Undeva, cândva (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Undeva, cândva)
Salt la: Navigare, căutare
Undeva, cândva
Somewhere in Time
Somewhere sheetr.jpg
Afișul filmului
Regizor Jeannot Szwarc
Autor Richard Matheson  Modificați la Wikidata
Scenarist Richard Matheson
Bazat pe Undeva, cândva
de Richard Matheson
Producător Stephen Deutsch
Ray Stark
Distribuitor Universal Pictures
Studio Rastar
Regizor de imagine Isidore Mankofsky
Montaj Jeff Gourson
Muzică John Barry
Actori principali Christopher Reeve
Jane Seymour
Christopher Plummer
Premiera 3 octombrie 1980
Durata 103 minute
Țara Statele Unite
Filmat în Chicago  Modificați la Wikidata
Locul acțiunii Michigan
Chicago  Modificați la Wikidata
Limba originală Engleză
Nominalizări Premiul Oscar pentru cele mai bune costume  Modificați la Wikidata
Buget 5,1 milioane $
Încasări 9,7 milioane $
Prezență online
site web oficial
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
AlloCiné
Allmovie
Metacritic
MovieMeter
Elonet
ČSFD
PORT.hu

Undeva, cândva este un film fantastic - romantic, din anul 1980, regizat de Jeannot Szwarc. Este inspirat dupa romanul Bid Time Return (1975), de Richard Matheson, care a scris și scenariul filmului. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Christopher Reeve, Jane Seymour și Christopher Plummer.

Aflat intr-un hotel din Michigan, tanarul scenarist Richard Collier( Reeve) e fermecat de o veche fotografie a unei tinere femei,actrita Elise McKenna (jucată de Seymour). Prin auto-hipnoză, el călătorește înapoi în timp, în anul 1912 si reuseste sa o intalneasca . Cu toate acestea, relația lor nu durează atât de mult pe cât se așteptau: impresarul Elisei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer) se teme că o legatura îi va distruge acesteia cariera și aranjează ca Richard să fie oprit.

Filmul este cunoscut pentru coloana sonoră, compusă de John Barry. În film, apare și o variație a piesei lui Serghei Rahmaninov, Rapsodie pe o temă de Paganini.

Sinopsis[modificare | modificare sursă]

În mai 1972, studentul Richard Collier (Christopher Reeve) sarbatoreste punerea in scena a primei sale piese. În timpul acestei petreceri este abordat de o necunoscuta în vârstă (Susan French), care îi înmânează un ceas de buzunar, spunandu-i doar atat: "Întoarce-te la mine". Richard ramane nedumerit iar femeia paraseste adunarea, se întoarce la casa ei și moare la puțin timp după aceea.

Opt ani mai târziu, Richard, scenarist de succes, trăiește în Chicago, dar, despărțit recent de prietena sa, trece printr-o criză de autor (stare în care un scriitor își pierde, temporar, abilitatea de a produce subiecte noi). Simțindu-se stresat, el decide să ia o pauză și pleacă din oras oprindu-se,dintr-o toana, la Grand Hotel. În timp ce se plimba prin muzeul hotelului, Richard e captivat de fotografia unei femei frumoase. Cu ajutorul lui Arthur Biehl (Bill Erwin), cel mai varstnic angajat al hotelului, Richard afla că femeia este Elise McKenna (Jane Seymour), o actriță faimoasă la inceputul secolului 20. După mai multe cercetări, Richard descopera ca e vorba de una si aceeasi persoana cu necunoscuta care i-a înmânat ceasul cu opt ani în urmă. Urmand firul enigmei,ajunge la casa Laurei Roberts (Teresa Wright), fosta menajeră a actritei,unde, printre lucrurile Elisei descoperă o cutiuță muzicală de forma construcției Grand Hotel, care canta melodia lui favorită, Rapsodie pe o temă de Paganini și o carte despre călătoria în timp, scrisă de fostul lui profesor de la universitate, dr. Gerard Finney (George Voskovec). Aflând că Elise a citit cartea de câteva ori, Richard devine obsedat de idea de călători înapoi în timp, în anul 1912, pentru a o întâlni pe femeia de care s-a îndrăgostit.

In urma unei intalniri cu profesorul Finney, Richard află că acesta a reusit,pentru cateva clipe, sa se intoarca in timp, în anul 1571, prin puterea auto-hipnozei. Pentru a-și duce tentativa la bun sfârșit, Finney îi spune lui Richard că trebuie să îndepărteze din raza sa vizuală toate lucrurile care au legătură cu prezentul și să-și păcălească mintea că se află în trecut. Profesorul îl avertizează pe Richard că acest proces poate dura chiar și o săptămână, și poate fi periculos. Richard își cumpără un costum și niște monede vechi și se tunde conform acelor vremuri. Îmbrăcându-se în costum, el îndepărtează toate obiectele moderne din camera de hotel și încearcă să călătorească în anul 1912. Se înregistrează pe un magnetofon sugerandu-si ca se intoarce in timp dar eșuează. În următoarele zile, în timp ce căuta prin podul hotelului, Richard descoperă registrul de oaspeți din 1912. Acolo, el își observă numele și semnătura, iar, din acel moment, este incredintat că va izbuti.

Richard face o noua incercare, de data aceasta cu magnetofonul amplasat sub pat. Mai convins acum, călătoria înapoi în timp reuseste. El adoarme și se trezește în data de 27 iunie 1912, la zgomotul unei trasuri cu cai.In timp ce o cauta pe Elise, îl întâlnește pe Arthur Biehl- copil, dar nu are norocul să o găsească pe ea. Într-un final, o întâlnește pe Elise lângă un copac de pe marginea lacului. Ea pare speriată când îl vede, dar îl întreabă "Tu ești?". Impresarul Elisei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer), intervine rapid și îl îndepărtează . Richard continuă să o urmărească pe Elise, până când, la un moment dat, ea acceptă să se plimbe împreună, prin peisajