999, a intrat în vigoare în 2002 și este compusă din 20 state membre ale UE care utilizează moneda [[euro]].

Cetățenia UE și cea europeană au fost înființate odată cu intrarea în vigoare a [[Tratatul de la Maastricht|Tratatului de la Maastricht]] în 1993.{{sfn|Craig |De Burca|2011|page=15}} Uniunea Europeană își are originea în [[Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului]] (CECO) și în [[Comunitatea Economică Europeană]] (CEE), înființate în 1951 prin Tratatul de la Paris, respectiv în 1957 prin Tratatul de la Roma. Membrii inițiali ai Comunității Europene au fost: Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest. În anii următori Comunitatea s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în competența sa. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. Cea mai recentă modificare majoră a bazei constituționale a UE, [[Tratatul de la Lisabona]], a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. [[Regatul Unit]] a semnalat intenția de a părăsi Uniunea în urma unui [[Brexit|referendum din iunie 2016]]. Astfel, pe 31 ianuarie 2020 Regatul Unit a părăsit definitiv Uniunea Europeană.

Acoperind 7,3% din populația lumii<ref>{{cite web|title=European Union reaches 500 Million through Combination of Accessions, Migration and Natural Growth|publisher=Vienna Institute of Demography|url=http://www.oeaw.ac.at/vid/datasheet/EU_reaches_500_Mill.shtml|accessdate=12 February 2016}}</ref> UE a generat în 2017 un [[PIB|produs intern brut]] nominal (PIB) de 19.670 miliarde de dolari SUA, reprezentând aproximativ 24,6% din PIB nominal global<ref>{{cite web|url=http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2018/01/weodata/weorept.aspx?sy=2018&ey=2018&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&pr1.x=54&pr1.y=7&c=512%2C946%2C914%2C137%2C612%2C546%2C614%2C962%2C311%2C674%2C213%2C676%2C911%2C548%2C193%2C556%2C122%2C678%2C912%2C181%2C313%2C867%2C419%2C682%2C513%2C684%2C316%2C273%2C913%2C868%2C124%2C921%2C339%2C948%2C638%2C943%2C514%2C686%2C218%2C688%2C963%2C518%2C616%2C728%2C223%2C836%2C516%2C558%2C918%2C138%2C748%2C196%2C618%2C278%2C624%2C692%2C522%2C694%2C622%2C142%2C156%2C449%2C626%2C564%2C628%2C565%2C228%2C283%2C924%2C853%2C233%2C288%2C632%2C293%2C636%2C566%2C634%2C964%2C238%2C182%2C662%2C359%2C960%2C453%2C423%2C968%2C935%2C922%2C128%2C714%2C611%2C862%2C321%2C135%2C243%2C716%2C248%2C456%2C469%2C722%2C253%2C942%2C642%2C718%2C643%2C724%2C939%2C576%2C644%2C936%2C819%2C961%2C172%2C813%2C132%2C726%2C646%2C199%2C648%2C733%2C915%2C184%2C134%2C524%2C652%2C361%2C174%2C362%2C328%2C364%2C258%2C732%2C656%2C366%2C654%2C734%2C336%2C144%2C263%2C146%2C268%2C463%2C532%2C528%2C944%2C923%2C176%2C738%2C534%2C578%2C536%2C537%2C429%2C742%2C433%2C866%2C178%2C369%2C436%2C744%2C136%2C186%2C343%2C925%2C158%2C869%2C439%2C746%2C916%2C926%2C664%2C466%2C826%2C112%2C542%2C111%2C967%2C298%2C443%2C927%2C917%2C846%2C544%2C299%2C941%2C582%2C446%2C474%2C666%2C754%2C668%2C698%2C672&s=NGDPD&grp=0&a=|title=World Economic Outlook Database|last=|first=|date=7 June 2018|website=|publisher=International Monetary Fund|access-date=}}</ref> și 16,5% măsurată în termeni de [[Paritatea puterii de cumpărare|paritate a puterii de cumpărare]].<ref>{{cite web|url=https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2018/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=43&pr.y=19&sy=2017&ey=2017&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=512%2C672%2C914%2C946%2C612%2C137%2C614%2C546%2C311%2C962%2C213%2C674%2C911%2C676%2C193%2C548%2C122%2C556%2C912%2C678%2C313%2C181%2C419%2C867%2C513%2C682%2C316%2C684%2C913%2C273%2C124%2C868%2C339%2C921%2C638%2C948%2C514%2C943%2C218%2C686%2C963%2C688%2C616%2C518%2C223%2C728%2C516%2C558%2C918%2C138%2C748%2C196%2C618%2C278%2C624%2C692%2C522%2C694%2C622%2C142%2C156%2C449%2C626%2C564%2C628%2C565%2C228%2C283%2C924%2C853%2C233%2C288%2C632%2C293%2C636%2C566%2C634%2C964%2C238%2C182%2C662%2C359%2C960%2C453%2C423%2C968%2C935%2C922%2C128%2C714%2C611%2C862%2C321%2C135%2C243%2C716%2C248%2C456%2C469%2C722%2C253%2C942%2C642%2C718%2C643%2C724%2C939%2C576%2C644%2C936%2C819%2C961%2C172%2C813%2C132%2C199%2C646%2C733%2C648%2C184%2C915%2C524%2C134%2C361%2C652%2C362%2C174%2C364%2C328%2C732%2C258%2C366%2C656%2C734%2C654%2C144%2C336%2C146%2C263%2C463%2C268%2C528%2C532%2C923%2C944%2C738%2C176%2C578%2C534%2C537%2C536%2C742%2C429%2C866%2C433%2C369%2C178%2C744%2C436%2C186%2C136%2C925%2C343%2C869%2C158%2C746%2C439%2C926%2C916%2C466%2C664%2C112%2C826%2C111%2C542%2C298%2C967%2C927%2C443%2C846%2C917%2C299%2C544%2C582%2C941%2C474%2C446%2C754%2C666%2C698%2C668&s=PPPGDP&grp=0&a=|title=Report for Selected Country Groups and Subjects (PPP valuation of country GDP)|publisher=IMF|accessdate=9 May 2018}}
</ref> În plus, toate cele 27 de țări ale UE au [[Indicele dezvoltării umane|indicele dezvoltării umane]] foarte ridicat conform Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. În 2012 UE a primit [[Premiul Nobel pentru Pace]].<ref>{{cite news |title=EU collects Nobel Peace Prize in Oslo |date=10 December 2012 |newspaper=British Broadcasting Corporation |url=https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-20664167 |accessdate=3 June 2013}}</ref> Prin politica externă și de securitate comună, UE a dezvoltat un rol în relațiile externe și apărare.<ref>{{Citat carte|titlu=The Political System of the European Union|nume=Hix|prenume=Simon|an=2011|pagină=330|editură=Palgrave Macmillan|ediție=a III-a|citat=The EU is developing towards being a major, yet unevenly balanced, player in global politics. The EU is now one of the leading actors in international trade and development aid. Yet, its military role is mainly limited to low-profile peacekeeping missions.}}</ref> Uniunea întreține misiuni diplomatice permanente în întreaga lume și este reprezentată în cadrul [[Națiunile Unite]], [[Organizația Mondială a Comerțului]], [[G7]] și [[G20]]. Datorită influenței sale globale Uniunea Europeană a fost descrisă ca o superputere emergentă.<ref name="The European Superpower">{{cite book|author=John McCormick|title=The European Superpower|isbn=978-1-4039-9846-0|date=14 November 2006}}</ref>
{{TOC limit|3}}

== Istoric ==
{{articol principal|Istoria Uniunii Europene}}

=== Începuturile ideii europene (1945-1952) ===
[[File:Schuman Declaration.ogg|thumb|left|thumbtime=23|[[Robert Schuman]] propunând [[Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului|Comunitatea cărbunelui și oțelului]] la 9 mai 1950]]

După [[Al Doilea Război Mondial]], [[Integrare europeană|integrarea europeană]] a fost văzută ca un antidot al naționalismului extremist care a devastat continentul.<ref>{{cite web|title=The political consequences|publisher=CVCE|url=http://www.cvce.eu/obj/die_politischen_folgen-de-bafcfa2d-7738-48f6-9b41-3201090b67bb.html|accessdate=28 April 2013}}</ref>{{Failed verification|date=May 2019|reason=Sursa nu menționează devastare}} Într-un discurs ținut la 19 septembrie 1946 la Universitatea din Zürich, Elveția, [[Winston Churchill]] a mers mai departe și a promovat apariția Statelor Unite ale Europei.<ref>{{Cite news|url=http://www.zeit.de/reden/die_historische_rede/200115_hr_churchill1_englisch|title=Ein britischer Patriot für Europa: Winston Churchills Europa-Rede, Universität Zürich, 19. September 1946|newspaper=Zeit Online|accessdate=13 January 2010|trans-title=A British Patriot for Europe: Winston Churchill's Speech on Europe University of Zurich, 19 September 1946}}</ref> Congresul de la Haga din 1948 a reprezentat un moment esențial în istoria federală europeană, deoarece a dus la crearea [[Mișcarea Europeană|Mișcării Europene]] și a Colegiului Europei, unde viitorii lideri ai Europei vor trăi și vor studia împreună.<ref>{{cite book|url=http://www.isbnplus.com/9789080498310|editor=[[Dieter Mahncke]]|editor2=[[Léonce Bekemans]]|editor3=[[Robert Picht]]|title=The College of Europe. Fifty Years of Service to Europe|location=[[Bruges]]|year=1999|publisher=[[College of Europe]]|isbn=978-9080498310|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161228030332/http://www.isbnplus.com/9789080498310|archivedate=28 December 2016}}</ref>

De asemenea, a condus direct la înființarea [[Consiliul Europei|Consiliului Europei]] în 1949, primul mare efort de a aduce împreună națiunile Europei, inițial zece dintre ele. Consiliul s-a concentrat în primul rând pe valori - drepturile omului și democrația - mai degrabă decât pe probleme economice sau comerciale și a fost întotdeauna considerat un forum în care guvernele suverane ar putea alege să colaboreze fără autoritate supranațională. Aceasta a generat mari speranțe de integrare europeană și au existat dezbateri aprinse în cei doi ani care au urmat în privința modului în care acest lucru ar putea fi atins.

Dar în 1951, dezamăgite de ceea ce au văzut ca lipsă de progres în cadrul Consiliului Europei, șase națiuni au decis să meargă mai departe și au creat [[Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului]], care a fost declarată a fi "un prim pas către o Europă federală".<ref>{{cite web|title=Declaration of 9 May 1950|url=http://europa.eu/abc/symbols/9-may/decl_en.htm|publisher=European Commission|accessdate=5 September 2007}}</ref> Oameni vizionari precum [[Alcide De Gasperi]] din Italia, [[Jean Monnet]] și [[Robert Schuman]] din Franța și [[Paul-Henri Spaak]] din Belgia au înțeles că oțelul și cărbunele erau cele două industrii esențiale pentru ducerea unui război și că prin legarea industriilor naționale, un viitor război între națiunile lor ar fi fost imposibil.<ref name="Europa History 45-59">{{cite web|url=http://europa.eu/about-eu/eu-history/1945-1959/index_en.htm|title=A peaceful Europe&nbsp;– the beginnings of cooperation|publisher=European Commission|accessdate=12 December 2011}}</ref> Acești bărbați și alții sunt oficial creditați ca părinți fondatori ai Uniunii Europene.

===Tratatul de la Roma (1957{{ndash}}1992)===
[[File:EC-EU-enlargement animation.gif|thumb|left|upright=1.25|Teritoriile continentale ale statelor membre ale Uniunii Europene (Comunitățile Europene înainte de 1993), colorate în ordinea aderării]]

În 1957, Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Germania de Vest au semnat [[Tratatul de la Roma]], care a creat [[Comunitatea Economică Europeană]] (CEE) și a stabilit o uniune vamală. De asemenea, au semnat un alt pact de creare a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru cooperarea în dezvoltarea [[Energie nucleară|energiei nucleare]]. Ambele tratate au intrat în vigoare în 1958.<ref name="Europa History 45-59"/> CEE și Euratom au fost create separat de CECO. CEE a fost condusă de [[Walter Hallstein]] (Comisia Hallstein), iar Euratom a fost condusă de [[Louis Armand]] (Comisia Armand) și apoi de [[Étienne Hirsch]].

În anii '60, au început să apară tensiuni, Franța urmărind să limiteze puterea supranațională. În 1965, s-a ajuns la un acord și la 1 iulie 1967 Tratatul de fuziune a creat un singur set de instituții pentru cele trei comunități, denumite colectiv ''[[Comunitățile Europene]]''.<ref name="ENA Merge">{{cite web|url=http://www.cvce.eu/obj/merging_the_executives-en-575850b6-f472-406a-936d-8c08a9e0db32.html|title=Merging the executives|publisher=CVCE&nbsp;– Centre Virtuel de la Connaissance sur l'Europe|accessdate=28 April 2013}}</ref><ref>[http://www.cvce.eu/obj/merging_the_executives-en-575850b6-f472-406a-936d-8c08a9e0db32.html Merging the executives] CVCE.eu</ref> [[Jean Rey]] a prezidat prima comisie fuzionată (Comisia Rey).<ref>[http://ec.europa.eu/archives/commission_2004-2009/index_en.htm Discover the former Presidents: The Rey Commission], Europa (web portal). Retrieved 28 April 2013.</ref>

[[File:Thefalloftheberlinwall1989.JPG|thumb|În 1989, [[Cortina de fier]] a căzut, permițând Comunității să se extindă (imagine cu [[zidul Berlinului]])]]

În 1973, Comunitățile au fost extinse pentru a include [[Danemarca]] (inclusiv [[Groenlanda]], care ulterior a părăsit Comunitățile în 1985, ca urmare a unui litigiu privind drepturile de pescuit), [[Irlanda]] și [[Regatul Unit]].<ref name="ENA First enlargement">{{cite web|title=The first enlargement|publisher=CVCE|url=http://www.cvce.eu/obj/the_first_enlargement-en-fa871903-53b5-497e-855f-01c9842c7b94.html|accessdate=28 April 2013}}</ref> Norvegia a negociat să se alăture în același timp, însă alegătorii norvegieni au respins aderarea prin referendum. În 1979, au avut loc primele alegeri directe în Parlamentul European.<ref name="ENA New Parliament">{{cite web|title=The new European Parliament|publisher=CVCE|url=http://www.cvce.eu/obj/the_new_european_parliament-en-e40aba1b-45f1-43bf-bbd1-a34bb52f15db.html|accessdate=28 April 2013}}</ref>

[[Grecia]] s-a alăturat în 1981, [[Portugalia]] și [[Spania]] au urmat în 1986.<ref name="ENA Enlargement negotiations">{{cite web|title=Negotiations for enlargement|publisher=CVCE|url=http://www.cvce.eu/obj/negotiations_for_enlargement-en-19a4fd81-119d-4090-bfac-c7cc8ae64a20.html|accessdate=28 April 2013}}</ref> În 1985, Acordul Schengen a pregătit calea pentru crearea frontierelor deschise fără controale de pașapoarte între majoritatea statelor membre și unele state ne-membre.<ref>{{cite news |title=Schengen agreement |date=30 April 2001 |publisher=BBC News |accessdate=18 September 2009 |url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/in_depth/europe/euro-glossary/1230052.stm}}</ref> În 1986, steagul european a început să fie utilizat de CEE,<ref>{{cite web|title=History of the flag|publisher=Europa web portal|url=http://europa.eu/abc/symbols/emblem/index_en.htm|accessdate=13 March 2009}}</ref> și a fost semnat Actul Unic European.

În 1990, după căderea Blocului de Est, fosta Germanie de Est a devenit parte a Comunităților ca parte a unei Germanii reunite.<ref name="Europa History 80-89">{{cite web|url=http://europa.eu/abc/history/1980-1989/index_en.htm|title=1980–1989 The changing face of Europe – the fall of the Berlin Wall|publisher=Europa web portal|accessdate=25 June 2007}}</ref> Încercările de a rezolva problemele și de a face o UE mai eficientă și mai coerentă au avut un succes limitat.<ref name=":0">{{Cite book|title=The World Transformed, 1945 to the Present|last=Hunt|first=Michael H.|publisher=Oxford University press|year=2014|isbn=9780199371037|location=New York, New York|pages=516–517}}</ref>

=== Tratatul de la Maastricht (1992{{ndash}}2007) ===
[[File:Euro banknotes 2002.png|thumb|right| Moneda [[euro]] a fost introdusă în 2002, înlocuind monedele naționale în 12 state membre. Astăzi, [[zona euro]] include 20 de țări.]]

Uniunea Europeană a fost înființată în mod oficial când [[Tratatul de la Maastricht]] — al cărui principali arhitecți au fost [[Helmut Kohl]] și [[François Mitterrand]] — a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.<ref>{{cite web|title=Treaty of Maastricht on European Union|url=http://europa.eu/legislation_summaries/economic_and_monetary_affairs/institutional_and_economic_framework/treaties_maastricht_en.htm|work=Activities of the European Union|publisher=Europa web portal|accessdate=20 October 2007}}</ref>
Tratatul a dat EEC denumirea de [[Comunitatea Europeană]], chiar dacă a fost menționată ca atare înaintea tratatului. Odată cu extinderea planificată pentru a include fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est, precum și [[Cipru]] și [[Malta]], criteriile de la Copenhaga pentru aderarea la UE au fost convenite în iunie 1993. Extinderea UE a introdus un nou nivel de complexitate și dezacorduri.<ref name=":0" /> În 1995, [[Austria]], [[Finlanda]] și [[Suedia]] au aderat la UE.

În 2002, bancnotele și monedele euro au înlocuit monedele naționale în 12 state membre. De atunci, [[zona euro]] a crescut și cuprinde 20 de țări. În 2004, UE a înregistrat cea mai mare extindere când [[Cipru]], [[Republica Cehă]], [[Estonia]], [[Ungaria]], [[Letonia]], [[Lituania]], [[Malta]], [[Polonia]], [[Slovacia]] și [[Slovenia]] au aderat la Uniune.<ref name="Europa History 00">{{cite web|title=A decade of further expansion |publisher=Europa web portal |url=http://europa.eu/abc/history/2000_today/index_en.htm |accessdate=25 June 2007 |archiveurl=https://web.archive.org/web/20070211143505/http://europa.eu/abc/history/2000_today/index_en.htm |archivedate=11 February 2007 |deadurl=yes  }}</ref>

===Tratatul de la Lisabona (2007{{ndash}}prezent)===

[[File:Tratado de Lisboa 13 12 2007 (081).jpg|thumb|left|[[Tratatul de la Lisabona]] a intrat în vigoare în 2009]]

În 2007, [[România]] și [[Bulgaria]] au devenit membre ale UE. În același an, Slovenia a adoptat moneda euro,<ref name="Europa History 00"/> urmată în 2008 de Cipru și Malta, de Slovacia în 2009, de Estonia în 2011, de Letonia în 2014 și de Lituania în 2015.

La 1 decembrie 2009 a intrat în vigoare [[Tratatul de la Lisabona]], care a reformat multe aspecte ale UE. În special, a schimbat structura juridică a Uniunii Europene, reunind sistemul de trei piloni al UE într-o entitate juridică unică, prevăzută cu personalitate juridică, a creat un președinte permanent al Consiliului European, primul dintre ei fiind [[Herman Van Rompuy]] și a consolidat poziția [[Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate]].{{sfn|Piris|2010|page=448}}<ref>{{cite web|url=http://government.zdnet.com/?p=6266|title=European Parliament announces new President and Foreign Affairs Minister|accessdate=1 December 2009|archive-date=2016-05-15|archive-url=http://arquivo.pt/wayback/20160515055515/http://government.zdnet.com/?p=6266|dead-url=yes}}</ref>

[[File:Treaty of Rome anniversary group photograph 2017-03-25 03.jpg|thumb|Fotografie de grup a șefilor de guvern ai Uniunii Europene cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Tratatului de la Roma, la Roma, Italia.]]

În 2012, UE a primit [[Premiul Nobel pentru Pace]] pentru că "a contribuit la promovarea păcii și reconcilierii, a democrației și a drepturilor omului în Europa".<ref>{{cite web|url=https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/2012/|title=The Nobel Peace Prize 2012|publisher=Nobelprize.org|date=12 October 2012|accessdate=12 October 2012}}</ref><ref>{{cite journal|title=Nobel Committee Awards Peace Prize to E.U|url=https://www.nytimes.com/2012/10/13/world/nobel-peace-prize.html|publisher=New York Times|date=12 October 2012|accessdate=12 October 2012}}</ref> În 2013, [[Croația]] a devenit cel de-al 28-lea membru al UE.<ref>{{cite news|url=https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-22218640|title=Croatia: From isolation to EU membership  |agency=BBC|accessdate=14 May 2013|work=BBC News|date=26 April 2013}}</ref>

De la începutul anilor 2010, coeziunea Uniunii Europene a fost testată de mai multe aspecte, inclusiv o criză a datoriilor în unele țări din zona euro, [[Criza refugiaților în Europa|creșterea migrației din Orientul Mijlociu]] și [[Brexit|retragerea Regatului Unit din UE]].<ref name="BBCUKREFRESLT">{{cite web|url=https://www.bbc.com/news/politics/eu_referendum/results|title=EU　Referendum Result|publisher=BBC|accessdate=26 June 2016}}</ref> Un referendum a avut loc în 2016 în Regatul Unit privind apartenența la Uniunea Europeană, 51,9% dintre participanți votând pentru părăsirea Uniunii.<ref name=NYTEUBrexit>{{Cite news|url=https://www.nytimes.com/2016/06/25/world/europe/britain-brexit-european-union-referendum.html|title=Britain Votes to Leave E.U., Stunning the World|last=Erlanger|first=Steven|date=23 June 2016|newspaper=The New York Times|issn=0362-4331|access-date=24 June 2016}}</ref> La 29 martie 2017, Regatul Unit a notificat în mod oficial Consiliul European decizia sa de a părăsi UE inițiind procedura oficială de retragere, angajând Regatul Unit să părăsească UE la [[29 martie]] [[2019]].<ref>{{cite web|title='No turning back' on Brexit as Article 50 triggered|url=https://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-39431428|website=BBC politics|accessdate=29 March 2017}}</ref> În urma votului negativ al Parlamentului britanic față de Acordul negociat între UE și guvernul condus de [[Theresa May]], această dată a fost extinsă până la 31 octombrie 2019. Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020, ora 23:00 (CET).

În contextul conflictului ruso-ucrainean, pe 1 martie 2022 Ucraina a depus cererea de aderare în Uniunea Europeană. Cererea este justificată de necesitatea de ajutor economic și social în timpul războiului. 

Pe 3 martie 2022, din același context menționat mai sus, Republica Moldova a depus și ea cererea de aderare în UE. Față de Ucraina, Republica Moldova a avut un lung proces de europenizare care a reușit să marcheze anumite criterii cerute de Uniune. Contextul conflictului a încurajat și mai mult R. Moldova să depună o cerere de aderare în Uniunea Europeană. România a fost important ajutor pentru Republica Moldova în procesul de europenizare.

==Date demografice==

=== Populație ===
[[File:Density of Population in EU 2014.svg|right|200px|thumb|Densitatea populației în UE în 2014]]

La 1 ianuarie 2016, populația Uniunii Europene era de aproximativ 510,1 milioane de persoane (6,9% din populația lumii).<ref name="population">{{cite web|url=http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/9063738/3-10072018-BP-EN.pdf/ccdfc838-d909-4fd8-b3f9-db0d65ea457f|title=Eurostat {{ndash}} Population on 1 January 2018|publisher=[[European Commission]]|accessdate=13 July 2018}}</ref><ref>{{Cite web|url=http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:Share_of_world_population,_1960,_2015_and_2060_(%25)_2.png|title=File:Share of world population, 1960, 2015 and 2060 (%) 2.png - Statistics Explained|website=ec.europa.eu|language=en|access-date=28 June 2017}}</ref> În 2015, în UE-28 s-au născut 5,1 milioane de copii, ceea ce corespunde unei rate de natalitate de 10 la 1000, o rată sub media mondială.<ref>{{Cite web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2054.html|title=The World Factbook — Central Intelligence Agency|website=www.cia.gov|language=en|access-date=28 June 2017|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071211213638/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2054.html|archivedate=11 December 2007}}</ref> Pentru comparație, rata natalității în UE-28 a fost de 10,6 în anul 2000, de 12,8 în 1985 și de 16,3 în 1970.<ref>{{Cite web|url=http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Fertility_statistics|title=Fertility statistics - Statistics Explained|website=ec.europa.eu|language=en|access-date=28 June 2017}}</ref> Rata de creștere a populației a fost pozitivă la o valoare estimată de 0,23% în 2016.<ref>{{Cite web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2002rank.html|title=The World Factbook — Central Intelligence Agency|website=www.cia.gov|language=en|access-date=23 November 2017|archive-date=2016-05-27|archive-url=https://web.archive.org/web/20160527070418/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook//rankorder/2002rank.html|dead-url=yes}}</ref>

În 2010, 47,3 milioane de persoane care au trăit în UE s-au născut în afara țării lor rezidente. Aceasta corespunde cu 9,4% din totalul populației UE. Dintre acestea, 31,4 milioane (6,3%) s-au născut în afara UE și 16,0 milioane (3,2%) s-au născut într-un alt stat membru al UE. Cel mai mare număr absolut de persoane născute în afara UE au fost în: Germania (6,4 milioane), Franța (5,1 milioane), Spania (4,1 milioane), Italia (3,2 milioane) și Țările de Jos (1,4 milioane).<ref>[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-11-034/EN/KS-SF-11-034-EN.PDF 6.5% of the EU population are foreigners and 9.4% are born abroad] {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20110812185554/http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-11-034/EN/KS-SF-11-034-EN.PDF |date=12 august 2011 }}, Eurostat, Katya VASILEVA, 34/2011.</ref>

===Urbanizare===
{{See also|Lista orașelor din Uniunea Europeană după mărime}}
UE cuprinde aproximativ 40 de zone urbane cu populații de peste un milion, inclusiv un megaoraș (oraș cu o populație de peste 10 milioane de locuitori), [[Paris]].<ref>{{Cite web|url=http://www.insee.fr/fr/themes/tableau.asp?reg_id=0&ref_id=nattef01203|title=Résultats de la recherche {{!}} Insee|website=www.insee.fr|language=fr|access-date=8 November 2017}}</ref> În plus față de aglomerările mari, UE include și câteva regiuni urbane policentrice dens populate, care nu au un singur nucleu, dar au ieșit din conectarea mai multor orașe și acum cuprind o mare [[metropolă]]. Cea mai mare dintre aceste metropole policentrice include Rin-Ruhr cu aproximativ 11,5 milioane de locuitori ([[Köln]], [[Dortmund]], [[Düsseldorf]] și altele), Randstad cu aprox. 8,2 milioane ([[Amsterdam]], [[Rotterdam]], [[Haga]], [[Utrecht]] și altele), Frankfurt-Rin-Main cu aproximativ 5,8 milioane ([[Frankfurt]], [[Wiesbaden]] și altele), [[Diamantul Flamand]] cu aproximativ 5,5 milioane de locuitori ([[Anvers]], [[Bruxelles]], [[Leuven]], [[Gent]] și altele), Silezia Superioară cu cca. 5,2 milioane ([[Katowice]], [[Ostrava]] și altele) și Regiunea Øresund cu aproximativ 4 milioane ([[Copenhaga]], [[Malmö]]).<ref name="Eurostat Urban zones">{{cite web|url=http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pageid=1996,45323734&_dad=portal&_schema=PORTAL&screen=welcomeref&open=/&product=EU_MASTER_urban_audit&depth=2 |title=Indicators for larger urban zones 1999–2003 |publisher=Europa web portal |author=Eurostat |accessdate=25 January 2007 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20070216010843/http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pageid=1996%2C45323734&_dad=portal&_schema=PORTAL&screen=welcomeref&open=%2F&product=EU_MASTER_urban_audit&depth=2 |archivedate=16 February 2007  }}</ref>{{clear}}
{{Cele mai mari orașe ale Uniunii Europene}}

=== Limbile ===
{{Articol principal|Limbile Uniunii Europene}}

{|class="wikitable sortable" style="border:1px black; line-height:1em; float:right; font-size:90%; margin-right:1em"
|-
! style="width:40px;"|Limbă oficială
! style="width:40px;"|[[Limbă maternă|Vorbitori nativi]]
! style="width:40px;"|Total
|-
|[[Limba engleză|Engleză]]
|1%
|51%
|-
|[[Limba germană|Germană]]
|18%
|32%
|-
|[[Limba franceză|Franceză]]
|13%
|26%
|-
|[[Limba italiană|Italiană]]
|12%
|16%
|-
|[[Limba spaniolă|Spaniolă]]
|8%
|15%
|-
|[[Limba poloneză|Poloneză]]
|8%
|9%
|-
|[[Limba română|Română]]
|5%
|5%
|-
|[[Limba neerlandeză|Neerlandeză]]
|4%
|5%
|-
|[[Limba greacă|Greacă]]
|3%
|4%
|-
|[[Limba maghiară|Maghiară]]
|3%
|3%
|-
|[[Limba portugheză|Portugheză]]
|2%
|3%
|-
|[[Limba cehă|Cehă]]
|2%
|3%
|-
|[[Limba suedeză|Suedeză]]
|2%
|3%
|-
|[[Limba bulgară|Bulgară]]
|2%
|2%
|-
|[[Limba slovacă|Slovacă]]
|1%
|2%
|-
|[[Limba daneză|Daneză]]
|1%
|1%
|-
|[[Limba finlandeză|Finlandeză]]
|1%
|1%
|-
|[[Limba lituaniană|Lituaniană]]
|1%
|1%
|-
|[[Limba croată|Croată]]
|1%
|1%
|-
|[[Limba slovenă|Slovenă]]
|<1%
|<1%
|-
|[[Limba estonă|Estonă]]
|<1%
|<1%
|-
|[[Limba irlandeză|Irlandeză]]
|<1%
|<1%
|-
|[[Limba letonă|Letonă]]
|<1%
|<1%
|-
|[[Limba malteză|Malteză]]
|<1%
|<1%
|- class="sortbottom"
|colspan="3" style="text-align:left;"|
<small>Sondaj 2012.<ref>{{cite web|url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_386_en.pdf |title=Europeans and Their Languages, 2012 Report |format=PDF |accessdate=3 June 2013 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20160106183351/http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_386_en.pdf |archivedate=6 January 2016  }}</ref><br />
Nativ: Limba maternă<ref name="nativeLanguages">{{cite web|url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_386_anx_en.pdf|title=Europeans and their Languages|year=2012|publisher=europa.eu|pages=54–59|work=Special [[Eurobarometer]] 386|author=European Commission|accessdate=16 December 2012}}</ref><br />
Total: Cetățenii UE capabili să poarte<br />o conversație în această limbă<ref name="totalLanguages">{{cite web|url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_386_anx_en.pdf|title=Europeans and their Languages|year=2012|publisher=europa.eu|pages=78–83|work=Special [[Eurobarometer]] 386|author=European Commission|accessdate=16 December 2012}}</ref></small>
|}

Uniunea Europeană are 24 de limbi oficiale: [[bulgară]], [[cehă]], [[croată]], [[daneză]], [[engleză]], [[estonă]], [[finlandeză]], [[franceză]], [[germană]], [[greacă]], [[maghiară]], [[neerlandeză]], [[italiană]], [[irlandeză]], [[letonă]], [[lituaniană]], [[malteză]], [[poloneză]], [[portugheză]], [[română]], [[slovacă]], [[slovenă]], [[spaniolă]] și [[suedeză]]. Documentele importante, precum legislația sau tratatele, sunt traduse în fiecare dintre cele 24 de limbi oficiale. [[Parlamentul European]] asigură traducerea în toate limbile a documentelor în sesiunile plenare.<ref name="Official Languages">{{cite web|url=http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31958R0001:EN:NOT|title=Council Regulation (EC) No 1791/2006 of 20 November 2006|author=EUR-Lex|date=12 December 2006|work=Official Journal of the European Union|publisher=Europa web portal|accessdate=2 February 2007}}</ref><ref>{{cite web|url=http://ec.europa.eu/education/languages/languages-of-europe/doc135_en.htm|title=Languages in Europe – Official EU Languages|publisher=EUROPA web portal|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090202112407/http://ec.europa.eu/education/languages/languages-of-europe/doc135_en.htm|archivedate=2 February 2009|deadurl=yes|accessdate=12 October 2009}}</ref><ref>europarltv, official webtv of the European Parliament, is also available in all EU languages [http://www.europarltv.europa.eu/en/home.aspx] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20161129022818/http://europarltv.europa.eu/en/home.aspx|date=2016-11-29}}</ref> Datorită numărului mare de idiomuri oficiale, majoritatea instituțiilor folosesc doar câteva limbi ca limbi de lucru.<ref>{{cite web|title=Languages and Europe. FAQ: Is every document generated by the EU translated into all the official languages?|publisher=Europa web portal|year=2004|url=http://europa.eu/languages/en/document/59#5|accessdate=3 February 2007}}</ref> [[Comisia Europeană]] își desfășoară activitatea internă în trei "limbi procedurale": engleză, franceză și germană. În mod similar, [[Curtea de Justiție a Uniunii Europene]] folosește limba franceză ca limbă de lucru,<ref>{{citation|last=Sharpston|first=Eleanor V. E.|title=Appendix 5: Written Evidence of Advocate General Sharpston|date=29 March 2011|url=https://publications.parliament.uk/pa/ld201011/ldselect/ldeucom/128/12816.htm|work=The Workload of the Court of Justice of the European Union|publisher=House of Lords European Union Committee|accessdate=27 august 2013}}</ref><ref>{{Cite web|url=http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-825_en.htm|title=European Commission - PRESS RELEASES  - Press release - Frequently asked questions on languages in Europe|website=europa.eu|language=en|access-date=24 June 2017}}</ref> în timp ce [[Banca Centrală Europeană]] își desfășoară activitatea în principal în limba engleză.<ref>{{cite news|url=https://www.wsj.com/articles/translation-adds-complexity-to-european-central-banks-supervisory-role-1414580925|title=Translation Adds Complexity to European Central Bank’s Supervisory Role: ECB Wants Communication in English, But EU Rules Allow Use of Any Official Language|last=Buell|first=Todd|date=29 October 2014|newspaper=The Wall Street Journal|accessdate=11 October 2015}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/scplps/ecblwp2.pdf|title=The Application of multilingualism in the European Union Context|last=Athanassiou|first=Phoebus|date=February 2006|publisher=ECB|page=26|accessdate=11 October 2015}}</ref>

Chiar dacă politica lingvistică este responsabilitatea statelor membre, [[instituțiile UE]] promovează multilingvismul în rândul cetățenilor săi.<ref>See Articles 165 and 166 (ex Articles 149 and 150) of the Treaty on the Functioning of the European Union, on [http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0047:0200:EN:PDF eur-lex.europa.eu]</ref><ref>{{cite web|title=European Parliament Fact Sheets: 4.16.3. Language policy |publisher=Europa web portal |author=European Parliament |year=2004 |url=http://www.europarl.europa.eu/facts/4_16_3_en.htm |accessdate=3 February 2007 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20070219033654/http://www.europarl.europa.eu/facts/4_16_3_en.htm |archivedate=19 February 2007 }}</ref> Engleza este cea mai răspândită limbă din UE, fiind înțeleasă de 51% din populația UE atunci când se numără atât vorbitorii nativi cât și vorbitori non-nativi.<ref name="Eurobarometer Languages_P4">{{cite web|title=Special Eurobarometer 243: Europeans and their Languages (Executive Summary)|publisher=Europa web portal|author=European Commission |year=2006 |format=PDF |url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_243_sum_en.pdf|accessdate=11 March 2011|page=4|quote=English is the most commonly known language in the EU with over a half of the respondents (51%) speaking it either as their mother tongue or as a foreign language.}}</ref> Limba germană este cea mai răspândită limbă maternă (vorbită de 16% din populația UE). Mai mult de jumătate (56%) dintre cetățenii UE pot să se angajeze într-o conversație într-o altă limbă decât limba lor maternă.<ref name="Eurobarometer Languages_P3">{{cite web|title=Special Eurobarometer 243: Europeans and their Languages (Executive Summary)|publisher=Europa web portal|author=European Commission |year=2006 |format=PDF |url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_243_sum_en.pdf|accessdate=11 March 2011|page=3|quote=56% of citizens in the EU Member States are able to hold a conversation in one language apart from their mother tongue.}}</ref>

Cele mai multe limbi oficiale ale UE aparțin familiei [[Limbi indo-europene|limbilor indo-europene]], reprezentate de ramurile balto-slavice,<ref>Slav: bulgara, croata, ceha, poloneza, slovaca și slovena. Baltic: letona, lituaniana.</ref> italiene,<ref>Franceza, italiana, portugheza, româna și spaniola.</ref> germane,<ref>Daneza, neerlandeza, engleza, germana și suedeza.</ref> elenice,<ref>Greaca</ref> și celtice.<ref>Irlandeza</ref> Unele limbi ale UE, în special maghiara, finlandeza, estona (toate trei [[limbi uralice]]), basca (vasconică) și malteza ([[Limbi semitice|semitică]]) nu aparțin limbilor indo-europene.<ref name="Many tongues, one family">{{cite web|url=http://ec.europa.eu/publications/booklets/move/45/en.pdf|title=Many tongues, one family. Languages in the European Union|year=2004|publisher=Europa web portal|format=PDF|author=European Commission|accessdate=3 February 2007|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070329125431/http://ec.europa.eu/publications/booklets/move/45/en.pdf|archivedate=29 March 2007}}</ref> Cele trei alfabete oficiale ale Uniunii Europene ([[alfabetul latin|latin]], [[Alfabetul chirilic|chirilic]], și [[alfabetul grec|grec modern]]), toate derivă din [[alfabete grecești arhaice]].<ref name="auto"/><ref>{{cite book|title=The Blackwell Encyclopedia of Writing Systems|last=Coulmas|first=Florian|publisher=Blackwell Publishers Ltd.|year=1996|isbn=0-631-21481-X|location=Oxford|ref=harv}}</ref>

Pe lângă cele 24 de limbi oficiale, există aproximativ 150 de limbi regionale și minoritare, vorbite de până la 50 de milioane de persoane.<ref name="Many tongues, one family"/> [[Limba catalană|Catalana]], [[Limba galiciană|galiciana]], [[Limba bască|basca]], [[Limba scoțiană|galica scoțiană]] și [[Limba galeză|galeza]] nu sunt limbi oficiale recunoscute ale Uniunii Europene, dar au statut semioficial: traducerile oficiale ale tratatelor sunt făcute și în aceste limbi iar cetățenii au dreptul de a coresponda cu instituțiile UE în aceste limbi.<ref>{{Cite book|url=https://books.google.com/books?id=BWK4BAAAQBAJ&pg=PA1&lpg=PA1#v=onepage&q=Catalan,%20Galician,%20Basque,%20Scottish%20Gaelic%20and%20Welsh%20european%20union|title=Towards the Pragmatic Core of English for European Communication: The Speech Act of Apologising in Selected Euro-Englishes|last=Klimczak-Pawlak|first=Agata|date=3 May 2014|publisher=Springer Science & Business|isbn=9783319035574|language=en}}</ref><ref>{{Cite web|url=https://www.euractiv.com/section/languages-culture/news/meps-push-for-eu-recognition-of-catalan-welsh-languages/|title=MEPs push for EU recognition of Catalan, Welsh languages|website=EURACTIV.com|language=en-GB|access-date=28 June 2017}}</ref> [[Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare]] ratificată de majoritatea statelor UE, oferă orientări generale pe care statele le pot urma pentru a-și proteja patrimoniul lingvistic. [[Ziua Limbilor Europei]] este organizată anual la [[26 septembrie]] și vizează încurajarea învățării limbilor europene.<ref>{{cite web|url=https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=776/7.1&Sector=secCM&Language=lanEnglish&Ver=original&BackColorInternet=9999CC&BackColorIntranet=FFBB55&BackColorLogged=FFAC75%20|title=Committee of Ministers – European Year of Languages Parliamentary Assembly Recommendation 1539 (2001)|date=|publisher=Wcd.coe.int|accessdate=26 September 2012}}</ref>

===Religie===
{{Main|Religia în Uniunea Europeană}}

{| class="wikitable sortable floatleft" style="font-size: 90%"
|+ style="font-size:100%" | Afilierea religioasă în Uniunea Europeană (2015)<ref name="EB2015" />
    |-
    ! Afiliere
    ! colspan="2" | % din populația UE
    |-
    | [[Creștini]]
    |align=right| '''{{bartable|71,6||2||background:darkblue}}'''
    |-
    | style="text-indent:15px;"| [[Catolici]]
    |align=right| '''{{bartable|45,3||2||background:lightblue}}'''
    |-
    | style="text-indent:15px;"| [[Protestanți]]
    |align=right| '''{{bartable|11,1||2||background:lightblue}}'''
    |-
    | style="text-indent:15px;"| [[Ortodocși]]
    |align=right| '''{{bartable|9,6||2||background:lightblue}}'''
    |-
    | style="text-indent:15px;"| Alți creștini
    |align=right| '''{{bartable|5,6||2||background:lightblue}}'''
    |-
    | [[Musulmani]]
    |align=right| '''{{bartable|1,8||2||background:green}}'''
    |-
    | Alte credințe
    |align=right| '''{{bartable|2,6||2||background:purple}}'''
    |-
    | Fără religie
    |align=right| '''{{bartable|24||2||background:grey}}'''
    |-
    | style="text-indent:15px;"| [[Agnosticism|Agnostici]]
    |align=right| '''{{bartable|13,6||2||background:lightgrey}}'''
    |-
    | style="text-indent:15px;"|[[Ateism|Atei]]
    |align=right| '''{{bartable|10,4||2||background:lightgrey}}'''
    |-
    |}
UE nu are nici o legătură formală cu nici o religie. Articolul 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene<ref>{{Cite book|url=https://en.wikisource.org/wiki/Consolidated_version_of_the_Treaty_on_the_Functioning_of_the_European_Union/Part_One:_Principles#Article_17|title=Consolidated version of the Treaty on the Functioning of the European Union}}</ref> recunoaște "statutul dreptului național al bisericilor și asociațiilor religioase", precum și "organizațiile filosofice și neconfesionale".<ref name="Consolidated Treaties"/>

Preambulul [[Tratatul de la Maastricht|Tratatului privind Uniunea Europeană]] menționează "moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei".<ref name="Consolidated Treaties">[http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2010:083:SOM:EN:HTML Consolidated version of the Treaty on European Union].</ref> Discuțiile asupra proiectelor de texte ale Constituției europene și mai târziu [[Tratatul de la Lisabona]] au inclus propuneri de a menționa [[creștinism]]ul sau [[Dumnezeu]] sau ambele în preambulul textului, însă ideea s-a confruntat cu opoziție și a fost abandonată.<ref name="EUO Merkel God">{{cite news|url=https://www.independent.co.uk/news/europe/eu-celebrates-its-50th-birthday--with-a-row-about-religion-440976.html |title=EU celebrates 50th birthday-with a row about religion |work=The Independent |location=London |first=Stephen |last=Castle |date=21 March 2007 |accessdate=4 March 2008 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20080405065450/http://www.independent.co.uk/news/europe/eu-celebrates-its-50th-birthday--with-a-row-about-religion-440976.html |archivedate=5 April 2008 }}</ref>

Creștinii din Uniunea Europeană sunt împărțiți între membrii catolicismului (Ritul Răsăritean și Roman), numeroase denominațiuni protestante (Anglicani, Luterani și Reformați care formează cea mai mare parte a acestei categorii) și Biserica Ortodoxă Răsăriteană. În 2009, UE avea o populație musulmană estimată la 13 milioane<ref name="mgmpPRC">{{cite web |title=Muslim Population |publisher=europa web portal |url=http://www.fra.europa.eu/fraWebsite/attachments/Manifestations_EN.pdf |accessdate=1 November 2010 |archive-date=2012-07-22 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120722185047/http://fra.europa.eu/fraWebsite/attachments/Manifestations_EN.pdf |dead-url=yes }}</ref> și o populație evreiască estimată la peste un milion.<ref>Jewish population figures may be unreliable. {{cite web|url=http://www.jafi.org.il/education/100/concepts/demography/demjpop.html |title=World Jewish Population (2002) |accessdate=3 May 2007 |author=Sergio DellaPergola |work=American Jewish Year Book |publisher=The Jewish Agency for Israel |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20041222130930/http://www.jafi.org.il/education/100/concepts/demography/demjpop.html |archivedate=22 December 2004 }}</ref> Celelalte religii mondiale: [[budism]]ul, [[hinduism]]ul și [[sikhism]]ul sunt, de asemenea, reprezentate în populația UE.

Conform unor sondaje despre religiozitate în Uniunea Europeană făcute în 2015 de [[Eurobarometru]], creștinismul este cea mai mare religie din Uniunea Europeană, reprezentând 71,6% din populația UE. Catolicii sunt cel mai mare grup creștin, reprezentând 45,3% din populația UE, în timp ce protestanții reprezintă 11,1%, ortodocșii reprezintă 9,6%, iar ceilalți creștini reprezintă 5,6%.<ref name="EB2015"/>

Eurobarometrul Eurostat din 2005 a arătat că 52% din cetățenii UE cred într-un Dumnezeu, 27% „într-o forță sau spirit” și 18% nu cred în nici o forță spirituală.<ref name="Eurostat Religion">{{Cite journal|work=Special [[Eurobarometer]] 225 |title=Social values, Science and Technology |publisher=Europa, web portal |author=Eurostat |author-link=Eurostat |year=2005 |url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_225_report_en.pdf |page=9 |accessdate=11 June 2009 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20060524004644/http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_225_report_en.pdf |archivedate=24 May 2006  }}</ref> Multe țări au simțit o scădere a participării religioase în ultimii ani.<ref name="About SecE">{{cite news|work=USA Today |url=https://www.usatoday.com/news/world/2005-02-21-god-europe_x.htm|title=What place for God in Europe|accessdate=24 July 2009|date=22 February 2005|first=Peter|last=Ford}}</ref>

Țările unde sunt cei mai puțini credincioși sunt: Estonia (16%) și Republica Cehă (19%).<ref name="Eurostat Religion"/> Cele mai religioase state sunt: Malta (95%, predominând romano-catolici), România și Cipru (ambele predominant ortodoxe, cu aproximativ 90% din cetățeni care cred într-un Dumnezeu). În UE, credința religioasă este mai mare în rândul femeilor, a oamenilor în vârstă, cu o educație de bază și care se poziționează politic de dreapta.<ref name="Eurostat Religion"/>

=== State membre ===
{{Articol principal|Statele membre ale Uniunii Europene}}

Prin intermediul [[Extinderea Uniunii Europene|extinderilor]] succesive, Uniunea Europeană a crescut de la cele șase state fondatoare (Belgia, Franța, Germania de Vest, Italia, Luxemburg și Țările de Jos) la cele 27 de state actuale. Țările care au aderat la Uniune au devenit parte la tratatele fondatoare, supunând astfel la privilegiile și obligațiile aderării la UE. Acest lucru presupune o delegare parțială a suveranității instituțiilor în schimbul reprezentării în cadrul acestor instituții, o practică numită adesea "împărțirea suveranității"..<ref>{{cite web|url=http://www.answers.com/topic/pooled-sovereignty|title=Answers {{ndash}} The Most Trusted Place for Answering Life's Questions|work=Answers.com|accessdate=12 February 2016}}</ref><ref>{{cite web|title=EU institutions and other bodies |url=http://europa.eu/institutions/index_en.htm |publisher=Europa |accessdate=4 September 2009 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20090601191547/http://europa.eu/institutions/index_en.htm |archivedate=1 June 2009 |df= }}</ref>

Pentru a deveni membru, o țară trebuie să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, definite la reuniunea din 1993 a Consiliului European de la Copenhaga. Acestea necesită o democrație stabilă care respectă drepturile omului și statul de drept, o economie de piață funcțională și acceptarea obligațiilor de membru, inclusiv a legislației UE. Evaluarea îndeplinirii criteriilor de către o țară este responsabilitatea Consiliului European.<ref name="Accession Criteria">https://europa.eu/european-union/about-eu/countries_ro</ref> Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană la data de 31 ianuarie 2020 iar Groenlanda (o provincie autonomă a Danemarcei) s-a retras în 1985.<ref>{{cite web|title=The Greenland Treaty of 1985 |work=The European Union and Greenland |publisher=Greenland Home Rule Government |url=http://eu.nanoq.gl/Emner/EuGl/The%20Greenland%20Treaty.aspx |accessdate=10 November 2010 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20110503185125/http://eu.nanoq.gl/Emner/EuGl/The%20Greenland%20Treaty.aspx |archivedate=3 May 2011 }}</ref> Tratatul de la Lisabona conține acum o clauză în temeiul articolului 50, care prevede că un membru poate să părăsească UE.<ref>Article 50 of the Consolidated Treaty on European Union.</ref>

Există șase țări candidate la aderare: [[Albania]], [[Islanda]], [[Macedonia]],<ref>Referred to by the EU as the "former Yugoslav Republic of Macedonia".</ref> [[Muntenegru]], [[Serbia]] și [[Turcia]].<ref name="Europa Enlargement">{{cite web|url=http://ec.europa.eu/enlargement/countries/index_en.htm |title=European Commission – Enlargement – Candidate and Potential Candidate Countries |publisher=Europa web portal |accessdate=13 March 2012 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20120408221338/http://ec.europa.eu/enlargement/countries/index_en.htm |archivedate=8 April 2012 |df= }}</ref> Islanda a suspendat negocierile în 2013<ref name="icelandover">{{cite web |url=http://euobserver.com/political/120501 |title=Iceland's EU bid is over, commission told |last=Fox |first=Benjamin |publisher=Reuters |date=16 June 2013 |accessdate=16 June 2013}}</ref> iar Bosnia și Herțegovina a depus o cerere de aderare.

Cele patru țări care formează [[Asociația Europeană a Liberului Schimb]] (AELS) nu sunt membre ale UE, ci s-au angajat parțial la politicile și reglementările economice ale UE: [[Islanda]], [[Liechtenstein]] și [[Norvegia]], care fac parte din piața unică prin [[Spațiul Economic European]] și [[Elveția]], care are legături similare prin tratate bilaterale.<ref name="EEA"/><ref name="CH">{{cite web|title=The EU's relations with Switzerland |publisher=Europa web portal|url=http://eeas.europa.eu/switzerland/index_en.htm |accessdate=3 November 2010}}</ref> UE are de asemenea relații cu micro-statele europene [[Andorra]], [[Monaco]], [[San Marino]] și [[Vatican]], care folosesc moneda unică și cooperează în unele domenii.<ref name="euro use world">{{cite web |url= http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/world/outside_euro_area/index_en.htm |title=Use of the euro in the world|publisher=Europa web portal|author=European Commission|work=The euro outside the euro area|accessdate=27 February 2008}}</ref>

Următoarele 27 de state suverane (ale căror hărți prezintă doar teritorii situate în și în jurul Europei) constituie Uniunea Europeană:<ref>{{cite web|title=European Countries|url=http://europa.eu/abc/european_countries/index_en.htm |publisher=Europa web portal|accessdate=18 September 2010}}</ref>

    {| class="wikitable sortable" style="float:center; font-size:80%; white-space:nowrap"
    |-
    ! style="width:30px" | Stemă
    ! style="width:30px" |[[Drapelele Europei|Steag]]
    ! style="width:30px" |[[Stat membru al Uniunii Europene|Stat]]
    ! style="width:6em" | Capitală
    ! style="width:2em" | Cod
    ! style="width:5em" | [[Extinderea Uniunii Europene|Aderare]]
    ! style="width:5em" | Populație<br/>(2017)<ref name="population" />
    ! style="width:5em" | Suprafața (km<sup>2</sup>)
    ! [[Lista țărilor după densitatea populației|Densitate pop.]]<br/>(per km²)
    ![[Membru al Parlamentului European|MEP]]
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Austria|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Austria}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Austria|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Austria]]
    |style="text-align:center" | [[Viena]]
    |style="text-align:center" | AT
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 1995
    | style="text-align:right" | {{Nts|8772865}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|83855}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(8772865/83855) round 2}}}}
    |18
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Belgia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Belgium}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Belgia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Belgia]]
    |style="text-align:center" | [[Bruxelles]]
    |style="text-align:center" | BE
    | style="text-align:right" | <span style="display:none">19570325</span>Fondator
    | style="text-align:right" | {{Nts|11351727}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|30528}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(11351727/30528) round 2}}}}
    |21
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Bulgaria|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Bulgaria}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Bulgaria|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Bulgaria]]
    |style="text-align:center" | [[Sofia]]
    |style="text-align:center" | BG
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 2007
    | style="text-align:right" | {{Nts|7101859}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|110994}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(7101859/110994) round 2}}}}
    |17
    |-
    | style="text-align:center" |[[Fișier:Small_coat_of_arms_of_the_Czech_Republic.svg|40x40px]]
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Czech Republic|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Cehia]]
    |style="text-align:center" | [[Praga]]
    |style="text-align:center" | CZ
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|10578820}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|78866}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(10578820/78866) round 2}}}}
    |21
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Cipru|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Cyprus}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Cipru|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Cipru]]
    |style="text-align:center" | [[Nicosia]]
    |style="text-align:center" | CY
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|854802}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|9251}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(854802/9251) round 2}}}}
    |6
    |-
    | style="text-align:center" | [[Fișier:Coat_of_arms_of_Croatia.svg|40x40px]]
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Croatia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Croația]]
    |style="text-align:center" | [[Zagreb]]
    |style="text-align:center" | HR
    | style="text-align:right" | 1 iulie 2013
    | style="text-align:right" | {{Nts|4154213}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|56594}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(4154213/56594) round 2}}}}
    |11
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Danemarca|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Denmark}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Danemarca|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Danemarca]]
    |style="text-align:center" | [[Copenhaga]]
    |style="text-align:center" | DK
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 1973
    | style="text-align:right" | {{Nts|5748769}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|43075}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(5748769/43075) round 2}}}}
    |13
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Estonia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Estonia}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Estonia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Estonia]]
    |style="text-align:center" | [[Tallinn]]
    |style="text-align:center" | EE
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|1315635}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|45227}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(1315635/45227) round 2}}}}
    |6
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Finlanda|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Finland}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Finlanda|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Finlanda]]
    |style="text-align:center" | [[Helsinki]]
    |style="text-align:center" | FI
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 1995
    | style="text-align:right" | {{Nts|5503297}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|338424}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(5503297/338424) round 2}}}}
    |13
    |-
    | style="text-align:center" | [[Fișier:Arms_of_the_French_Republic.svg|40x40px]]
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Franța|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Franța]]
    |style="text-align:center" | [[Paris]]
    |style="text-align:center" | FR
    | style="text-align:right" | Fondator
    | style="text-align:right" | {{Nts|66989083}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|640679}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(66989083/640679) round 2}}}}
    |74
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Germania|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Germany}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Germania|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Germania]]
    |style="text-align:center" | [[Berlin]]
    |style="text-align:center" | DE
    | style="text-align:right" | Fondator<ref>On 3/10/1990, the constituent states of the former German Democratic Republic acceded to the Federal Republic of Germany, automatically becoming part of the EU.</ref>
    | style="text-align:right" | {{Nts|82521653}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|357021}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(82521653/357021) round 2}}}}
    |96
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Grecia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Greece}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Grecia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Grecia]]
    |style="text-align:center" | [[Atena]]
    |style="text-align:center" | GR
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 1981
    | style="text-align:right" | {{Nts|10768193}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|131990}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(10768193/131990) round 2}}}}
    |21
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Irlanda|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Ireland}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Ireland|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Irlanda]]
    |style="text-align:center" | [[Dublin]]
    |style="text-align:center" | IE
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 1973
    | style="text-align:right" | {{Nts|4784383}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|70273}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(4784383/70273) round 2}}}}
    |11
    |-
    | style="text-align:center" | [[Fișier:Emblem_of_Italy.svg|40x40px|text=none]]
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Italia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Italia]]
    |style="text-align:center" | [[Roma]]
    |style="text-align:center" | IT
    | style="text-align:right" | <span style="display:none">19570325</span>Fondator
    | style="text-align:right" | {{Nts|60589445}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|301338}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(60589445/301338) round 2}}}}
    |73
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Letonia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Latvia}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Letonia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Letonia]]
    |style="text-align:center" | [[Riga]]
    |style="text-align:center" | LV
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|1950116}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|64589}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(1950116/64589) round 2}}}}
    |8
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Lituania|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Lithuania}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Lituania|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Lituania]]
    |style="text-align:center" | [[Vilnius]]
    |style="text-align:center" | LT
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|2847904}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|65200}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(2847904/65200) round 2}}}}
    |11
    |-
    | style="text-align:center" |[[File:EU Member States' CoA Series- Luxembourg.svg|30px]]
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Luxembourg|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Luxemburg]]
    |style="text-align:center" | [[Luxemburg (oraș)|Luxemburg]]
    |style="text-align:center" | LU
    | style="text-align:right" | Fondator
    | style="text-align:right" | {{Nts|590667}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|2586}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(590667/2586) round 2}}}}
    |6
    |-
    | style="text-align:center" | [[Fișier:Coat_of_arms_of_Malta.svg|40x40px]]
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Malta|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Malta]]
    |style="text-align:center" | [[Valletta]]
    |style="text-align:center" | MT
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|460297}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|316}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(460297/316) round 2}}}}
    |6
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Polonia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Poland}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Polonia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Polonia]]
    |style="text-align:center" | [[Varșovia]]
    |style="text-align:center" | PL
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|37972964}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|312685}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(37972964/312685) round 2}}}}
    |51
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Portugalia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Portugal}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Portugalia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Portugalia]]
    |style="text-align:center" | [[Lisabona]]
    |style="text-align:center" | PT
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 1986
    | style="text-align:right" | {{Nts|10309573}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|92390}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(10309573/92390) round 2}}}}
    |21
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|România|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Romania}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|România|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[România]]
    |style="text-align:center" | [[București]]
    |style="text-align:center" | RO
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 2007
    | style="text-align:right" | {{Nts|19644350}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|238391}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(19644350/238391) round 2}}}}
    |32
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Slovacia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Slovakia}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Slovacia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Slovacia]]
    |style="text-align:center" | [[Bratislava]]
    |style="text-align:center" | SK
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|5435343}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|49035}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(5435343/49035) round 2}}}}
    |13
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Slovenia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Slovenia}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Slovenia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Slovenia]]
    |style="text-align:center" | [[Ljubljana]]
    |style="text-align:center" | SI
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|2065895}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|20273}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(2065895/20273) round 2}}}}
    |8
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Spania|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Spain}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Spania|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Spania]]
    |style="text-align:center" | [[Madrid]]
    |style="text-align:center" | ES
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 1986
    | style="text-align:right" | {{Nts|46528024}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|504030}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(46528024/504030) round 2}}}}
    |54
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Suedia|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Sweden}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Suedia|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Suedia]]
    |style="text-align:center" | [[Stockholm]]
    |style="text-align:center" | SE
    | style="text-align:right" | 1 ianuarie 1995
    | style="text-align:right" | {{Nts|9995153}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|449964}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(9995153/449964) round 2}}}}
    |20
    |-
    | style="text-align:center" | [[Fișier:Royal_Arms_of_the_Netherlands.svg|40x40px]]
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Netherlands|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Țările de Jos]]
    |style="text-align:center" | [[Amsterdam]]
    |style="text-align:center" | NL
    | style="text-align:right" | Fondator
    | style="text-align:right" | {{Nts|17081507}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|41543}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(17081507/41543) round 2}}}}
    |26
    |-
    | style="text-align:center" | {{Steme|Ungaria|size=30px|text=none|link=Coat of arms of Hungary}}
    |style="text-align:center" | {{Flagicon|Ungaria|size=40px}}
    |style="text-align:center" | [[Ungaria]]
    |style="text-align:center" | [[Budapesta]]
    |style="text-align:center" | HU
    | style="text-align:right" | 1 mai 2004
    | style="text-align:right" | {{Nts|9797561}}
    | style="text-align:right" | {{Nts|93030}}
    | style="text-align:right" | {{formatnum:{{#expr:(9797561/93030) round 2}}}}
    |21
    |-

    |- class="sortbottom" style="font-weight:bold;"
    |Total:
    |||27 țări
    | style="text-align:right;"|
    |
    |
    | style="text-align:right;"| 447.522.671
    | style="text-align:right;"| 4.233.262
    | style="text-align:right;"| 114,28
    |705
    |}
{{Clear}}

===Geografie===
{{Main|Geografia Uniunii Europene}}
Statele membre ale UE acoperă o suprafață de 4.423.147 kilometri pătrați.<ref>This figure includes the extra-European territories of member states which are part of the European Union and excludes the European territories of member states which are not part of the Union. For more information see Special member state territories and the European Union.</ref> Cel mai înalt vârf al UE este [[Mont Blanc]], în [[Alpii Graici]], care măsoară 4.810,45 metri deasupra nivelului mării.<ref>{{cite news|url=http://www.smh.com.au/environment/mont-blanc-shrinks-by-45cm-in-two-years-20091106-i0kk.html |title=Mont Blanc shrinks by {{convert|45|cm|2|abbr=on}} in two years |work=Sydney Morning Herald |accessdate=26 November 2010 |date=6 November 2009}}</ref> Cele mai joase puncte din UE sunt [[Lammefjorden]] (Danemarca) și [[Zuidplaspolder]] (Țările de Jos) la 7 m sub nivelul mării.<ref>{{cite web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html|title=The World Factbook|work=cia.gov|accessdate=12 February 2016|archive-date=2020-06-11|archive-url=https://web.archive.org/web/20200611111527/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html|dead-url=yes}}</ref> Peisajul, clima și economia UE sunt influențate de coastă, care are o lungime de 65.993 kilometri.

<gallery mode="packed">
Peñón de Ifach - Calpe- Spain.jpg|65.993 km de coastă domină climatul european (Parcul Natural din Penyal d'Ifac, Spania)
Mont-Blanc and Lake of Passy.JPG|[[Mont Blanc]] este cel mai înalt vârf din UE
Parliament Budapest Hungary.jpg|[[Dunărea]] este cel mai lung fluviu din Uniunea Europeană
Repoveden Kansallispuisto Kesayonauringossa.jpg|Parcul Repovesi din Finlanda, unde există aproximativ 187.888 lacuri mai mari de 500 de metri pătrați.
</gallery>

Incluzând teritoriile de peste mări ale Franței, care sunt situate în afara continentului european, dar care sunt membre ale Uniunii, UE are cele mai multe tipuri de climă de la cel arctic (Europa de Nord-Est) până la cel tropical (Guyana Franceză), mediile meteorologice pentru UE fiind lipsite de sens. Majoritatea populației trăiește în zone cu climă maritimă temperată (Europa de Nord-Vest și Europa Centrală), climatul mediteraneean (Europa de Sud) sau climatul cald continental (Balcanii de Nord și Europa Centrală).<ref name="Humid Continental climate">{{cite web|url=http://www.uwsp.edu/geo/faculty/ritter/geog101/textbook/climate_systems/humid_continental.html|title=Humid Continental Climate|year=2007|publisher=University of Wisconsin–Stevens Point|work=The physical environment|accessdate=29 June 2007|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070530170321/http://www.uwsp.edu/geo/faculty/ritter/geog101/textbook/climate_systems/humid_continental.html|archivedate=30 May 2007}}</ref>

Populația UE este extrem de urbanizată, având în jur de 75% locuitori în zonele urbane începând cu anul 2006. Orașele sunt răspândite în mare parte în întreaga UE, deși cu o grupare mare în și în jurul [[Benelux]]ului.<ref>{{cite web|url=http://www.eea.europa.eu/publications/eea_report_2006_10/eea_report_10_2006.pdf |title=Urban sprawl in Europe: The ignored challenge, European Environmental Agency |format=PDF |date=2006|accessdate=13 October 2013}}</ref>
{{clear left}}

==Sistemul politic==
{{main| Sistemul politic al Uniunii Europene|Instituțiile Uniunii Europene}}

[[File:Organs of the European Union.svg|thumb|400px|Organigrama sistemului politic cu cele șapte instituții ale Uniunii (în albastru), elemente naționale/interguvernamentale (în portocaliu).]]

UE operează printr-un sistem hibrid de luare a deciziilor supranaționale și interguvernamentale<ref name="Britannica">{{cite web |title=European Union|publisher=Encyclopædia Britannica |url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/196399/European-Union |accessdate=3 July 2013 |quote=international organisation comprising 28 European countries and governing common economic, social, and security policies&nbsp;...}}</ref><ref name="CIA">{{cite web |title=European Union |publisher=Central Intelligence Agency |work=The World Factbook |url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html |accessdate=12 February 2016 |archive-date=2020-06-11 |archive-url=https://web.archive.org/web/20200611111527/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html |dead-url=yes }}</ref> și în conformitate cu principiul atribuirii (care spune că UE poate acționa numai în limitele competențelor care îi sunt atribuite de către țările UE în tratate pentru atingerea obiectivelor stabilite în acestea). Legile formulate de [[instituțiile UE]] sunt adoptate într-o varietate de forme.<ref>According to P.C. Schmitter, ''‘Comparative Politics: Its Past, Present and Future’'' (2016), 1 Chinese Political Science Review, 397, at 410, "European Union is the most complex polity in the world".</ref> În general, ele pot fi clasificate în două grupuri: cele care intră în vigoare fără a fi necesare măsuri naționale (regulamente) și cele care necesită în mod specific măsuri naționale (directive).<ref>These legislative instruments are dealt with in more detail [[#Acts|below]].</ref>

Uniunea Europeană are șapte organe principale de decizie, [[Instituțiile UE|instituțiile sale]]: [[Parlamentul European]], [[Consiliul European]], [[Consiliul Uniunii Europene]], [[Comisia Europeană]], [[Curtea de Justiție a Uniunii Europene]], [[Banca Centrală Europeană]] și [[Curtea Europeană de Conturi]]. Competența în examinarea și modificarea legislației este împărțită între Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European, în timp ce sarcinile executive sunt îndeplinite de Comisia Europeană și într-o capacitate limitată de către Consiliul European (să nu se confunde cu Consiliul Uniunii Europene). Politica monetară a [[zona euro|zonei euro]] este determinată de Banca Centrală Europeană. Interpretarea și aplicarea legislației UE și a tratatelor sunt asigurate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Bugetul UE este examinat de Curtea de Conturi Europeană. Există, de asemenea, o serie de organisme auxiliare care oferă consiliere UE sau operează într-un anumit domeniu.

* '''[[Consiliul European]]''', care stabilește direcțiile și prioritățile politice generale ale Uniunii prin adunarea șefilor de stat/guvern ai statelor membre. Concluziile summiturilor sale (ținute cel puțin trimestrial) sunt adoptate prin consens.
* '''[[Comisia Europeană]]''', "Gardianul tratatelor", constă dintr-un cabinet executiv al funcționarilor publici, condus de un [[Președinte al Comisiei Europene|președinte]] ales în mod indirect. Acest ''colegiu de comisari'' gestionează și conduce serviciul public permanent al Comisiei. El transformă obiectivele consensuale ale Consiliului European în propuneri legislative.
* '''[[Consiliul Uniunii Europene]]''' reunește miniștrii departamentelor guvernelor statelor membre. Ea formează partea superioară a legislativului esențial bicameral al UE, iar aprobarea sa este necesară pentru orice propunere de adoptare a legii.
* ''[[Parlamentul European]]'' este alcătuit din 751 de reprezentanți aleși în mod direct, care formează camera inferioară a UE a legislaturii sale bicameral. Împarte cu Consiliul UE competențele legislative de modificare, aprobare sau respingere a propunerilor Comisiei pentru majoritatea domeniilor legislației UE. Competențele sale sunt limitate în domeniile în care suveranitatea statelor membre este de interes primar (adică apărare). Alege [[Președinte al Comisiei Europene|președintele Comisiei]], trebuie să aprobe Colegiul comisarilor și poate vota pentru a-i îndepărta colectiv din funcție.
* '''[[Curtea de Justiție a Uniunii Europene]]''' asigură aplicarea uniformă a legislației UE și soluționează litigiile dintre instituțiile UE și statele membre și împotriva instituțiilor UE în numele persoanelor.
* '''[[Banca Centrală Europeană]]''' este responsabilă pentru stabilitatea monetară în statele membre.
* '''[[Curtea Europeană de Conturi]]''' investighează buna gestionare a finanțelor atât în cadrul entităților UE, cât și finanțarea UE acordată statelor membre. Pe lângă faptul că oferă supraveghere și consiliere, aceasta poate să adreseze Curții Europene de Justiție chestiuni nerezolvate pentru a arbitra orice presupuse nereguli.

Politica UE este, în general, promulgată de directivele UE, care sunt apoi implementate în legislația internă a statelor membre și de reglementările UE, care sunt imediat aplicabile în toate statele membre. Lobby-ul la nivelul UE de către grupurile de interese speciale este reglementat pentru a încerca să echilibreze aspirațiile inițiativelor private cu procesul decizional de interes public.<ref>{{cite web |url=http://www.europarl.europa.eu/RegData/bibliotheque/briefing/2013/130558/LDM_BRI(2013)130558_REV1_EN.pdf |title=EU Library Briefing:Lobbying the EU institutions |work=Europarl |access-date=3 March 2018}}</ref>

====Parlamentul European====
[[File:European Parliament Strasbourg Hemicycle - Diliff.jpg|thumb|left|[[Parlamentul European]] din Strasbourg]]

[[Parlamentul European]] formează cealaltă jumătate a legislaturii UE. Cei 751 de deputați europeni sunt [[Alegerile pentru Parlamentul European|aleși direct de cetățenii UE]] la fiecare cinci ani, pe baza [[Reprezentare proporțională|reprezentării proporționale]]. Deși deputații europeni sunt aleși la nivel național, aceștia se grupează mai degrabă în funcție de grupurile politice decât de naționalitatea lor. Fiecare țară are un număr stabilit de locuri și este împărțită în circumscripții subnaționale, în cazul în care acest lucru nu afectează caracterul proporțional al sistemului de vot.<ref>{{cite web|author=Wellfire Interactive |url=http://www.fairvote.org/european-parliament-to-be-elected-with-proportional-representation-systems |title=MEPs must be elected on the basis of proportional representation, the threshold must not exceed 5%, and the electoral area may be subdivided in constituencies if this will not generally affect the proportional nature of the voting system |publisher=Fairvote.org |accessdate=26 November 2010}}</ref>

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene adoptă legislația în comun în aproape toate domeniile în cadrul procedurii legislative ordinare. Acest lucru se aplică și [[Bugetul Uniunii Europene|bugetului UE]]. [[Comisia Europeană]] este răspunzătoare în fața Parlamentului, solicitându-i aprobarea de a prelua mandatul, trebuie să-i raporteze și să facă obiectul unor moțiuni de cenzură din partea acestuia. [[Președintele Parlamentului European]] (în prezent, {{Date înlănțuite de la Wikidata|Q740126|P1308}}) îndeplinește rolul de vorbitor în Parlament și îl reprezintă pe plan extern. Președintele și vicepreședinții sunt aleși de deputații europeni la fiecare doi ani și jumătate.<ref name="Europa Institutions Parliament">{{cite web|title=Institutions: The European Parliament |publisher=Europa web portal |url=http://europa.eu/institutions/inst/parliament/index_en.htm |accessdate=25 June 2007 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20070624114722/http://europa.eu/institutions/inst/parliament/index_en.htm |archivedate=24 June 2007 |df= }}</ref>
{{Clear left}}

====Consiliul European====
[[Fișier:Charles Michel - 2019 (48669595088) (cropped).jpg|stanga|miniatura|[[Președintele Consiliului European]], [[Charles Michel]]]]
Consiliul European dă o direcție politică UE. Se întrunește cel puțin de patru ori pe an și este alcătuit din [[președintele Consiliului European]] (în prezent {{Date înlănțuite de la Wikidata|Q735587|P1308}}), [[președintele Comisiei Europene]] și un reprezentant al fiecărui [[Stat membru al Uniunii Europene|stat membru]] (fie șeful de stat, fie șeful guvernului). [[Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate]] (în prezent, {{Date înlănțuite de la Wikidata|Q634291|P1308}}) participă, de asemenea, la reuniunile sale. Consiliul European a fost descris de unii ca fiind "autoritatea politică supremă" a Uniunii.<ref name="How work">{{cite web|title=How does the EU work|publisher=Europa (web portal)|url=http://europa.eu/abc/12lessons/lesson_4/index_en.htm|accessdate=12 July 2007}}</ref> El este implicat activ în negocierea schimbărilor tratatelor și definește agenda și strategiile politice ale UE.

Consiliul European își folosește rolul de conducător pentru a soluționa disputele dintre statele membre și instituții și pentru a rezolva crizele politice și dezacordurile privind problemele și politicile controversate. Acționează în exterior ca "șef de stat colectiv" și ratifică documente importante (de exemplu, acorduri și tratate internaționale).<ref>[https://books.google.com/books?id=aMsWxEnaqrUC&pg=PA146 ''With US or against US?: European trends in American perspective''] Parsons, Jabko. European Union Studies Association, p.146:<br>''Fourth, the European Council acts a "collective head of state" for the EU.''</ref>

Președintele Consiliului este ales cu majoritate calificată, de către membrii Consiliului European pentru un mandat de 2 ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Atribuțiile președintelui Consiliului European sunt asigurarea reprezentării externe a UE,<ref name="Council Press Release">{{cite web|url=http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/111298.pdf|title=President of the European Council|accessdate=24 November 2009|date=24 November 2009|format=PDF|publisher=General Secretariat of the Council of the EU}}</ref> ajungerea la consens și soluționarea divergențelor dintre statele membre, atât în timpul reuniunilor Consiliului European, cât și în perioadele dintre acestea.

Consiliul European nu trebuie confundat cu [[Consiliul Europei]], o organizație internațională independentă de UE cu sediul la Strasbourg.

====Consiliului Uniunii Europene====
[[File:Logo Rumänische Ratspräsidentschaft 2019.png|thumb|[[România]] deține [[Președinția română a Consiliului Uniunii Europene|Președinția Consiliului Uniunii Europene]] în 2019.]]
[[Consiliul Uniunii Europene]] (denumit și "Consiliul"<ref>The Latin word ''consilium'' is occasionally used when a single identifier is required, as on [http://www.consilium.europa.eu/ the Council Web site].</ref> sau "Consiliul de Miniștri", fostul său titlu)<ref>{{cite web |url=http://europa.eu/pol/inst/index_en.htm |title=Institutional affairs: Council of the European Union |date=6 January 2010 |work=Europa |publisher=European Commission |quote=It is commonly called the Council of Ministers |accessdate=2019-01-01 |archive-date=2010-01-12 |archive-url=https://web.archive.org/web/20100112155537/http://europa.eu/pol/inst/index_en.htm |dead-url=yes }}.</ref> formează o jumătate din legislativul Uniunii Europene. Este alcătuit dintr-un ministru guvernamental din fiecare stat membru și se întâlnește în diferite compoziții, în funcție de domeniul de politică abordat. În ciuda diferitelor configurații, este considerat un singur organism.<ref name="Europa Institutions Council">{{cite web|title=Institutions: The Council of the European Union |publisher=Europa web portal |url=http://europa.eu/institutions/inst/council/index_en.htm |accessdate=25 June 2007 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20070703155822/http://europa.eu/institutions/inst/council/index_en.htm |archivedate=3 July 2007 |df= }}</ref> Pe lângă funcțiile sale legislative, Consiliul exercită și funcții executive în relațiile cu politica externă și de securitate comună.

Președinția Consiliului este rotativă între fiecare stat membru iar mandatul fiecărei președinții durează 6 luni. Continuitatea dintre președinții este asigurată de un acord între trei prezidenții consecutive, cunoscută ca "triumviratul prezidențial".

În unele politici, există mai multe state membre care se aliază cu partenerii strategici din cadrul Uniunii. [[Grupul de la Visegrád]], [[Benelux]], [[Adunarea Baltică]], [[Consiliul Nordic]] sau [[Grupul de la Craiova]].
{{Clear left}}

====Comisia Europeană====
[[Fișier:(Ursula von der Leyen) 2019.07.16. Ursula von der Leyen presents her vision to MEPs 2 (cropped).jpg|alt=|stanga|miniatura|266x266px|[[Președintele Comisiei Europene|Președintele Comisiei]], [[Ursula von der Leyen]]]]
[[Comisia Europeană]] acționează ca un braț executiv al UE și este responsabilă de inițierea legislației și de funcționarea zilnică a Uniunii. De asemenea, Comisia este văzută ca motorul [[Integrare europeană|integrării europene]]. Funcționează ca un cabinet guvernamental, cu 27 de comisari pentru diferite domenii de politică, câte unul din fiecare stat membru, deși comisarii sunt obligați să reprezinte interesele UE în ansamblu, mai degrabă decât interesul statul lor de origine.

Unul dintre cei 27 de membri este [[președintele Comisiei Europene]] (în prezent {{Date înlănțuite de la Wikidata|Q8882|P1308}}) numit de Consiliul European. După președinte, cel mai proeminent comisar este [[Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate]], care este ''ex-officio'' [[vicepreședinte al Comisiei Europene|vicepreședinte al Comisiei]] și este, de asemenea, ales de Consiliul European. Ceilalți 26 de comisari sunt ulterior numiți de Consiliul Uniunii Europene, de comun acord cu președintele desemnat. Cei 27 de comisari, în calitate de organism unic, fac obiectul unui vot de aprobare din partea Parlamentului European.

În special, Comisia are datoria de a se asigura că tratatele sunt respectate și chiar de a obliga statele membre sau alte instituții să respecte legislația și tratatele prin [[Curtea de Justiție a Uniunii Europene]]. În acest rol este cunoscută neoficial drept „gardian al tratatelor”.<ref name = "oispex">{{cite web|publisher = Europa (web portal)|title = The European Commission|url = http://europa.eu/institutions/inst/comm/index_en.htm|access-date = 2007-06-18|archive-date = 2007-06-23|archive-url = https://web.archive.org/web/20070623104055/http://europa.eu/institutions/inst/comm/index_en.htm|dead-url = yes}}</ref>

Președintele Comisie este numit de [[Consiliul European]] și ales în mod oficial de [[Parlamentul European]], pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit o singură dată.

===Buget===
{{Main|Bugetul Uniunii Europene}}
{{Pie chart
|caption=Bugetul UE 2011 (141,9 miliarde €)<ref>{{cite web|url=http://ec.europa.eu/budget/figures/2011/2011_en.cfm |title=The EU budget 2011 in figures – Financial Programming and Budget |publisher=Ec.europa.eu |accessdate=13 October 2013}}</ref>
|label1=Coeziune și competitivitate pentru creștere și ocuparea forței de muncă
|value1=45
|color1= #0084ff
|label2=Ajutoare directe și cheltuieli legate de piață
|value2=31
|color2=#C67
|label3=Dezvoltare rurală
|value3=11
|color3=yellow
|label4=UE ca partener global
|value4=6
|color4=#1abb45
|label5=Administrație
|value5=6
|color5=#C9A0DC
|label6=Cetățenie, libertate, securitate și justiție
|value6=1
|color6=#FFA500
}}
Uniunea Europeană a avut un buget convenit de 120,7 miliarde € pentru anul 2007 și 864,3 miliarde € pentru perioada 2007-2013,<ref>{{cite web|url=http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/06/204&format=HTML|title=Q&A on Interinstitutional Agreement on Budgetary Discipline and Sound Financial Management 2007–2013}}</ref> reprezentând 1,10% și 1,05% din venitul național brut estimat pentru perioada respectivă. În 1960, bugetul Comunității Economice Europene de atunci era de 0,03% din PIB.<ref>{{cite book |first1=David |publisher=Profile Books |place=London |year=1999 |isbn=1-86197-102-8 |author=David Smith. |title=Will Europe work?}}</ref>

În bugetul pentru 2010, de 141,5 miliarde €, cel mai mare element de cheltuieli unic a fost "coeziune și competitivitate", cu aproximativ 45% din bugetul total.<ref name="EUBudget2010">{{cite web|title=EU Budget in detail 2010 |publisher=Europa web portal |author=European Commission |format=PDF |url=http://ec.europa.eu/budget/budget_detail/current_year_en.htm |accessdate=20 December 2010 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20100815112106/http://ec.europa.eu/budget/budget_detail/current_year_en.htm |archivedate=15 august 2010 }}</ref> Urmează "agricultura" cu aproximativ 31% din total.<ref name="EUBudget2010"/> "Dezvoltarea rurală, mediul și pescuitul" ocupă aproximativ 11%.<ref name="EUBudget2010"/> "Administrația" reprezintă aproximativ 6%.<ref name="EUBudget2010"/> "UE ca partener global" și "Cetățenie, libertate, securitate și justiție" cu aproximativ 6% și, respectiv, 1%.<ref name="EUBudget2010"/>

[[Curtea Europeană de Conturi|Curtea de Conturi]] are obligația legală de a furniza Parlamentului și Consiliului "o declarație de asigurare privind fiabilitatea conturilor, legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente".<ref>Article 287 of the Treaty on the Functioning of the European Union (ex Article 248 TEC).</ref> De asemenea, Curtea oferă avize și propuneri privind legislația financiară și acțiunile antifraudă și emite rapoarte pentru fiecare an financiar către Consiliu și Parlamentului European.<ref name="Europa Institutions Auditors">{{cite web|title=Institutions: Court of Auditors |publisher=Europa (web portal) |url=http://europa.eu/institutions/inst/auditors/index_en.htm |accessdate=8 February 2010 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20091222001147/http://europa.eu/institutions/inst/auditors/index_en.htm |archivedate=22 December 2009 |df= }}</ref> Parlamentul folosește acest lucru pentru a decide dacă să aprobe gestionarea de către Comisie a bugetului.

În raportul din 2009, auditorii au constatat că cinci domenii ale cheltuielilor Uniunii, ale agriculturii și ale fondului de coeziune au fost afectate în mod semnificativ de erori.<ref>{{cite web|url=http://eca.europa.eu/portal/pls/portal/docs/1/5926723.PDF |archive-url=https://web.archive.org/web/20110221211745/http://eca.europa.eu/portal/pls/portal/docs/1/5926723.PDF |dead-url=yes |archive-date=21 February 2011 |title=Annual Report of the Court of Auditors on the implementation of the budget concerning the financial year 2009, together with the institutions' replies |page=12 |accessdate=18 December 2010 }}</ref> În 2009, [[Comisia Europeană]] a estimat că efectul financiar al erorilor a fost de 1,863 milioane de euro. S-a subliniat faptul că majoritatea erorilor au loc la nivel național.<ref name="European Court of Auditors">{{cite web|title=2012 annual report|publisher=Europa (web portal)|url=http://www.eca.europa.eu/en/Pages/AR_2012.aspx|accessdate=13 November 2015|archive-date=2015-11-17|archive-url=https://web.archive.org/web/20151117025810/http://www.eca.europa.eu/en/Pages/AR_2012.aspx|dead-url=yes}}></ref><ref name="European Commission">{{cite web|url=http://blogs.ec.europa.eu/ECintheUK/european-auditors-point-to-errors-but-sign-off-eus-accounts/|title=European auditors point to errors but sign off EU's accounts – some UK media decline to listen to what the auditors say|publisher=Europa (web portal)|accessdate=13 November 2015}}></ref>

===Competențe===
Statele membre ale UE își mențin toate puterile și atribuțiile care nu au fost acordate expres Uniunii Europene. În anumite domenii, UE se bucură de o competență exclusivă. Acestea sunt domenii în care statele membre au renunțat la capacitatea de a emite legislație. În alte domenii, UE și statele sale membre împart competența de a legifera. În timp ce ambele pot legifera, statele membre nu pot legifera decât în măsura în care UE nu a făcut-o. În alte domenii politice, UE poate coordona, sprijini și suplimenta acțiunile statelor membre, dar nu poate adopta legislație în scopul armonizării legislațiilor naționale.<ref>{{cite web|url=http://ec.europa.eu/competition/consumers/events/2009/index.html|title=Competences and consumers|accessdate=25 November 2010}}</ref>

Faptul că un anumit domeniu de politică intră într-o anumită categorie de competențe nu indică neapărat ce procedură legislativă este utilizată pentru adoptarea legislației în acest domeniu de politică. Diferitele proceduri legislative sunt utilizate în cadrul aceleiași categorii de competențe și chiar în același domeniu de politică.

Distribuirea competențelor în diferite domenii de politică între statele membre și Uniune este împărțită în următoarele trei categorii:
{{Competența UE}}

==Sistemul juridic==
{{Further|Drept comunitar|Tratatele Uniunii Europene}}

Uniunea Europeană se bazează pe o serie de [[Tratatele Uniunii Europene|tratate]]. Acestea au înființat inițial Comunitatea Europeană și ulterior Uniunea Europeană și apoi s-au făcut amendamente la aceste tratate fondatoare.<ref>{{cite web|title=Sources of EU law|url=http://ec.europa.eu/ireland/general_information/legal_information_and_eu_law/sources_eu_law/index_en.htm|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080228193407/http://ec.europa.eu/ireland/general_information/legal_information_and_eu_law/sources_eu_law/index_en.htm|archivedate=28 February 2008|publisher=European Commission|accessdate=5 September 2007}}</ref> Tratatele stabilesc obiective generale de politică și înființează instituții cu competențele legale necesare pentru punerea în aplicare a obiectivelor. Aceste puteri legale includ capacitatea de a adopta legi care pot afecta în mod direct toate statele membre și locuitorii lor.<ref>According to the principle of Direct Effect first invoked in the Court of Justice's decision in {{cite court|litigants=Van Gend en Loos v Nederlandse Administratie der Belastingen|reporter=Eur-Lex|court=European Court of Justice|year=1963|url=http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61962J0026:EN:NOT}} See: Craig and de Búrca, ch. 5.</ref> UE are personalitate juridică, cu dreptul de a semna acorduri și tratate internaționale.

În temeiul principiului supremației, instanțele naționale sunt obligate să pună în aplicare tratatele pe care statele membre le-au ratificat și, prin urmare, legile adoptate în temeiul acestora, chiar dacă acest lucru le cere să ignore legea națională contradictorie și chiar (în limite) prevederile constituționale.<ref>According to the principle of [[Law of the European Union#Supremacy|Supremacy]] as established by the ECJ in Case 6/64, ''Falminio Costa v. ENEL'' [1964] ECR 585. See Craig and de Búrca, ch. 7. See also: [[Factortame litigation]]: ''Factortame Ltd. v. Secretary of State for Transport (No. 2) [1991] 1 AC 603'', ''Solange II'' (''Re Wuensche Handelsgesellschaft'', BVerfG decision of 22 October 1986 [1987] 3 CMLR 225,265) and ''Frontini v. Ministero delle Finanze'' [1974] 2 CMLR 372; ''Raoul George Nicolo'' [1990] 1 CMLR 173.</ref>

===Curtea de Justiție===
[[File:Official Emblem of the Court of Justice of the European Union.svg|thumb|left|200px|Stema Curții Europene de Justiție]]

[[Judiciar|Puterea judiciară]] a UE - denumită oficial [[Curtea de Justiție a Uniunii Europene]] - este formată din două instanțe: Curtea de Justiție și Tribunalul.<ref>{{cite web|url=http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0013:0046:EN:PDF |title=Article 19 of the Treaty on European Union |publisher=eur-lex.europa.eu |accessdate=31 October 2010}}</ref> Curtea de Justiție se ocupă în primul rând de cererile de hotărâre preliminară adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri<ref>{{cite web |title=Court of Justice: presentation |url=http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/#competences |publisher=Europa web portal |accessdate=26 December 2009}}</ref> și este alcătuită din câte un judecător din fiecare stat membru UE plus 11 avocați generali. Tribunalul se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice, firme și, în anumite cazuri, de guvernele UE<ref>{{cite web |title=General Court: presentation |url=http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7033/#compet |publisher=Europa web portal |accessdate=26 December 2009}}</ref> și este alcătuit din 47 de judecători. În 2019, numărul acestora va crește la 56 (câte 2 judecători din fiecare țară a UE).

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE. De asemenea, Curtea garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european. Pentru fiecare caz care se judecă se desemnează un judecător („judecătorul raportor”) și un avocat general iar cazurile sunt evaluate în două etape: etapa scrisă și etapa orală cu audiere publică.

===Drepturi fundamentale===
Tratatele declară că Uniunea Europeană însăși este "bazată pe valorile respectării [[Demnitate|demnității]] umane, [[Libertate (filozofie)|libertății]], [[Democrație|democrației]], [[Egalitate în fața legii|egalității]], [[Supremația dreptului|statului de drept]] și respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților... într-o societate în care [[pluralism]]ul, nediscriminarea, [[Toleranță|toleranța]], [[Justiție|justiția]], [[solidaritate]]a și egalitatea între femei și bărbați prevalează".<ref>[[s:Consolidated version of the Treaty on European Union/Title I: Common Provisions#Article 2|Article 2, Treaty on European Union (consolidated 1 December 2009)]]</ref>

În 2009, [[Tratatul de la Lisabona]] a acordat putere juridică [[Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene|Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene]]. Carta este un catalog al drepturilor fundamentale împotriva cărora acțiunile UE pot fi judecate. Acesta consolidează numeroase drepturi recunoscute anterior de Curtea de Justiție și provin din "tradițiile constituționale comune ale statelor membre".<ref>Case 11/70, Internationale Handelsgesellschaft v. Einfuhr und Vorratstelle für Getreide und Futtermittel; Article 6(2) of the Maastricht Treaty (as amended).</ref> Curtea de Justiție a recunoscut de mult timp drepturile fundamentale și, uneori, a invalidat legislația UE bazată pe neîndeplinirea acestor drepturi fundamentale.<ref name="europarl-rights">{{cite web|url=http://www.europarl.europa.eu/factsheets/2_1_1_en.htm|title=Respect for fundamental rights in the EU – general development|publisher=The [[European Parliament]]|work=European Parliament Fact Sheets|accessdate=6 September 2008}}</ref>

Deși semnarea [[Convenția Europeană a Drepturilor Omului|Convenției Europene a Drepturilor Omului]] (CEDO) este o condiție pentru aderarea la UE,<ref>It is effectively treated as one of the Copenhagen criteria, [http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta08/ERES1610.htm Assembly.coe.int.] This is a political and not a legal requirement for membership. {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20080626175941/http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta08/ERES1610.htm |date=26 June 2008 }}</ref> anterior, UE nu a putut să adere la Convenție, deoarece nu este nici stat,<ref>The European Convention on Human Rights was previously only open to members of the Council of Europe ([http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/005.htm Article 59.1 of the Convention]), and even now only states may become member of the Council of Europe ([http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/001.htm Article 4 of the Statute of the Council of Europe]).</ref> nici nu are competența de a adera.<ref>Opinion (2/92) of the European Court of Justice on "Accession by the Community to the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms" [http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61994V0002:FR:NOT 1996 E.C.R. I-1759] (in French), ruled that the European Community did not have the competence to accede to the ECHR.</ref> Tratatul de la Lisabona și Protocolul 14 CEDO au schimbat acest lucru: primul obligă UE să adere la Convenție, în timp ce Protocolul îi permite în mod oficial.

Deși UE este independentă de Consiliul Europei, ei împărtășesc scopuri și idei, în special în ceea ce privește statul de drept, drepturile omului și democrația. [[Convenția Europeană a Drepturilor Omului]] și Carta Socială Europeană, sursa legislației Cartei drepturilor fundamentale, sunt create de Consiliul Europei. UE a promovat, de asemenea, chestiuni legate de drepturile omului în întreaga lume. UE se opune pedepselor cu moartea și a propus abolirea la nivel mondial. Abolirea pedepsei cu moartea este o condiție pentru aderarea la UE.<ref>{{cite web|title=EU Policy on Death Penalty|url=http://eeas.europa.eu/human_rights/adp/index_en.htm|work=Europa|publisher=European Union External Action Service|accessdate=4 June 2013}}</ref>

===Acte juridice===
Actele juridice principale ale UE se prezintă în trei forme: [[Regulament (Uniunea Europeană)|regulamente]], [[Directivă (Uniunea Europeană)|directive]] și [[Decizie (Uniunea Europeană)|decizii]]. Regulamentele devin lege în toate statele membre în momentul intrării lor în vigoare, fără a exista necesitatea implementării de măsuri naționale<ref>See: Case 34/73, ''Variola v. Amministrazione delle Finanze'' [http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61973J0034:EN:NOT <nowiki>[1973]</nowiki> ECR 981].</ref> și au automat prioritate față de legislația națională. Directivele impun statelor membre să obțină un anumit rezultat, lăsând la latitudinea lor modul de implementare. După expirarea termenului de punere în aplicare a directivelor, acestea pot, în anumite condiții, să aibă un efect direct în legislația națională a statelor membre.

Deciziile oferă o alternativă la cele două moduri de legislație de mai sus. Acestea sunt acte juridice care se aplică numai persoanelor, companiilor sau unui anumit stat membru. Ele sunt cele mai des folosite în dreptul concurenței sau în deciziile privind ajutoarele de stat, dar sunt, de asemenea, utilizate frecvent pentru chestiuni procedurale sau administrative în cadrul instituțiilor. Regulamentele, directivele și deciziile au o valoare juridică egală și se aplică fără o ierarhie formală.<ref>{{cite web|url=http://europa.eu/institutions/decision-making/index_en.htm|title=How EU takes decisions|accessdate=1 November 2010|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110102215021/http://europa.eu/institutions/decision-making/index_en.htm|archivedate=2 January 2011}}</ref>

==Justiție și afaceri interne==
[[File:Frontex HQ Warsaw Spire office complex Warsaw.jpg|thumb|upright|right|Sediul [[Frontex]] în Varșovia, Polonia]]

Încă de la înființarea din 1993, Uniunea Europeană și-a dezvoltat competențele în domeniul justiției și afacerilor interne; inițial la nivel interguvernamental și ulterior prin supranaționalism. În consecință, Uniunea a adoptat legislații în domenii precum extrădarea,<ref>{{cite web|title=European arrest warrant replaces extradition between EU Member States|url=http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/criminal/extradition/fsj_criminal_extradition_en.htm|publisher=Europa web portal|accessdate=4 September 2007}}</ref> dreptul familiei,<ref>{{cite web|url=http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/judicial_cooperation_in_civil_matters/l33194_en.htm|title=Jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and in matters of parental responsibility (Brussels II)|publisher=Europa web portal|accessdate=5 September 2008}}</ref> dreptul de azil,<ref>{{cite web|url=http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/free_movement_of_persons_asylum_immigration/l33150_en.htm|title=Minimum standards on the reception of applicants for asylum in Member States|publisher=Europa web portal|accessdate=5 September 2008}}</ref> și justiția penală.<ref>{{cite web|url=http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/judicial_cooperation_in_criminal_matters/l10110_en.htm|title=Specific Programme: 'Criminal Justice'|publisher=Europa web portal|accessdate=5 September 2008}}</ref> Interdicțiile împotriva discriminării sexuale și a naționalității au o lungă durată în tratate.<ref>See Articles 157 (ex Article 141) of the Treaty on the Functioning of the European Union, on [http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0013:0046:EN:PDF eur-lex.europa.eu]</ref> În ultimii ani, acestea au fost completate de competențe de a legifera împotriva discriminării bazate pe rasă, religie, dizabilitate, vârstă și orientare sexuală.<ref>See Article 2(7) of the Amsterdam Treaty on [http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/dat/11997D/htm/11997D.html#0001010001 eur-lex.europa.eu] {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20080217024604/http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/dat/11997D/htm/11997D.html#0001010001 |date=17 February 2008 }}</ref> În virtutea acestor competențe, UE a adoptat legislația privind [[Sexism|discriminarea sexuală]] la locul de muncă, discriminarea pe motive de vârstă și [[rasism|discriminarea rasială]].<ref>Council Directive 2000/43/EC of 29 June 2000 implementing the principle of equal treatment between persons irrespective of racial or ethnic origin (OJ L 180, 19 July 2000, p. 22–26); Council Directive 2000/78/EC of 27 November 2000 establishing a general framework for equal treatment in employment and occupation (OJ L 303, 2 December 2000, p. 16–22).</ref>

Uniunea a înființat agenții de coordonare a controalelor poliției, a procuraturii și a imigrației în statele membre: [[Europol]] pentru cooperarea forțelor de poliție,<ref>{{cite web|title=European police office now in full swing |url=http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/police/europol/fsj_police_europol_en.htm|publisher=Europa web portal|accessdate=4 September 2007}}</ref> [[Eurojust]] pentru cooperarea dintre procurori<ref>{{cite web|title=Eurojust coordinating cross-border prosecutions at EU level|url=http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/criminal/eurojust/fsj_criminal_eurojust_en.htm|publisher=Europa web portal|accessdate=4 September 2007}}</ref> și [[Frontex]] pentru cooperare între autoritățile de control al frontierelor.<ref>{{cite web|title=What is Frontex?|url=http://www.frontex.europa.eu/|author=Frontex|publisher=Europa web portal|accessdate=4 September 2007}}</ref> De asemenea, UE gestionează [[Sistemul Informatic Schengen]],<ref name="Internal borders"/> care oferă o bază de date comună autorităților polițienești și de imigrare. Această cooperare a fost dezvoltată în principal prin [[Acordul Schengen]] pentru a evita trecerile ilegale a frontierelor.

==Relații externe==
{{Main|Serviciul European de Acțiune Externă}}[[File:EU free trade agreements.PNG|thumb|right|400px|Acordurile de liber schimb ale UE (2017)
{{legend|lightblue|Uniunea Europeană}}
{{legend|green|Acord în vigoare}}
{{legend|lightgreen|Acord în așteptare}}
{{legend|darkorange|Acord în negociere}}]]

Cooperarea în domeniul politicii externe între statele membre datează de la înființarea Comunității în 1957, când statele membre au negociat ca un bloc în cadrul negocierilor comerciale internaționale sub Politica Comercială Comună.<ref>{{cite web|title=Qualified-Majority Voting: Common commercial policy|url=http://ec.europa.eu/archives/igc2000/geninfo/fact-sheets/fact-sheet6/index_en.htm|accessdate=3 September 2007|publisher=Europa web portal}}</ref> Pașii pentru o coordonare mai amplă în relațiile internaționale au început în 1970 prin înființarea Politicii Europene de Cooperare care a creat un proces de consultare informală între statele membre cu scopul de a crea o politică externă comună. Totuși, abia în 1987, Politica Europeană de Cooperare a fost introdusă în mod oficial prin Actul Unic European. Politica de Cooperare Europeană a fost redenumită în Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) prin [[Tratatul de la Maastricht]].<ref name="EPC">{{cite web|archive-url=https://web.archive.org/web/20070708111806/http://europa.eu/scadplus/glossary/european_political_cooperation_en.htm |dead-url=yes |archive-date= 8 July 2007 |url=http://europa.eu/scadplus/glossary/european_political_cooperation_en.htm |title=European political co-operation (EPC) |accessdate=3 September 2007 |publisher=Europa web portal |author=The European commission |work=Europa Glossary |df= }}</ref>

Obiectivele PESC sunt promovarea atât a intereselor proprii ale UE, cât și a intereselor comunității internaționale în ansamblu, inclusiv promovarea cooperării internaționale, respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept.<ref name="art11 Union">Article 21 of the Treaty on European Union (as inserted by the Treaty of Lisbon), on [http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0013:0046:EN:PDF eur-lex.europa.eu]</ref> PESC cere unanimitate între statele membre cu privire la politica adecvată de a urmări o anumită problemă. Unanimitatea și problemele dificile tratate în cadrul PESC conduc uneori la dezacorduri, cum ar fi cele care au avut loc în timpul războiului în Irak.<ref name="BBC Iraq statement">{{cite news|title=Divided EU agrees Iraq statement|work =BBC News|publisher=BBC|date=27 January 2003|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/2697667.stm|accessdate=13 March 2009}}</ref>

Coordonatorul și reprezentantul PESC în cadrul UE este [[Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate]] care vorbește în numele UE în probleme de politică externă și apărare și are sarcina de a rosti clar pozițiile exprimate de statele membre pe aceste domenii de politică într-o aliniere comună. Înaltul Reprezentant conduce [[Serviciul European de Acțiune Externă]] (SEAE), un departament unic al UE<ref name="23Oct">Rettman, Andrew (23 October 2009) [http://euobserver.com/9/28878 EU states envisage new foreign policy giant], EU Observer</ref> care a fost pus în aplicare oficial și funcțional de la 1 decembrie 2010, cu ocazia primei aniversări a intrării în vigoare a [[Tratatul de la Lisabona|Tratatului de la Lisabona]].<ref>{{cite web|title=European External Action Service gives Europe voice on world stage|url=http://www.auswaertiges-amt.de/EN/Infoservice/Presse/Meldungen/2010/101201-EAD.html|publisher=German Foreign Ministry|accessdate=4 June 2013|date=1 December 2010}}</ref> SEAE servește drept un minister de externe și un corp diplomatic pentru Uniunea Europeană.<ref name="Europa EEAS">{{cite web|title=European External Action Service|publisher=Europa web portal|year=2010|url=http://eeas.europa.eu/background/index_en.htm|accessdate=26 June 2010}}</ref>
<gallery mode="packed">
 Juncker Trump Tusk Brussels 2017.jpg | [[Donald Tusk]] și [[Jean-Claude Juncker]] cu președintele american [[Donald Trump]], 2017
 Prime Minister Narendra Modi at the G20 Summit in Hangzhou, China.jpg |UE participă la toate summiturile [[G8]] și [[G20]]. (Summitul G20 din Hangzhou, 2016)
 German Foreign Minister Steinmeier, EU High Representative Mogherini, and Iranian Foreign Minister Zarif Stand for a Group Photo After EU, P5+1 Reached Iran Nuclear Agreement in Austria.jpg | Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, [[Federica Mogherini]], în cadrul acordului nuclear cu Iranul
</gallery>

Pe lângă politica internațională emergentă a Uniunii Europene, influența internațională a UE este resimțită și prin [[Extinderea Uniunii Europene|extindere]]. Beneficiile percepute din calitatea de membru al UE acționează ca un stimulent atât pentru reforma politică, cât și pentru cea economică, în statele care doresc să îndeplinească criteriile de aderare ale UE și sunt considerate un factor important care contribuie la reforma țărilor europene foste comuniste.<ref>{{Cite journal|last=Peterson|first=John|date=August 2008|title=Enlargement, reform and the European Commission. Weathering a perfect storm?|journal=Journal of European Public Policy, Special Issue: Reforming the European Commission|volume=15|issue=5|pages=761–780|doi=10.1080/13501760802133328|ref=harv}}</ref> Această influență asupra afacerilor interne a altor țări este în general menționată ca "soft power", spre deosebire de "hard power" militară.<ref name="Soft Power">{{cite web|last=Bildt |first=Carl |authorlink=Carl Bildt |title=Europe must keep its 'soft power' |work=Financial Times on Centre for European Reform |year=2005 |url=http://www.cer.org.uk/articles/bildt_ft_1june05.html |accessdate=26 June 2007 |archiveurl=https://web.archive.org/web/20070609135542/http://www.cer.org.uk/articles/bildt_ft_1june05.html |archivedate=9 June 2007 |deadurl=yes  }}</ref>

Uniunea Europeană a încheiat acorduri de liber schimb<ref>{{cite web|url=http://trade.ec.europa.eu/tradehelp/free-trade-agreements|title=Free trade agreements|publisher=European Commission|accessdate=22 May 2018|date=15 April 2016|archive-date=2019-06-22|archive-url=https://web.archive.org/web/20190622093930/https://trade.ec.europa.eu/tradehelp/free-trade-agreements|dead-url=yes}}</ref> și alte acorduri cu o componentă comercială cu multe țări din întreaga lume și negociază cu multe altele.<ref>{{cite web|title=Agreements|url=http://ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/agreements/|publisher=European Commission|accessdate=17 March 2016}}</ref>

===Forțe militare===
{{Main|Politica externă și de securitate comună}}
<gallery class="float-left" mode="packed">
Eurofighter 9803 1.jpg|[[Eurofighter Typhoon]]
A400M.jpg|[[Airbus A400M]]
German Army Eurocopter EC 665 Tiger UHT 98-18 2.jpg|[[Eurocopter Tiger]]
</gallery>Predecesoarele Uniunii Europene nu au fost create ca o alianță militară puternică, deoarece [[NATO]] a fost considerată ca fiind adecvată și suficientă pentru scopuri de apărare.{{sfn|Wilkinson|2007|page=100}} 22 de state ale UE sunt și membri ai NATO,<ref>{{cite web|title=NATO Member Countries|url=http://www.nato.int/cps/en/natolive/nato_countries.htm|accessdate=25 august 2009}}</ref> în timp ce statele membre rămase urmează politici de neutralitate.<ref>{{cite conference|first=Finn|last=Laursen|title=The EU 'neutrals,' the CFSP and defence policy|booktitle=Biennial Conference of the European Union Studies Association|page=27|publisher=University of Pittsburgh|date=29 May – 1 June 1997|location=Seattle, WA.|url=http://aei.pitt.edu/2657/|accessdate=24 July 2009}}</ref> [[Uniunea Vest-Europeană]], o alianță militară cu o clauză de apărare reciprocă, a fost desființată în 2010, rolul acesteia fiind transferat către UE.<ref>[http://www.weu.int/Declaration_E.pdf Statement of the Presidency of the Permanent Council of the WEU] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20171010150807/http://www.weu.int/Declaration_E.pdf |date=2017-10-10 }} – on behalf of the High Contracting Parties to the Modified Brussels Treaty – Belgium, France, Germany, Greece, Italy, Luxembourg, the Netherlands, Portugal, Spain and the United Kingdom – Western European Union 31 March 2010.</ref>

Potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI), Marea Britanie a cheltuit 61 miliarde dolari în domeniul apărării în 2014, plasând-o pe locul cinci în lume, în timp ce Franța a cheltuit 53 miliarde de dolari, plasându-se pe locul șase.<ref>{{cite web|url=http://milexdata.sipri.org/ |title=The SIPRI Military Expenditure Database |publisher=Milexdata.sipri.org |accessdate=3 June 2013 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20100328072123/http://milexdata.sipri.org/ |archivedate=28 March 2010 }}</ref> Împreună, Marea Britanie și Franța reprezintă aproximativ 40% din bugetul de apărare al țărilor europene și 50% din capacitatea lor militară.<ref>[http://www.nzherald.co.nz/world/news/article.cfm?c_id=2&objectid=10685127 "Britain and France to work together"] by Catherine Field. 4 November 2010. nzherald.co.nz. According to the Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI), Britain spent more than US$69 billion on defence last year, placing it third in the world after the United States and China, while France spent US$67.31 billion, the fourth largest. Together, Britain and France account for 45 per cent of Europe's defence budget, 50 per cent of its military capacity and 70 per cent of all spending in military research and development. Copyright 2010, APN Holdings NZ Limited.</ref>[[Fișier:Leopard 2A6, PzBtl 104.jpg|330px|thumb|right|Tanc principal de luptă [[Leopard 2]]]]
Ambele sunt state recunoscute oficial pentru [[Listă de țări cu arme nucleare|armele nucleare]] și dețin locuri permanente în [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite]].

În urma [[Războiul din Kosovo|războiului din Kosovo]] din 1999, [[Consiliul European]] a fost de acord că "Uniunea trebuie să aibă capacitatea de acțiune autonomă, susținută de forțe militare credibile, mijloacele de a decide să le folosească și disponibilitatea de a răspunde unor crize internaționale fără a fi necesară asistența NATO”. În acest scop, s-au făcut mai multe eforturi pentru a spori capacitatea militară a UE, cel mai important fiind Procesul „Helsinki Headline Goal”. După multe discuții, rezultatul cel mai concret a fost inițiativa grupurilor de luptă a UE, fiecare dintre acestea fiind planificată să poată desfășura rapid aproximativ 1500 de persoane.<ref name="Council Capabilities">{{cite web|title=EU battlegroups|publisher=Europa web portal|author=Council of the European Union|url=http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/090720-Factsheet-Battlegroups_EN.pdf|date=July 2009|accessdate=3 June 2013|archive-date=2013-11-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20131104224245/http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/090720-Factsheet-Battlegroups_EN.pdf|dead-url=yes}}</ref>

[[EUFOR|Forțele UE]] au fost dislocate în misiunile de menținere a păcii din Africa până în Balcanii de Vest și în Orientul Mijlociu.<ref name="Council Operations">{{cite web|title=Overview of the missions and operations of the European Union|date=April 2003|publisher=Europa web portal|author=Council of the European Union|url=http://www.consilium.europa.eu/eeas/security-defence/eu-operations?amp;lang=en|archive-url=https://web.archive.org/web/20111202213910/http://www.consilium.europa.eu/eeas/security-defence/eu-operations?amp;lang=en|dead-url=yes|archive-date=2 December 2011|accessdate=3 June 2013}}</ref> Operațiunile militare ale UE sunt susținute de un număr de organisme, inclusiv de [[Agenția Europeană de Apărare]], Centrul European pentru Observații prin Satelit și Statul Major al Uniunii Europene.<ref name="Council Structures">{{cite web|title=CSDP structures and instruments|publisher=Europa web portal|author=Council of the European Union|url=http://www.consilium.europa.eu/eeas/security-defence/csdp-structures-and-instruments?lang=en|accessdate=3 June 2013|archive-date=2013-05-30|archive-url=https://web.archive.org/web/20130530233030/http://consilium.europa.eu/eeas/security-defence/csdp-structures-and-instruments?lang=en|dead-url=yes}}</ref> [[Frontex]] este o agenție a UE creată pentru a gestiona cooperarea dintre polițiștii de frontieră naționali care asigură frontierele externe ale UE. Scopul său este de a detecta și a opri imigrația ilegală, traficul de ființe umane și infiltrarea teroristă. În 2015, [[Comisia Europeană]] a prezentat propunerea pentru o nouă Agenție Europeană de Frontieră și Coastă, care are un rol și un mandat mai puternic, împreună cu autoritățile naționale pentru gestionarea frontierelor. Într-o UE formată din 27 de membri, cooperarea substanțială în materie de securitate și apărare se bazează din ce în ce mai mult pe colaborarea între toate statele membre.<ref>{{cite web|url=http://www.diis.dk/sw87465.asp?csref=RSS |title=The Russo-Georgian War and Beyond: towards a European Great Power Concert, Danish ''Institute of International Studies'' |publisher=Diis.dk |accessdate=27 April 2010 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20110429211047/http://www.diis.dk/sw87465.asp?csref=RSS |archivedate=29 April 2011 }}</ref>

===Ajutor umanitar===
[[File:ECHO plane.jpg|thumb|240px|Uniunea Europeană este cel mai mare contributor al lumii la asistență pentru dezvoltare.<ref name="GHA report 2014">{{cite web|title=GHA report 2014|publisher=globalhumanitarianassistance.org|author=GHA|date=22 February 2015|url=http://www.globalhumanitarianassistance.org/report/gha-report-2014}}</ref><ref name="OECD aid report 2013">{{cite web|title=Aid to developing countries (2013)|publisher=OECD|author=OECD|date=4 august 2013|url=http://www.oecd.org/newsroom/aid-to-developing-countries-rebounds-in-2013-to-reach-an-all-time-high.htm}}</ref>]]
Departamentul European pentru Ajutor Umanitar și Protecție Civilă sau "ECHO" oferă [[ajutor umanitar]] din partea UE țărilor în curs de dezvoltare. În 2012, bugetul său se ridica la 874 de milioane de euro, 51% din buget s-a alocat Africii, 20% Asiei, Americii Latine, Caraibe și Pacific și 20% Orientului Mijlociu și zonei mediteraneene.<ref>{{cite web | title = ECHO's finances | archive-url = https://web.archive.org/web/20130718150202/http://ec.europa.eu/echo/funding/finances_en.htm | archive-date = 18 July 2013 | url = http://ec.europa.eu/echo/funding/finances_en.htm | website = ec.europa.eu | publisher = Humanitarian Aid and Civil Protection, [[European Commission]]}}</ref>

Ajutorul umanitar este finanțat direct de către buget (70%), ca parte a instrumentelor financiare pentru acțiune externă, precum și de [[Fondul European de Dezvoltare]] (30%).<ref name="ODI">Mikaela Gavas 2010. [http://www.odi.org.uk/resources/details.asp?id=5078&title=european-development-cooperation-financial-perspectives Financing European development cooperation: the Financial Perspectives 2014–2020.] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110316022518/http://www.odi.org.uk/resources/details.asp?id=5078&title=european-development-cooperation-financial-perspectives|date=16 March 2011}} London: [[Overseas Development Institute]]</ref> Finanțarea UE pentru acțiunea externă este împărțită în instrumente "geografice" și "tematice".<ref name=ODI/> Instrumentele "geografice" oferă ajutor prin Instrumentul de Cooperare pentru Dezvoltare (16,9 miliarde €, în perioada 2007-2013), care cheltuiește 95% din bugetul său pentru asistența oficială pentru dezvoltare și din Instrumentul de Parteneriat și Vecinătate European, care conține câteva programe relevante.<ref name=ODI/> Fondul european de dezvoltare (22,7 miliarde € în perioada 2008-2013) este alcătuit din contribuțiile voluntare ale statelor membre, dar există presiuni de a fuziona FED-ul într-un instrument bugetar pentru a încuraja creșterea contribuțiilor statelor și a permite [[Parlamentul European|Parlamentului European]] să aibă o supraveghere mai bună a banilor.<ref name=ODI/>

În anul 2016, media dintre țările UE a fost de 0,4%, iar cinci dintre ele au îndeplinit sau depășit ținta de 0,7%: Danemarca, Germania, Luxemburg, Suedia și Regatul Unit.<ref>{{cite web|title=Development aid rises again in 2016|url=http://www.oecd.org/dac/financing-sustainable-development/development-finance-data/ODA-2016-detailed-summary.pdf|publisher=OECD|date=11 April 2017|accessdate=23 December 2017}}</ref>

===Influență regională și globală===
{{Main|Europenizare|Politica Europeană de Vecinătate}}
[[File:Blue Eiffel tower - la tour Eiffel en bleu - Présidence française du Conseil de l’Union Européenne (2874152514).jpg|thumb|upright|[[Turnul Eiffel]] în culorile Uniunii Europene]]
Datorită capacității sale de a formula reguli și norme la nivel mondial, precum și încercările sale de a influența țările vecine, Uniunea Europeană a fost numită o superputere emergentă sau potențială de către profesori și academicieni precum T.R. Reid,<ref>Reid, T. R. (2004) The United States of Europe 305p, ''Penguin Books'' {{ISBN|1-59420-033-5}}</ref> Andrew Reding,<ref name="A. R.">{{cite web|url=http://articles.chicagotribune.com/2002-01-06/news/0201060227_1_european-union-bering-sea-common-currency|title=EU in position to be world's next superpower|publisher=''Chicago Tribune''|last=Reding|first=Andrew|date=6 January 2002|accessdate=7 July 2014|archive-date=2012-10-05|archive-url=https://web.archive.org/web/20121005200439/http://articles.chicagotribune.com/2002-01-06/news/0201060227_1_european-union-bering-sea-common-currency|dead-url=yes}}</ref> Andrew Moravcsik,<ref>{{cite web|title=The Quiet Superpower|url=http://www.princeton.edu/~amoravcs/library/quiet.pdf|format=PDF|last=Moravcsik|first=Andrew|publisher=[[Princeton University]] Press|accessdate=26 July 2014}}</ref> Mark Leonard,<ref>{{cite book|last=Leonard|first=Mark|title=Why Europe Will Run the 21st Century|publisher=Perseus Books Group|isbn=978-1-58648-424-8|date=2006-08-08}}</ref> Jeremy Rifkin,<ref>{{cite book|last=Rifkin|first=Jeremy|year=2004|title=The European Dream|isbn=978-1-58542-345-3}}</ref> John McCormick,<ref>{{cite web|last=Clarke |first=Richard A.|title=The European Superpower|date=2006|publisher=Palgrave Macmillan}}</ref> și unii politicieni precum [[Romano Prodi]]<ref>{{cite web|url=https://www.theatlantic.com/doc/200502u/nj_rauch_2005-02-01|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080828194231/http://www.theatlantic.com/doc/200502u/nj_rauch_2005-02-01|archivedate=28 august 2008|title=Europe Is the Next Rival Superpower. But Then, So Was Japan.|publisher=''The Atlantic''|date=1 February 2005|author=D.C. Dispatch|accessdate=26 July 2014}}</ref> și [[Tony Blair]],<ref>{{cite news|url=https://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/poland/1369282/Blair-wants-EU-to-become-superpower.html|title=Blair wants EU to become superpower|date=7 October 2000|accessdate=27 March 2014|location=London|work=The Daily Telegraph|first=Benedict|last=Brogan}}</ref> Ei cred că UE este o superputere sau va deveni una, a secolului XXI, în timp ce constată că, pentru ei, conceptul de "superputere" s-a schimbat în "soft power" mai degrabă decât în superputerile dure (militare) ale secolului XX.

UE utilizează instrumente de relații externe, cum ar fi [[Politica Europeană de Vecinătate]], care urmărește să lege acele țări cu estul și sudul teritoriilor europene ale UE. Aceste țări, în special țările în curs de dezvoltare, includ pe unele care încearcă într-o bună zi să devină fie un [[stat membru al Uniunii Europene]], fie un stat aproape de integrarea în UE. Uniunea oferă asistență financiară țărilor din vecinătatea europeană, atâta timp cât acestea îndeplinesc condițiile stricte de reformă guvernamentală, reformă economică și alte probleme către o transformare pozitivă. Acest proces este, în mod normal, susținut de un plan de acțiune, așa cum s-a convenit atât de către Bruxelles, cât și de țara țintă.

Criticii conceptului de UE ca o superputere emergentă indică lipsa unei armate europene puternice sau a unei politici externe unificate a UE.<ref>{{cite web|url=http://www.globalpolicy.org/component/content/article/173-sovereign/30500.html |title=EU Constitution: A 'Superpower Europe' It Won't Be |publisher=Globalpolicy.org |date=18 July 2003 |accessdate=10 February 2012}}</ref>

== Economia ==
{{articol principal|Economia Uniunii Europene}}

<div class="thumbinner tright" style="width:302px; margin-left: 10px; margin-bottom: 10px;">{{border|<timeline>
ImageSize = width:300 height:175
PlotArea = left:50 bottom:40 top:10 right:10
AlignBars = justify
DateFormat = yyyy
Period = from:0 till:17000
TimeAxis = orientation:horizontal

Colors =
 id:gray value:gray(0.5)
 id:line1 value:gray(0.9)
 id:line2 value:gray(0.7)

ScaleMajor = unit:year increment:5000 start:0 gridcolor:line2
ScaleMinor = unit:year increment:1000 start:0 gridcolor:line1

BarData =
 bar:EU text:UE
 bar:USA text:SUA
 bar:China text:China
 bar:Japan text:Japonia
 bar:Brazil text:Brazilia
 bar:India text:India
 bar:Canada text:Canada
 bar:Russia text:Rusia
 bar:Australia text:Australia
 bar:Mexico text:Mexic

PlotData=
 color:tan1 width:10
 bar:EU from:start till:16242 text:16,242
 bar:USA from:start till:14526 text:14,526
 bar:China from:start till:5878 text:5,878
 bar:Japan from:start till:5458 text:5,458
 bar:Brazil from:start till:2090 text:2,090
 bar:India from:start till:1631 text:1,631
 bar:Canada from:start till:1577 text:1,577
 bar:Russia from:start till:1479 text:1,479
 bar:Australia from:start till:1237 text:1,237
 bar:Mexico from:start till:1034 text:1,034

TextData =
 pos:(100,7) textcolor:gray fontsize:S text:Dolari americani(miliarde)
</timeline>}}<div class="thumbcaption">Cele 10 cele mai mari economii ale lumii si UE ca entitate după PIB (2011)<ref>Figures from the September 2011 update of the International Monetary Fund's ''World Economic Outlook Database''. [http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/02/weodata/weorept.aspx?sy=2009&ey=2010&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=001%2C998&s=NGDP_RPCH%2CNGDPD%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CPPPSH&grp=1&a=1&pr.x=69&pr.y=7 Figure for EU], accessed 22 September 2011. [http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/02/weodata/weorept.aspx?sy=2009&ey=2011&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=193%2C273%2C223%2C156%2C924%2C922%2C534%2C158%2C111%2C542&s=NGDPD&grp=0&a=&pr.x=71&pr.y=6= Figures for the countries of the world], accessed 22 September 2011.</ref></div></div>

Uniunea Europeană a stabilit o piață unică pe teritoriul tuturor statelor membre. O uniune monetară, zona euro este formată din 20 state membre care folosesc moneda unică [[euro]]. În 2010, UE a generat un procent estimat de 26% (16.242 miliarde de dolari) din produsul intern brut la nivel mondial, astfel UE are cea mai mare economie a lumii. Este cel mai mare exportator, cel mai mare importator de bunuri și servicii și cel mai mare partener comercial pentru multe țări precum [[China]], [[India]] și [[Statele Unite ale Americii]].

Din 500 cele mai mari corporații după venituri (Fortune Global 500 din 2010), 161 au sediul în Uniunea Europeană. În noiembrie 2011, șomajul în UE era de 9,8%<ref>[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Unemployment_statistics Statistics Explained<!-- Titlu generat de robot -->]</ref>, investițiile erau de 20,3% din PIB <ref>[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-28102011-BP/EN/2-28102011-BP-EN.PDF New Eurostat website - Eurostat<!-- Titlu generat de robot -->]</ref> în noiembrie 2011, inflația de 3,4% iar deficitul public era de 6.6% în octombrie 2011<ref>[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-21102011-AP/EN/2-21102011-AP-EN.PDF New Eurostat website - Eurostat<!-- Titlu generat de robot -->]</ref>.

Există o variație semnificativă între veniturile ''per capita'' între statele membre, acestea sunt între 11.000 de euro și până la 70.000 de euro. Regiunile cu venit inferior mediei europene sunt în special în estul Europei, în noile state care au aderat după 2004. Câteva fonduri acordă ajutor de urgență, suport pentru statele candidate pentru a le aduce la standardele UE ([[PHARE]], [[ISPA]] și [[SAPARD]]) precum și ajutor pentru [[Comunitatea Statelor Independente]] (fostele state parte a [[URSS]]).

{| border="1" cellpadding="3" cellspacing="0" class="wikitable sortable" style="text-align: right"
|- style="background:#efefef;"
! Țară
! PIB 2016<ref name="imf">{{cite web|url=http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2016/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=83&pr.y=10&sy=2016&ey=2020&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=512%2C672%2C914%2C946%2C612%2C137%2C614%2C546%2C311%2C962%2C213%2C674%2C911%2C676%2C193%2C548%2C122%2C556%2C912%2C678%2C313%2C181%2C419%2C867%2C513%2C682%2C316%2C684%2C913%2C273%2C124%2C868%2C339%2C921%2C638%2C948%2C514%2C943%2C218%2C686%2C963%2C688%2C616%2C518%2C223%2C728%2C516%2C558%2C918%2C138%2C748%2C196%2C618%2C278%2C624%2C692%2C522%2C694%2C622%2C142%2C156%2C449%2C626%2C564%2C628%2C565%2C228%2C283%2C924%2C853%2C233%2C288%2C632%2C293%2C636%2C566%2C634%2C964%2C238%2C182%2C662%2C359%2C960%2C453%2C423%2C968%2C935%2C922%2C128%2C714%2C611%2C862%2C321%2C135%2C243%2C716%2C248%2C456%2C469%2C722%2C253%2C942%2C642%2C718%2C643%2C724%2C939%2C576%2C644%2C936%2C819%2C961%2C172%2C813%2C132%2C199%2C646%2C733%2C648%2C184%2C915%2C524%2C134%2C361%2C652%2C362%2C174%2C364%2C328%2C732%2C258%2C366%2C656%2C734%2C654%2C144%2C336%2C146%2C263%2C463%2C268%2C528%2C532%2C923%2C944%2C738%2C176%2C578%2C534%2C537%2C536%2C742%2C429%2C866%2C433%2C369%2C178%2C744%2C436%2C186%2C136%2C925%2C343%2C869%2C158%2C746%2C439%2C926%2C916%2C466%2C664%2C112%2C826%2C111%2C542%2C298%2C967%2C927%2C443%2C846%2C917%2C299%2C544%2C582%2C941%2C474%2C446%2C754%2C666%2C698%2C668&s=PPPGDP&grp=0&a=|title=Report for Selected Country Groups and Subjects  (PPP valuation of country GDP)|publisher=IMF|accessdate=13 June 2016}}
</ref><br /><small>(milioane de $)</small>
! PIB 2015<br />pe capita<ref name="IMF 2015">[http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2016/01/weodata/weorept.aspx?sy=2015&ey=2015&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&pr1.x=16&pr1.y=7&c=512%2C668%2C914%2C672%2C612%2C946%2C614%2C137%2C311%2C962%2C213%2C674%2C911%2C676%2C193%2C548%2C122%2C556%2C912%2C678%2C313%2C181%2C419%2C867%2C513%2C682%2C316%2C684%2C913%2C273%2C124%2C868%2C339%2C921%2C638%2C948%2C514%2C943%2C218%2C686%2C963%2C688%2C616%2C518%2C223%2C728%2C516%2C558%2C918%2C138%2C748%2C196%2C618%2C278%2C522%2C692%2C622%2C694%2C156%2C142%2C624%2C449%2C626%2C564%2C628%2C565%2C228%2C283%2C924%2C853%2C233%2C288%2C632%2C293%2C636%2C566%2C634%2C964%2C238%2C182%2C662%2C453%2C960%2C968%2C423%2C922%2C935%2C714%2C128%2C862%2C611%2C135%2C321%2C716%2C243%2C456%2C248%2C722%2C469%2C942%2C253%2C718%2C642%2C724%2C643%2C576%2C939%2C936%2C644%2C961%2C819%2C813%2C172%2C199%2C132%2C733%2C646%2C184%2C648%2C524%2C915%2C361%2C134%2C362%2C652%2C364%2C174%2C732%2C328%2C366%2C258%2C734%2C656%2C144%2C654%2C146%2C336%2C463%2C263%2C528%2C268%2C923%2C532%2C738%2C944%2C578%2C176%2C537%2C534%2C742%2C536%2C866%2C429%2C369%2C433%2C744%2C178%2C186%2C436%2C925%2C136%2C869%2C343%2C746%2C158%2C926%2C439%2C466%2C916%2C112%2C664%2C111%2C826%2C298%2C542%2C927%2C967%2C846%2C443%2C299%2C917%2C582%2C544%2C474%2C941%2C754%2C446%2C698%2C666&s=PPPPC&grp=0&a= World Economic Outlook Database, April 2016], [http://www.imf.org/external/ns/cs.aspx?id=28 International Monetary Fund]. Database updated on 12 April 2016. Accessed on 14 April 2016.</ref><br /><small>($)</small>
! PIB 2015<br />pe capita<ref name="PIB pe capita EU 2011">[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tec00114 Eurostat - GDP per capita in purchasing power standards]</ref><br /><small>(în % EU-28)</small>
! Inflație<ref name="Inflazione/Disoccupazione/Pil Eurostat">[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=tec00118&tableSelection=1&footnotes=yes&labeling=labels&plugin=1 Eurostat - Inflazione nei Paesi membri - Anno 2013]</ref><br /><small>(2013)</small>
! Șomaj <ref name="appsso.eurostat.ec.europa.eu">[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tsdec450&plugin=1 Eurostat - Data Explorer<!-- Titolo generato automaticamente -->]</ref><br /><small>(2013)</small>
! Creșterea PIB-ului<br /><small>(media 2000-09)<ref name="Creșterea PIB-ului EU 1990-2013">[http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=nama_gdp_c&lang=en Eurostat - Tasso di crescita del PIL nei Paesi membri - Anni 1990-2013]</ref></small>
! Creșterea PIB-ului<br /><small>(2015)<ref>{{Citat web |url=https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-factbook/rankorder/2003rank.html |accessdate=2016-08-19 |titlu=copie arhivă |archive-date=2016-04-19 |archive-url=https://web.archive.org/web/20160419122507/https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-factbook/rankorder/2003rank.html |dead-url=yes }}</ref><ref>http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2016/01/pdf/text.pdf</ref></small>
|-
|align="left"| {{LUX}} || 55.730 || 98.987 || 271 || +1,7% || 5,9% || +3,2% || +4,4%
|-
|align="left"| {{IRL}} || 257.417 || 55.533 || 145 || +0,5% || 13,1% || +3,7% || +7,6%
|-
|align="left"| {{NLD}} || 815.646 || 49.166 || 129 || +2,6% || 6,7% || +1,6% || +1,8%
|-
|align="left"| {{AUT}} || 404.293 || 47.250 || 127 || +2,1% || 4,9% || +1,7% || +0,8%
|-
|align="left"| {{DEU}} || 3.934.664 || 46.893 || 125 || +1,6% || 5,3% || +0,9% || +1,5%
|-
|align="left"| {{DNK}} || 258.702 || 45.709 || 124 || +0,5% || 7,0% || +0,8% || +1.6%
|-
|align="left"| {{BEL}} || 494.121 || 43.585 || 117 || +1,2% || 8,4% || +1,6% || +1,3%
|-
|align="left"| {{SWE}} || 473.413 || 41.188 || 123 || +0,4% || 8,0% || +2,0% || +2,8%
|-
|align="left"| {{FRA}} || 2.703.378 || 41.181 || 106 || +1,0% || 10,8% || +1,3% || +1,2%
|-
|align="left"| {{FIN}} || 224.999 || 41.120 || 108 || +2,2% || 8,2% || +2,0% || +0,4%
|-
|align="left"| {{MLT}} || 15.382 || 35.826 || 89 || +1,0% || 6,5% || +1,6% || +3,4%
|-
|align="left"| {{ITA}} ||2.213.909|| 35.708 || 95 || +1,3% || 11,8% || +0,9% || +0,8%
|-
|align="left"| {{ESP}} || 1.615.074 || 34.819 || 92 || +1,5% || 26,4% || +2,6% || +3,1%
|-
|align="left"| {{CYP}} || 28.058 || 32.785 || 81 || +0,4% || 16,0% || +3,2% || +2,5%
|-
|align="left"| {{CZE}} || 332.477 || 31.549 || 85 || +1,4% || 7,0% || +3,6% || +3,9%
|-
|align="left"| {{SVN}} || 63.964 || 31.007 || 83 || +1,9% || 10,2% || +3,1% || +2,3%
|-
|align="left"| {{SVK}} || 160.998 || 29.720 || 77 || +1,5% || 14,2% || +4,6% || +3,2%
|-
|align="left"| {{EST}} || 37.549 || 28.592 || 74 || +3,2% || 8,6% || +4,5% || +2%
|-
|align="left"| {{LTU}} || 82.355 || 28.359 || 74 || +1,2% || 11,8% || +4,8% || +1,8%
|-
|align="left"| {{PRT}} || 289.791 || 27.835 || 77 || +0,4% || 16,5% || +0,9% || +1,6%
|-
|align="left"| {{POL}} || 1.005.449 || 26.455 || 69 || +0,8% || 10,3% || +3,9% || +3,5%
|-
|align="left"| {{GRC}} || 285.976 || 26.449 || 71 || -0,9% || 27,3% || +3,0% || −2,3%
|-
|align="left"| {{HUN}} || 258.444 || 26.222 || 68 || +1,7% || 10,2% || +2,3% || +3%
|-
|align="left"| {{LVA}} || 49.081 || 24.712 || 64 || +0,0% || 11,9% || +4,7% || +2,2%
|-
|align="left"| {{HRV}} || 91.096 || 21.581 || 58 || +2,3% || 17,6% || +3,1% || +0,8%
|-
|align="left"| {{ROU}} || 413.846 || 20.787 || 57 || +3,2% || 7,3% || +4,6% || +3,4%
|-
|align="left"| {{BGR}} || 136.855 || 19.097 || 46 || +0,4% || 12,9% || +4,7% || +1,7%
|-
|align="left"| '''{{Flagicon|European Union}} [[Zona euro]]''' || '''{{formatnum:13478334}}''' || '''-''' || '''106''' || '''+1,4%''' || '''12,0%''' || '''+1,4%''' || '''+0,6%'''
|-
|align="left"| {{EUR}} || '''{{formatnum:1644816}}''' || '''-''' || '''100''' || '''+1,5%''' || '''10,8%''' || '''+1,6%''' || '''+1,8%'''
|}

=== Piața internă ===
[[Fișier:Romanian Passport.jpg|thumb|140px|right|[[Statele membre ale Uniunii Europene]] au un pașaport standardizat (pașaport biometric românesc)]]

Două dintre obiectivele fundamentale inițiale ale Comunității Economice Europene au fost dezvoltarea unei piețe comune, redenumită ulterior piața unică, și o uniune vamală între statele membre. Piața unică implică libera circulație a mărfurilor, capitalurilor, persoanelor și serviciilor în cadrul UE,<ref name="Europa Single Market">{{cite web|title=The Single Market|publisher=Europa web portal|url=http://ec.europa.eu/internal_market/index_en.htm|accessdate=27 June 2007}}</ref> iar uniunea vamală implică aplicarea unui tarif extern comun pentru toate mărfurile care intră pe piață. Odată ce mărfurile au fost admise în piață ele nu pot fi supuse taxelor vamale, taxelor discriminatorii sau cote de import. Statele non-UE, [[Islanda]], [[Norvegia]], [[Liechtenstein]] și [[Elveția]] sunt parte a pieței unice, dar nu și în uniunea vamală.<ref name="EEA">{{cite web |url=http://eeas.europa.eu/eea/ |title=The European Economic Area (EEA) |publisher=Europa web portal |author=European Commission |accessdate=10 February 2010}}</ref> Jumătate din comerțul din UE este reglementat de legislația armonizată de către UE.<ref name="Europa Single Market G">{{cite web|title=A Single Market for goods|publisher=Europa web portal|author=European Commission|url=http://ec.europa.eu/internal_market/top_layer/index_18_en.htm|accessdate=27 June 2007}}</ref>

Libera circulație a capitalurilor permite circulația investițiilor, cum ar fii achizițiile de proprietăți și cumpărarea de acțiuni între țări.<ref name="Europa Single Market C">{{cite web|title=A Single Market for Capital|publisher=Europa web portal|author=European Commission|url=http://ec.europa.eu/internal_market/top_layer/index_42_en.htm|accessdate=27 June 2007}}</ref> Libertatea de circulație a capitalurilor este unică în lume în măsura în care este egală și statelor non-membre.

Libertatea de mișcare a persoanelor permite cetățenilor UE să circule liber între statele membre pentru a rezida, lucra, studia sau pentru a ieși la pensie într-o altă țară. Acest lucra a necesitat o reducere a formalităților administrative și recunoașterea calificărilor profesionale între statele membre.<ref name="Europa Single Market P">{{cite web|title=Living and working in the Single Market|publisher=Europa web portal|url=http://ec.europa.eu/internal_market/top_layer/index_15_en.htm|author=European Commission|accessdate=27 June 2007}}</ref>

Libera circulație a serviciilor permite lucrătorilor independenți să se deplaseze între statele membre pentru a presta servicii în mod temporar sau permanent. În timp ce serviciile reprezintă 60-70% din PIB, legislația nu este la fel de dezvoltată ca în alte domenii. Această lacună a fost abordată de directiva recent adoptată privind serviciile în cadrul pieței interne, care are ca scop liberalizarea prestării serviciilor transfrontaliere.<ref name="Europa Single Market S">{{cite web|title=A Single Market for Services|publisher=[[Europa (web portal)|Europa]]|url=http://ec.europa.eu/internal_market/top_layer/index_19_en.htm|author=European Commission|accessdate=27 June 2007}}</ref> În conformitate cu tratatele, prestarea de servicii este o libertate reziduală care se aplică numai în cazul în care nici o altă libertate nu este exercitate.

=== Competiția ===
[[Fișier:Margrethe Vestager, ekonomi- och inrikesminister Danmark. Nordiska radets session i Kopenhamn 2011 (1).jpg|thumb|Margrethe Vestager, Comisarul European pentru Concurență]]

UE duce o politică de concurență destinată să asigure o concurență corectă în cadrul pieței unice. Comisia, ca autoritatea de reglementare a competiției pentru piața unică este responsabilă pentru problemele antitrust, aprobare a fuziunilor, dezmembrarea cartelurilor, lucrează pentru liberalizarea economică și pentru prevenirea ajutoarelor de stat.

Comisarul pentru Concurență, în prezent [[Joaquin Almunia]], este unul dintre cei mai importanți și influenți comisari din cadrul Comisiei, cunoscut pentru capacitatea de a afecta interesele comerciale ale societăților transnaționale. De exemplu, în 2001, Comisia a împiedicat pentru prima dată o fuziune între două societăți cu sediul în [[Statele Unite ale Americii]] ([[GE]] și [[Honeywell]]), care fusese deja aprobată de autoritatea națională. Un alt caz cunoscut este cel al [[Microsoft]], care a dus la aplicarea unei amenzi de 777 milioane euro de către Comisie după 9 ani de acțiuni în justiție.

=== Uniunea monetară ===
{{Articol principal|Zona Euro}}
[[Fișier:Mario Draghi - World Economic Forum Annual Meeting 2012.jpg|thumb|Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene]]
[[Fișier:Eurozone_participation.svg|thumb|left|<br />
{{Div col}}
{{legendă|#003399|[[Zona Euro]]}}
{{legendă|#ffd617|Statele UE care sunt obligate să adere la [[Mecanismul European al Ratelor de Schimb|MERS II]].}}
{{legendă|#a050ffff|Statele care au aderat la [[Mecanismul European al Ratelor de Schimb|MERS II]] cu un opt-out (Danemarca).}}
{{legendă|#46a43b|Statele UE care nu au aderat la [[Mecanismul European al Ratelor de Schimb|MERS II]] cu un opt-out (Regatul Unit).}}
{{legendă|#F29527|Statele care nu sunt membre ale UE dar folosesc Euro în mod bilateral.}}
{{legendă|#da2131|Statele care nu sunt membre ale UE dar folosesc Euro în mod unilateral.}}
{{Div col end}}]]
[[Fișier:Euro Series Banknotes.png|thumb|Bancnote Euro]]
[[Fișier:Euro coins and banknotes.jpg|thumb|left|Monede și bancnote Euro]]
[[Fișier:European Central Bank - building under construction - Frankfurt - Germany - 13.jpg|thumb|[[Banca Centrală Europeană]], Frankfurt]]
[[Fișier:Eurotower in Frankfurt.jpg|thumb|left|[[Eurotower]], Frankfurt]]

Adoptarea unei monede europene care să înlocuiască vechile monede naționale a avut o extraordinară valoare simbolică, mentală, financiară și economică. Decizia că moneda europeană să poarte numele de "euro" a fost luată la Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995. 
Procesul adoptării și extinderii uniunii monetare europene este destinat armonizării politicilor economice și monetare ale statelor membre. 
În 1972 a fost propus Șarpele Monetar, un sistem care să permită monezilor statelor să fluctueze într-un tunel, între limitele ±2,25%. S-a dovedit a fi un eșec. 
În 1979, Sistemul Monetar European a devenit element central, având că etalon comun moneda teoretică: European Currency Unit, având aceeași fluctuație ca Șarpele Monetar. A fost creat Fondul European de Cooperare Monetară, având fond de rezervă comun pentru susținerea temporară a devizei slabe, obținându-se rezultate pozitive. 
În 1989 a fost creată Uniunea Economică și Monetară și se prevedea implementarea acestuia în trei faze: 
* 1990- eliminarea controlului de schimburi și acceptarea liberei circulații a capitalurilor 
* 1994- convergență politicilor economice și monetare de stabilizare a prețurilor și crearea Institutului Monetar European care va fi înlocuit de Banca Centrală Europeană în 1998. 
* 1999- fixarea irevocabilă a cursului de schimb și introducerea monedei unice virtuale de cont

De la 1 ianuarie 2002, bancnotele și monezile euro au fost lansate în 12 state membre UE, în prezent fiind 19 state membre care utilizează euro ca moneda unică.

Banca Centrală Europeană este o instituție care are rolul de a emite și administra moneda unică. 
Sistemul European al Băncilor Centrale este compus din Banca Centrală Europeană și băncile naționale ale statelor membre, având ca rol menținerea stabilității prețurilor și făcând un raport anual privind politică monetară.

Bugetul UE a fost constituit inițial din contribuțiile financiare ale statelor membre. În 1970, comunitatea obține autonomie financiară. 
Se merge pe trei principii: 
* Unitate: ansamblul veniturilor și cheltuielilor într-un singur document 
* Anualitate: operațiile bugetare sunt raportate la exercițiul anual 
* Echilibru: cheltuielile nu pot depăși veniturile

Moneda Euro a asigurat stabilitate coerentă și a oferit dinamism economiei europene.

=== Criza datoriilor suverane ===
[[Fișier:20110629 Moutza demonstrations Greek parliament Athens Greece.jpg|thumb|Demonstrații împotriva austerității la Atena]]
[[Fișier:Long-term interest rates (eurozone).png|thumb|Datoriile statelor membre]]
Începând cu sfârșitul lui 2009, temerile investitorilor cu privire la criza datoriilor suverane și creșterea datoriei publice guvernamentale la nivel mondial, împreună cu un val de deteriorare a ratingului datoriilor suverane a câtorva state europene. Preocupările sau intensificat la începutul lui 2010 și ulterior<ref>{{cite news
|url= http://www.reuters.com/article/idUSLDE61F0W720100216 
|title= Peripheral euro zone government bond spreads widen 
|agency=Reuters   
|author=George Matlock |date=16 February 2010 |accessdate=28 April 2010}}</ref><ref>{{cite news|url=http://www.economist.com/node/16009099 | title=Acropolis now | work=The Economist | date= 29 April 2010 |accessdate=22 June 2011}}</ref>, a devenit din ce în ce mai dificil sau chiar imposibil ca datoria unor state ca [[Grecia]], [[Irlanda]] și [[Portugalia]] sa fie refinanțate.

La 9 mai 2010, miniștrii de finanțe din Uniunea Europeană au aprobat un pachet de salvare în valoare de 750 miliarde de euro care urmărea asigurarea stabilității financiare în Europa prin crearea Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF).<ref name="BBC10052010">{{Cite news|url= http://news.bbc.co.uk/1/hi/business/8671632.stm|title=EU ministers offer 750bn-euro plan to support currency |date=10 May 2010|publisher=BBC News |accessdate=11 May 2010}}</ref> În octombrie 2011, liderii zonei euro au convenit asupra unui alt pachet de măsuri menite să prevină prăbușirea economiilor statelor membre. Aceasta a inclus un acord cu sistemul bancar care a acceptat o reducere cu 50% a datoriei grecești datorată creditorilor privați, creșterea FESF la aproximativ 1000 de miliarde de euro și solicitarea ca băncile europene să își crească capitalul cu 9%. Pentru a restaura încrederea în economia europeană, liderii UE au inițiat demersurile pentru crearea unei uniuni fiscale comune în zona euro, cu reguli stricte și executorii încorporate în tratatele Uniunii.<ref name=fiscal_union>{{cite news|last=Pidd |first=Helen |url=http://www.guardian.co.uk/business/2011/dec/02/angela-merkel-eurozone-fiscal-union |title=Angela Merkel vows to create 'fiscal union' across eurozone |publisher=Guardian |date=2011-12-02 |accessdate=2011-12-02 |location=London}}</ref><ref name = 20111202Guardian>{{cite news|last= |first= |url=http://www.guardian.co.uk/business/2011/dec/02/european-fiscal-union-experts |title=European fiscal union: what the experts say |publisher=Guardian |date=2011-12-02 |accessdate=2011-12-02 |location=London}}</ref>

În timp ce creșterile datoriei suverane au fost mai pronunțate doar în câteva țări din zona euro, acestea au fost percepute ca un întreg la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, moneda europeană a rămas stabilă cu tendință de scădere.<ref>{{cite web |url=http://www.spiegel.de/international/europe/0,1518,769329,00.html |title=How the Euro Became Europe's Greatest Threat|work=Der Spiegel |date= 20 June 2011}}</ref><ref>{{cite news |url=http://online.wsj.com/article/BT-CO-20110822-701343.html |title=Euro Stable Despite Debt Crisis Says Schaeuble |work=[[The Wall Street Journal]] |date=22 august 2011 }}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> La jumătatea lunii noiembrie 2011, tranzacțiile internaționale cu cei mai importanți parteneri comerciali ai blocului euro a fost chiar mai mare decât la începutul crizei economice.<ref>[http://www.google.com/finance?q=EURUSD Euro in US Dollar]</ref><ref>{{cite news |url=http://uk.reuters.com/article/2011/11/15/uk-markets-euro-mystery-idUKLNE7AE02520111115 |title=Puzzle over euro's "mysterious" stability |work=[[Reuters]] |date=15 November 2011 |access-date=2012-01-26 |archive-date=2015-07-13 |archive-url=https://web.archive.org/web/20150713221438/http://uk.reuters.com/article/2011/11/15/uk-markets-euro-mystery-idUKLNE7AE02520111115 |dead-url=yes }}</ref> Cele trei țări cele mai afectate, Grecia, Irlanda și Portugalia, colectiv reprezintă doar 6% din produsul intern brut (PIB) al zonei euro.<ref>{{cite web |url=http://www.project-syndicate.org/commentary/rogoff81/English |title= The Euro’s PIG-Headed Masters |work=[[Project Syndicate]] |date= 3 June 2011}}</ref>

La finele anului 2011 și începutul anului 2012, [[Banca Centrală Europeană]] a luat o serie de măsuri pentru a ajuta la reducerea volatilității financiare pe piețe și pentru a îmbunătății lichiditățile băncilor. 
La 30 noiembrie 2011, [[Banca Centrală Europeană]], [[Rezerva Federală a Statelor Unite]], Băncile Centrale ale Canadei, Japoniei, Marii Britanii și Elveției au acordat piețelor financiare internaționale lichidități pentru a putea acoperi economia reală. Băncile centrale au fost de acord să scadă costul dolarului (valută de swap) cu 50 de puncte de bază și care a intrat în vigoare la 5 decembrie 2011. Ele si-au acordat de asemenea, una alteia lichidități din abundență pentru a asigura lichiditate băncilor comerciale în alte monede.<ref>[http://www.nzz.ch/finanzen/nachrichten/grosse_notenbanken_fluten_globale_finanzmaerkte_mit_geld_1.13468265.html „Grosse Notenbanken versorgen Banken mit Liquidität - Kursfeuerwerk an den Börsen – auch SNB beteiligt“ NZZ Online]</ref>

În 21 decembrie 2011, BCE a început cea mai mare infuzie de credit în sistemul bancar european din istoria monedei euro de 13 ani. BCE a împrumutat la 523 de bănci suma de 489 miliarde euro pe o perioadă excepțional de lungă de 3 ani la o rată a dobânzii de doar un procent.<ref>{{cite web|last=McHugh |first=David |url=http://www.sacbee.com/2011/12/21/4137177/ecb-lends-banks-639-billion-over.html#storylink=cpy |title=ECB lends banks $639 billion over 3 years |publisher=The Sacramento Bee  |date=2011-12-21 |accessdate=2011-12-21}}</ref> Astfel BCE s-a asigurat că băncile au destule lichidități pentru a plăti debite în valoare de 200 de miliarde de euro ajunse la maturitate în primele 3 luni din 2012, precum și a asigura împrumuturi pentru firme astfel încât limitarea creditării să nu afecteze creșterea economică. Se speră de asemenea ca băncile să cumpere titluri de stat guvernamentale, astfel încât să ușureze criza datoriilor suverane.<ref>{{cite news|last=Ewing |first=Jack | last2=Jolly | first2=David |url=http://www.nytimes.com/2011/12/22/business/global/demand-for-ecb-loans-surpasses-expectations.html |title=Banks in the euro zone must raise more than 200 billion euros in the first three months of 2012 |publisher=New York Times  |date=2011-12-21 |accessdate=2011-12-21}}</ref>

La 2 martie 2012, 25 de state membre a UE (cu excepția [[Marea Britanie|Marii Britanii]] și [[Republica Cehă]]) au semnat [[Tratatul de Stabilitate Fiscală]], un tratat interguvernamental prin care statele semnatare se obligă să îndeplinească și să respecte anumite criterii economice și financiare. În cazul în care un stat semnatar nu va respecta prevederile tratatului vă fi sancționat cu 0,1% din PIB de către [[Curtea Europeană de Justiție]]. Tratatul va intra în vigoare la 1 ianuarie 2013 dacă până la acea dată va fi ratificat de minim 12 state ale zonei euro.<ref>{{cite news|author=Nicholas Watt|url=http://www.guardian.co.uk/politics/2012/jan/31/lib-dems-david-cameron-eu|title=Lib Dems praise David Cameron for EU U-turn|work=[[the Guardian]]|date=31 January 2012|access-date=5 februarie 2012}}</ref><ref name=EC_ready>{{cite web|url=http://european-council.europa.eu/home-page/highlights/the-fiscal-compact-ready-to-be-signed-(2)?lang=en|title=The fiscal compact ready to be signed|date=31 January 2012|accessdate=5 February 201|work=[[European Commission]]|archive-date=2012-10-22|archive-url=https://web.archive.org/web/20121022095150/http://european-council.europa.eu/home-page/highlights/the-fiscal-compact-ready-to-be-signed-%282%29?lang=en|dead-url=yes}}</ref>

=== Energie ===
{| class="wikitable" style="border:1px black; float:right; margin-left:1em;font-size: 90%;"
|-
!style="background:#f99;" colspan="2"|Producția de energie a UE
|-
!style="background:#f99;" colspan="2"|46% din totalul de energia primară folosită de UE
|-
|Energie nucleară<ref>De notat că aproape tot uraniul este importat,<br /> Energia nucleară este considerată sursă primară de energie în UE</ref>||29.3%
|-
|Cărbune și lignit||21.9%
|-
|Gaz||19.4%
|-
|Energii regenerabile||14.6%
|-
|Petrol||13.4%
|-
|Altele||1.4%
|-
!style="background:#f99;" colspan="2"|Importuri nete de energie
|-
!style="background:#f99;" colspan="2"|54% din totalul energiei primare folosită
|-
|Petrol și produse petroliere||60.2%
|-
|Gaz||26.4%
|-
|Altele||13.4%
|}

În 2006, cele 27 de state membre ale UE avea un consum de energie în cuantum total de 1.825 milioane tone de petrol. În jur de 46% din energia consumată este produsă în statele membre iar 54% este importată. În aceste statistici, energia nucleară este tratată ca energie primară produsă în UE, chiar dacă sursa este uraniul, care este produs în cuantum de mai puțin de 3% în UE.

UE a avut puterea legislativă în domeniul politicii energetice de-a lungul întregii sale existențe. Aceasta provine de la Comunitatea Europeană a Oțelului și Cărbunelui. Introducerea politicii energetice europene obligatorii a fost aprobată în Consiliul European din octombrie 2005, iar primul draft al politicii în ianuarie 2007.

În acest moment, UE importă 82% din necesarul de [[petrol]], 57% din necesarul de gaz și 97,48% din necesarul de uraniu. Există îngrijorări față de dependența europeană față de energia din Rusia care poate pune în pericol Uniunea și statele membre. Uniunea încearcă să își diversifice sursele de energie.

=== Infrastructura ===
<gallery mode="packed-hover" heights="200">
File:Cph oresund.jpg |[[Podul Öresund]] dintre [[Danemarca]] și [[Suedia]] este parte din Rețeaua Trans-Europeană. 
File:Ariane 5ES with ATV 4 on its way to ELA-3.jpg|Ariane 5ES 
File:Channel Tunnel NRM.jpg
</gallery>

UE depune eforturi pentru îmbunătățirea [[infrastructură|infrastructurii]] transfrontaliere, de exemplu prin intermediul rețelelor transeuropene (TEN). Proiectele din cadrul TEN includ Tunelul de sub Canalul Mânecii , [[LGV Est]], tunelul feroviar Frejus, [[Podul Oresund]] și tunelul Brenner. În 2001 s-a estimat că până în 2010 rețeaua va acoperi: 75.200&nbsp;km de drumuri, 78.000&nbsp;km de căi ferate, 330 de aeroporturi, 270 de porturi maritime și 210 porturi interne.<ref>{{citat web|title=The trans-European transport network: new guidelines and financial rules|[[Comisia Europeană]]|date=1 octombrie 2003|url=http://ec.europa.eu/ten/transport/revision/doc/revision_1692_memo_en.pdf|format=PDF|accessdate=15 august 2007|publisher=Portalul Europa|author=Comisia Europeană|language=engleză}}</ref><ref>{{citat web|last=Mirea|first=Silvia|title=The trans-European transport network: new guidelines and financial rules|publisher=The Railway Journal|url=http://www.cfr.ro/jf/engleza/0304/ten-t.htm|accessdate=15 august 2007|language=engleză|archive-date=2012-01-06|archive-url=https://web.archive.org/web/20120106235641/http://www.cfr.ro/jf/engleza/0304/ten-t.htm|dead-url=yes}}</ref>

Politicile europene de dezvoltare a rețelelor de transport vor crește presiunea asupra mediului înconjurător în numeroase regiuni ale uniunii. În țările membre care au aderat după 2004, problema majoră constă în congestionarea traficului și poluare . După recenta extindere, noile state care au aderat începând cu 2004 au adus în plus și problema transportului de zi cu zi a călătorilor.<ref>{{citat web|title=White Paper on Transport|publisher=Euractiv|date=22 septembrie 2004|url=http://www.euractiv.com/en/transport/white-paper-transport/article-129628|accessdate=15 august 2007|language=engleză|archive-date=2011-08-08|archive-url=https://web.archive.org/web/20110808034641/http://www.euractiv.com/en/transport/white-paper-transport/article-129628|dead-url=yes}}</ref> Rețeaua poloneză de drumuri, în special, se afla în condiții deficitare: la aderarea Poloniei, 4600 de drumuri necesitau lucrări de amenajare și consolidare în conformitate cu standardele și prevederile Uniunii Europene, cu un cost total de aproximativ 17 miliarde de euro.<ref>{{citat web|title=Transport – How Quickly will Polish Roads Improve After Accession|publisher=Urząd Komitetu Integracji Europejskiej|date=29 mai 2003|url=http://www.ukie.gov.pl/WWW/en.nsf/0/574AB36381D2F551C1256E82004F9470?Open|language=engleză|accessdate=15 august 2007|archive-date=2009-12-25|archive-url=https://web.archive.org/web/20091225035359/http://www.ukie.gov.pl/WWW/en.nsf/0/574AB36381D2F551C1256E82004F9470?Open|dead-url=yes}}</ref>

Un alt proiect de infrastructură este sistemul de poziționare globală ''Galileo'', o propunere de navigație globală prin satelit, care urmează să fie construit de către Uniunea Europeană și lansat de către [[Agenția Spațială Europeană]] (ESA), putând să fie operațional până în 2010. Proiectul a fost lansat parțial pentru a reduce dependența față de Statele Unite ale Americii (care deține sistemul [[Global Positioning System]]), dar, de asemenea, și pentru a oferi o acoperire mai completă la nivel mondial și pentru a permite o precizie mult mai mare, dată fiind vechimea sistemului GPS.<ref name="Barrot">{{citat web|last=Barrot|first=Jacques|title=Jacques Barrot Home Page, Commission vice president for transport|publisher=Portalul Europa|url=http://ec.europa.eu/commission_barroso/barrot/index_en.htm|accessdate=21 iulie 2007|language=engleză}}</ref> Inițiativa a fost însă criticată din cauza costurilor, a întârzierilor, precum și din cauza lipsei de utilitate, având în vedere existența actualului sistem [[GPS]].<ref>{{citat web|last=McKie|first=Robin|title=Sat-nav rival could crash and burn|publisher=''Guardian''|date=15 iulie 2007|url=http://www.guardian.co.uk/science/2007/jul/15/spaceexploration.europeanunion|accessdate=11 august 2007 | location=Londra|language=engleză}}</ref>

=== Agricultura ===
[[Fișier:ClosLaPlanaEdit.jpg|thumb|Fermele din UE sunt susținute cu ajutorul Politicii Agricole Comune (Podgorie în Spania)]]
[[Fișier:Directorate-General for Agriculture and Rural Development in Brussels.jpg|thumb|left|Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală în Bruxelles.]]
Politica Agricolă Comună este una dintre cele mai vechi politici ale Comunității Europene și a fost unul dintre obiectivele sale principale. Politica are ca obiective creșterea producției agricole, oferirea întreprinderilor certitudinea aprovizionării cu alimente, asigurând o înaltă calitate a vieții pentru agriculturi, stabilizarea piețelor și asigurarea unor prețuri rezonabile pentru consumatori. Acesta a fost până de curând, operat printr-un sistem de subvenții și de intervenție în piață. Până în 1990, politica a reprezentat peste 60% din bugetul Comunității Europene, apoi anual a scăzut până la 34% în prezent.

Politica de control a prețurilor și intervențiile în piață au dus la supra-producție considerabilă, ducând la așa numiții „''munții de unt''” și „''lacurile de vin''”. Acestea erau depozite de produse cumpărate de Comunitate pentru a menține un preț la un nivel minim. Pentru a renunța la acest excedent, de multe ori erau vândute pe piața mondială la prețuri sub nivelul prețurilor garantate în comunitate sau fermierii ofereau subvenții pentru a putea exporta produsele înafara comunității. Acest sistem a fost criticat că submina fermierii dinafara Europei, în special pe cei din zonele în curs de dezvoltare.

==Politică socială==
UE a încercat de mult timp să atenueze efectele piețelor libere prin protejarea drepturilor lucrătorilor și prevenirea dumpingului social și ecologic. În acest scop, a adoptat legi care stabilesc standarde minime de ocupare a forței de muncă și de mediu. Acestea includ Directiva privind timpul de lucru și Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului. De asemenea, UE a căutat să coordoneze sistemele de securitate socială și de sănătate ale statelor membre pentru a facilita exercitarea drepturilor de liberă circulație a persoanelor și pentru a se asigura că își mențin capacitatea de a accesa serviciile de securitate socială și de sănătate din alte state membre.

===Mediu===


În 1957, când a fost înființată CEE, nu a existat nici o politică de mediu.<ref>Jordan, A.J. and Adelle, C. (eds)(2012) Environmental Policy in the European Union: Contexts, Actors and Policy Dynamics (3e). Earthscan: London and Sterling, Virginia</ref> În ultimii 50 de ani, a fost creată o legislație din ce în ce mai densă, care a cuprins toate domeniile protecției mediului, inclusiv poluarea aerului, calitatea apei, gestionarea deșeurilor, conservarea naturii și controlul substanțelor chimice, al pericolelor industriale și al biotehnologiei.<ref>Knill, C. and Liefferink, D.(2012) The establishment of EU environmental policy, In: Jordan, A.J. and Adelle, C. (eds) Environmental Policy in the European Union: Contexts, Actors and Policy Dynamics (3e). Earthscan: London and Sterling, Virginia</ref> Potrivit Institutului pentru Politica Europeană de Mediu, legislația de mediu cuprinde peste 500 de directive, regulamente și decizii, făcând politica de mediu un domeniu central al politicii europene.<ref name="European Environmental Policy 2012">Institute for European Environmental Policy (2012) Manual of European Environmental Policy, Earthscan, London.</ref>
[[File:Dactylorhiza praetermissa (plants).jpg|thumb|left|200px|''Dactylorhiza praetermissa'', o specie de orhidee europeană protejată]]

Factorii de decizie europeni au creat inițial capacitatea UE de a acționa în ceea ce privește problemele de mediu prin definirea acesteia drept o problemă comercială.<ref>Knill, C. and Liefferink, D.(2012) The establishment of EU environmental policy, In: Jordan, A.J. and Adelle, C. (eds) Environmental Policy in the European Union: Contexts, Actors and Policy Dynamics (3e). Earthscan: London and Sterling, VA.</ref> Barierele comerciale și denaturările concurențiale pe piața comună ar putea apărea din cauza diferitelor standarde de mediu din fiecare stat membru.<ref>Johnson, S.P. and Corcelle, G. (1989) The Environmental Policy of the European Communities, Graham & Trotman, London</ref> În anii următori, mediul a devenit un domeniu politic formal, cu actori politici, principii și proceduri proprii. Baza legală pentru politica de mediu a UE a fost stabilită odată cu introducerea Actului Unic European în 1987.<ref name="European Environmental Policy 2012"/>

Inițial, politica de mediu a UE s-a axat pe Europa. Mai recent, UE și-a demonstrat poziția de lider în domeniul guvernării globale de mediu, de ex. rolul UE în asigurarea ratificării și a intrării în vigoare a Protocolului de la Kyoto, în ciuda opoziției din partea [[Statele Unite|Statelor Unite]]. Această dimensiune internațională este reflectată în cel de-al șaselea program de acțiune al UE privind mediul,<ref>{{cite web|url=http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:l28027|title=EUR-Lex – l28027 – EN – EUR-Lex|publisher=eur-lex.europa.eu}}</ref>[[File:Alternative Energies.jpg|thumb|250px|Energia cinetică a vântului poate fi folosită la antrenarea elicelor turbinelor, care sunt capabile de a genera electricitate]] care recunoaște că obiectivele sale pot fi atinse numai dacă acordurile internaționale principale sunt susținute în mod activ și implementate în mod corespunzător atât la nivelul UE, cât și la nivel mondial. Legislația UE a jucat un rol semnificativ în îmbunătățirea protecției habitatelor și speciilor în Europa, contribuind la îmbunătățirea calității aerului și a apei și a gestionării deșeurilor.<ref name="European Environmental Policy 2012"/>

Reducerea [[Schimbare climatică|schimbărilor climatice]] este una dintre prioritățile principale ale politicii de mediu a UE. În 2007, statele membre au convenit că, în viitor, 20% din energia utilizată în UE trebuie să fie [[Energie regenerabilă|regenerabilă]], iar emisiile de dioxid de carbon trebuie să fie mai mici în 2020 cu cel puțin 20% față de nivelurile din 1990.<ref name="EUO energy">{{cite news|url=https://www.theguardian.com/environment/2008/jan/23/climatechange.eu1|title=EU sets 20% target for carbon cuts|accessdate=29 February 2008|work=The Guardian |first=Jessica|last=Aldred|location=London|date=23 January 2008}}</ref> UE a adoptat un sistem de comercializare a emisiilor pentru a încorpora [[Gaz cu efect de seră|emisiile de carbon]] în economie.<ref>{{cite web|url= http://ec.europa.eu/clima/policies/ets/index_en.htm|title=The EU Emissions Trading System (EU ETS)}}</ref> [[Capitala Verde a Europei]] este un premiu anual acordat orașelor care se concentrează asupra mediului, a eficienței energetice și a calității vieții în zonele urbane pentru a crea un [[oraș inteligent]].

===Educație și știință===
[[File:Holbein-erasmus.jpg|thumb|150px|[[Erasmus din Rotterdam]], umanist renascentist care a dat numele [[Programul Erasmus|Programului Erasmus]]]]
Învățământul de bază este un domeniu în care rolul UE se limitează la sprijinirea guvernelor naționale. Pentru învățământul superior, politica a fost dezvoltată în anii 1980 cu programe care susțin schimburile și mobilitatea. Cel mai vizibil dintre acestea a fost [[Programul Erasmus]], un program de schimburi universitare care a început în 1987. În primii 20 de ani, a susținut oportunități de schimb internațional pentru peste 1,5 milioane de studenți universitari și colegi și a devenit un simbol al vieții studențești europene.<ref>{{cite web|url=http://ec.europa.eu/education/news/erasmus20_en.html|title=The Erasmus programme celebrates its 20th anniversary|publisher=Europa web portal|author=European Commission|accessdate=21 July 2007|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070703000422/http://ec.europa.eu/education/news/erasmus20_en.html|archivedate=3 July 2007}}; {{cite web|url=http://www.cafebabel.co.uk/article/19702/erasmus-turns-20-time-to-grow-up.html|title=Erasmus turns 20 – time to grow up?|last=Jean-Sébastien|first=Lefebvre|date=22 January 2007|publisher=Café Babel|accessdate=10 august 2007|archive-date=2012-01-26|archive-url=https://web.archive.org/web/20120126044623/http://www.cafebabel.co.uk/article/19702/erasmus-turns-20-time-to-grow-up.html|dead-url=yes}}</ref>

Există programe similare pentru elevi și profesori, pentru cursanți în educație și formare profesională și pentru cursanți adulți în "Programul de învățare pe tot parcursul vieții 2007-2013". Aceste programe sunt concepute pentru a încuraja o cunoaștere mai largă a altor țări și pentru a răspândi bunele practici în domeniile educației și formării în întreaga UE.<ref>{{cite web|author=EACEA|title=About the Education, Audiovisual and Culture Executive Agency|publisher=Europa web portal|url=http://eacea.ec.europa.eu/index.htm|accessdate=21 July 2007|archive-date=2015-04-29|archive-url=https://web.archive.org/web/20150429185547/http://eacea.ec.europa.eu/index.htm|dead-url=yes}}</ref><ref>{{cite web|title=Lifelong Learning Programme|publisher=Europa web portal|author=European Commission|url=http://ec.europa.eu/education/programmes/llp/national_en.html|accessdate=21 July 2007}}</ref> Prin susținerea [[Procesul Bologna|Procesului Bologna]], UE sprijină standarde comparabile și grade compatibile în întreaga Europă.

Dezvoltarea științifică este facilitată prin programele-cadru ale UE, dintre care prima a început în 1984. Obiectivele politicii UE în acest domeniu sunt coordonarea și stimularea cercetării. Consiliul european pentru cercetare alocă fonduri UE unor proiecte de cercetare europene sau naționale.<ref>{{cite web|title=What is the ERC?|publisher=Europa web portal|author=European Research Council|url=http://erc.europa.eu/index.cfm?fuseaction=page.display&topicID=12|accessdate=21 July 2007|archive-date=2011-08-13|archive-url=https://web.archive.org/web/20110813041547/http://erc.europa.eu/index.cfm?fuseaction=page.display&topicID=12|dead-url=yes}}</ref> Programele UE de cercetare și de cadru tehnologic se ocupă de o serie de domenii, cum ar fi energia în care scopul este de a dezvolta un amestec divers de energie regenerabilă pentru a ajuta mediul înconjurător și pentru a reduce dependența de combustibilii importați.<ref>{{cite web|title=Energy|publisher=Europa web portal|author=European Commission|url=http://ec.europa.eu/research/fp7/index_en.cfm?pg=energy|accessdate=12 November 2007}}</ref>

===Sănătatea===
[[File:EHIC Slovenia.jpg|thumb|left|[[Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate]]<br>(varianta slovenă)]]
Deși UE nu are competențe majore în domeniul sănătății, Articolul 35 din [[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene]] afirmă că "Un nivel ridicat de protecție a sănătății va fi asigurat și implementat în toate politicile și activităților Uniunii“. Direcția Generală pentru Sănătate și Consumatori a Comisiei Europene urmărește să alinieze legile naționale privind protecția sănătății oamenilor, drepturile consumatorilor, siguranța produselor alimentare și a altor produse.<ref>{{cite web |url=http://ec.europa.eu/dgs/health_consumer/about_us/our_vision_en.htm |title=Europa web portal |work=Europa (web portal) |accessdate=26 November 2010 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20101112200650/http://ec.europa.eu/dgs/health_consumer/about_us/our_vision_en.htm |archivedate=12 November 2010  }}</ref><ref>{{cite web |url=http://ec.europa.eu/dgs/health_consumer/index_en.htm |title=Europa web portal |work=Europa (web portal) |accessdate=26 November 2010 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20101111154145/http://ec.europa.eu/dgs/health_consumer/index_en.htm |archivedate=11 November 2010  }}</ref><ref>{{cite web|url=http://ec.europa.eu/health-eu/index_en.htm |title=Europa web portal |work=Europa (web portal) |date=18 November 2010 |accessdate=26 November 2010}}</ref>

Toate țările europene și multe alte țări europene oferă cetățenilor lor un [[Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate|card european de asigurări de sănătate]] gratuit care, pe bază de reciprocitate, asigură servicii medicale de urgență în timpul vizitei într-o altă țară europeană participantă.<ref>{{cite web|url=http://www.nhs.uk/nhsengland/Healthcareabroad/pages/Healthcareabroad.aspx |title=info about health care and EHIC |publisher=Nhs.uk |date=29 April 2010 |accessdate=26 November 2010}}</ref> O directivă privind asistența medicală transfrontalieră vizează promovarea cooperării în domeniul asistenței medicale între statele membre și facilitarea accesului pacienților europeni la asistență medicală transfrontalieră sigură și de înaltă calitate.<ref>{{cite web|url=http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/119514.pdf |title=Consilium.europa.eu |format=PDF |accessdate=3 June 2013}}</ref><ref>{{cite web|url=http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:088:0045:0065:EN:PDF |title=Eur-lex.europa.eu |accessdate=3 June 2013}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.nhsconfed.org/Publications/Factsheets/Pages/Cross-border-healthcare-commissioners.aspx |title=NHSconfed.org |publisher=NHSconfed.org |date=17 May 2011 |accessdate=3 June 2013 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20130728184655/http://www.nhsconfed.org/Publications/Factsheets/Pages/Cross-border-healthcare-commissioners.aspx |archivedate=28 July 2013 }}</ref>

== Cultura ==
{{main|Cultura Europei|Cultura occidentală}}

[[File:Leeuwarden, Netherlands - panoramio (23).jpg|thumb|left|250px|Orașul [[Leeuwarden]], Țările de Jos (''foto'') a fost [[capitală europeană a culturii]] în 2018, alături de orașul [[Valletta]], Malta]]

Cooperarea culturală între statele membre a reprezentat o preocupare a UE de la includerea acesteia în competența comunității prin Tratatul de la Maastricht.<ref name="Bozoki">{{cite web |last=Bozoki |first=Andras |title=Cultural Policy and Politics in the European Union |publisher=Cultural Policy and Politics in the European Union.pdf |format=PDF |url=http://www.ecoc-doc-athens.eu/attachments/1249_Cultural%20Policy%20and%20Politics%20in%20the%20European%20Union_speech_Bozoki_Andras.pdf |accessdate=4 June 2013 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20130222205051/http://www.ecoc-doc-athens.eu/attachments/1249_Cultural%20Policy%20and%20Politics%20in%20the%20European%20Union_speech_Bozoki_Andras.pdf |archivedate=22 February 2013  }}</ref> Prin politica culturală comună, UE dorește să „contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională și regională și, în același timp, moștenirea culturală comună“.

Din 1996 până în 1999, angajamentul cultural al UE s-a reflectat prin programele Caleidoscop (promovarea activităților artistice și culturale), Ariane (promovarea cărții, sectorul de lectură și traducere) și Raphael (promovarea patrimoniului cultural de importanță europeană). Între anii 2000 și 2004, au fost cheltuite în total 167 de milioane de euro pentru proiecte care vizează un spațiu cultural comun, "Cultura 2000",<ref name="Bozoki" /> Cultura 2000 a fost extinsă pentru doi ani în 2004 și a fost apoi înlocuită cu Programul de finanțare a culturii 2007-2013. Cea mai mare parte a fondurilor UE pentru cultură, de aproximativ 80%, provine din fondurile structurale ale UE, dar reprezintă doar aproximativ 3% din totalul fondurilor structurale. Printre alte activități culturale promovate de UE se numără: evenimentul "Luna culturală europeană".<ref name="Culture Month">{{cite web|title=European Culture Month|author=European Commission|publisher=Europa web portal|url=http://ec.europa.eu/culture/eac/ecocs/present_cap/retrospective_en.html|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080202062436/http://ec.europa.eu/culture/eac/ecocs/present_cap/retrospective_en.html|archivedate=2 February 2008|accessdate=27 February 2008}}</ref>

Un alt proiect cultural comunitar este cel al Orchestrei de tineret a Uniunii Europene. Reunește tineri muzicieni talentați din Uniunea Europeană, împreună cu profesori recunoscuți pe plan internațional, pentru a forma o orchestră de renume la scară internațională.<ref>{{cite web|url=http://www.euyo.org.uk/about/history.htm |title=An Overture to the European Union Youth Orchestra |publisher=The European Youth Orchestra |accessdate=12 august 2007 |archiveurl=https://web.archive.org/web/20070611140551/http://www.euyo.org.uk/about/history.htm |archivedate=11 June 2007 |deadurl=yes  }}</ref> 

Un accent deosebit este pus pe programul "[[Capitală Europeană a Culturii]]". Acest titlu a fost acordat anual începând cu anul din 1985 în unul sau două orașe europene, care găzduiesc numeroase evenimente culturale în cursul anului. Orașele cărora li sa acordat o astfel de distincție se bucură de o atenție sporită. Începând cu anul 2007 programul a cuplat câte un oraș din țările Europei occidentale cu altul din țările central și est-europene. În 2019, orașele [[Matera]] (Italia) și [[Plovdiv]] (Bulgaria) au avut acest statut.

[[Premiile Academiei Europene de Film]] se acordă anual la peste 20 de categorii și este susținut de fonduri UE. [[Premiul LUX|Premiul de film LUX]] a fost creat în 2007 ca simbol al angajamentului Parlamentului European pentru industria de film europeană. Filmele selectate pentru Premiul LUX aruncă o privire asupra vieții europenilor, a convingerilor sau îndoielilor lor. 

===Sport===
[[File:2010 Champions League Final opening ceremony.jpg|thumb|270px|[[Finala Ligii Campionilor 2010]]]]

[[Fotbal]]ul este de departe cel mai popular sport din Uniunea Europeană după numărul de jucători înregistrați. Alte sporturi cu cei mai mulți participanți la cluburi sunt: tenis, înot, atletism, golf, gimnastică, echitație, handbal, volei și navigație.<ref>{{cite journal|author1=M. van Bottenburg|first=|author2=B. Rijnen|author3=J.C. van Sterkenburg|date=|title=Sports participation in the European Union : Trends and differences|url=https://dspace.library.uu.nl/handle/1874/305728|journal=WJH Mulier Instituut|publisher=dspace.library.uu.nl|volume=|page=33 (table 2.5)|accessdate=2 March 2018|via=}}</ref>

Sportul este responsabilitatea individuală a statelor membre sau a altor organizații internaționale, mai degrabă decât a UE. Cu toate acestea, există câteva politici ale UE care au impact asupra sportul, cum ar fi libera circulație a lucrătorilor, care a fost centrul regulii Bosman ce interzice ligilor naționale de fotbal să impună cote pe jucătorii străini cu cetățenie europeană.<ref name="BBC Boseman">{{cite news |last=Fordyce |first=Tom |title=10&nbsp;years since Bosman|publisher=BBC News |date=11 July 2007 |url=http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/4528732.stm|accessdate=13 July 2007}}</ref> 

[[Tratatul de la Lisabona]] prevede că orice aplicare a normelor economice trebuie să tină seamă de caracterul specific al sportului și de structurile sale bazate pe voluntariat.<ref>Cases C-403/08 and C-429/08, Opinion of Advocate General Kokott, para 207</ref>

Lobbyul făcut de organizații care reglementează sportul precum [[Comitetul Internațional Olimpic]] și [[FIFA]] a dus la un decalaj din ce în ce mai mare între cluburile bogate și cele sărace.<ref name="IHT RT">{{cite news|title=IOC, FIFA presidents welcomes new EU treaty, call it breakthrough to give sports more power |work=[[International Herald Tribune]] |date=19 October 2007 |url=http://www.iht.com/articles/ap/2007/10/19/sports/EU-SPT-OLY-EU-Treaty.php |accessdate=21 October 2007 |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20081201201945/http://www.iht.com/articles/ap/2007/10/19/sports/EU-SPT-OLY-EU-Treaty.php |archivedate=1 December 2008 }}</ref>

=== Simboluri ===
{{articol principal|Însemnele Uniunii Europene}}
Conform [[Tratatul de la Lisabona|Tratatului de la Lisabona]], simbolurile Uniunii Europene sunt drapelul Uniunii, moneda, imnul european, ziua Europei și deviza europeană.

;Drapelul 
Drapelul Europei este folosit atât de Uniunea Europeană cât și de [[Consiliul Europei]]. Este format dintr-un cerc din 12 stele (galbene) pe un fundal albastru. Albastrul reprezintă vestul, numărul de stele reprezintă perfecțiunea iar faptul că sunt în cerc reprezintă unitatea. Stelele nu variază în funcție de numărul statelor membre a nici uneia dintre organizații pentru că reprezintă oamenii din Europa, inclusiv cei dinafara Uniunii.
;Imnul 
Imnul European este bazat pe un preludiu al „Odei Bucuriei” al lui [[Ludwig van Beethoven]]. Având în vedere numărul mare de limbi din Europa, imnul este doar în versiunea instrumentală, iar versurile germane nu au nici un statut oficial. 
A fost adoptat de liderii Comunităților Europene în 1985. Acesta nu înlocuiește imnurile naționale, dar este destinat să celebreze valorile comune. Este cântat în ocazii oficiale atât de Consiliul Europei cât și în Uniunea Europeană.
<div style="position:relative; float:left">{{Listen|filename=Anthem of Europe (US Navy instrumental short version).ogg|title=Odă bucuriei|description=|format=[[Ogg]]}}</div>
{{-}}

;Ziua Europei 
[[Fișier:Parada Schumana 2.JPG|thumb|''Parada Schuman'' este organizată anual la [[Varșovia]] de [[Ziua Europei]] (2008)]]

„Ziua Europei” este o sărbătoare în [[Europa]] ținută anual în 5 și 9 mai din cauza diferențelor dintre [[Consiliul Europei]] și Uniunea Europeană. [[9 mai]] [[1950]] a fost data la care [[Robert Schuman]] a făcut istorica „Declarație Schuman” prin care propunea ca industriile de oțel și cărbuni ale Germaniei de Vest, Franței și a altor state trebuie să se unească pentru a evita un nou [[război]]. Acesta moment este considerat ca fiind fondator pentru ceea ce astăzi este Uniunea Europeană și a fost aleasă ca Zi a Europei de [[Consiliul European]] de la [[Milano]] din [[1985]]. 
Consiliul Europei a fost fondat pe [[5 mai]] [[1949]] si astfel a ales să sărbătorească la această dată înființarea sa.

;Deviza
Deviza ''„Unitate în Diversitate”'' a fost adoptată de Uniunea Europeană la 4 mai 2000 după ce a fost organizat un concurs numit „O deviză pentru Europa”. Este inspirată din deviza latină a premiatului Nobel Ernesto Teodoro Moneta: „''In Varietate unitas!''„
Deviza a fost tradusă în toate cele 24 de limbi oficiale în 2004.
[[Fișier:Euro symbol.svg|thumb|right|100px|Simbolul [[Euro]]]]

;Euro 
Euro nu a fost unul dintre simbolurile originale create de către Consiliul Europei și aparține doar UE, dar a devenit un simbol din anul 2002, când a înlocuit 12 monede naționale din UE. În acest moment este folosită de cei mai mulți membri ai UE și a devenit unul dintre cele mai tangibile simboluri ale unității europene pentru cetățenii din Uniunea Europeană.

==Note==
<references />

==Legături&nbsp;externe==
'''Oficial:'''
* [http://europa.eu/index_en.htm EUROPA] – [[Europa (web portal)|official web portal]]
* [https://web.archive.org/web/20090601191547/http://europa.eu/institutions/index_en.htm Instituții]
* [https://wayback.archive-it.org/all/20170609145325/http://www.consilium.europa.eu/da/european-council/ Consiliul European]
* [http://www.ec.europa.eu/index_en.htm Comisia Europeană]
* [http://arquivo.pt/wayback/20090706224730/http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?id=242&lang=en Consiliul]
* [http://www.europarl.europa.eu/news/public/default_en.htm Parlamentul European]
* [http://www.ecb.europa.eu/home/html/index.en.html Banca Centrală Europeană]
* [http://curia.europa.eu/ Curtea de Justiție a Uniunii Europene]
* [https://web.archive.org/web/20091222231135/http://eca.europa.eu/portal/page/portal/eca_main_pages/home Curtea de Conturi]
* [https://web.archive.org/web/20070716180819/http://europa.eu/agencies/index_en.htm Agenții]
* [http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm EUR-Lex] – [[EUR-Lex|EU Laws]]
* [http://www.eui.eu/Research/HistoricalArchivesOfEU/Index.aspx Arhivele istorice ale Uniunii Europene]

'''Prezentări generale și date:'''
* [http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained Eurostat – Statisticile Uniunii Europene explicate]
* [https://web.archive.org/web/20100315151022/http://www.ckan.net/tag/read/eutransparency Seturi de date referitoare la UE privind CKAN]
* {{CIA World Factbook link|ee|CIA World Factbook: European Union}}
* [http://www.britishpathe.com/workspace.php?id=2537&display=list/ British Pathé] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120106052118/http://www.britishpathe.com/workspace.php?id=2537&display=list%2F |date=2012-01-06 }} – Arhiva online a revistei de știri din secolul XX
* [https://web.archive.org/web/20160827225957/http://eu.data-list-search.com/ Căutați lista de sancțiuni financiare din UE]
* [https://fas.org/sgp/crs/row/RS21372.pdf Uniunea Europeană: întrebări și răspunsuri] [[Serviciul de cercetare al Congresului]]
* {{Gutenberg author | id=European+Union | name=European Union}}
* {{Internet Archive author |sname=European Union}}

'''Știri și interviuri:'''
* {{PM20|FID=co/071613|TEXT=Documents and clippings about|NAME=}}
* [http://www.spiegel.de/international/europe/spiegel-interview-with-helmut-schmidt-and-valery-giscard-d-estaing-a-855127.html ''Der Spiegel'' interviu cu Helmut Schmidt și Valery Giscard d’Estaing]

'''Resurse educaționale:'''
* [http://hum.port.ac.uk/europeanstudieshub European Studies Hub] – instrumente și resurse interactive de învățare pentru a ajuta studenții și cercetătorii să înțeleagă și să se angajeze mai bine cu Uniunea Europeană și cu politica sa.

[[Categorie:Uniunea Europeană]]
[[Categorie:Fondări în 1993 în Țările de Jos]]
[[Categorie:Confederații]]
[[Categorie:Națiunile G20]]
[[Categorie:Națiunile G7]]
[[Categorie:Organizații internaționale cu sediul în Europa]]
[[Categorie:Organizații politice internaționale]]
[[Categorie:Organizații cu sediul la Bruxelles]]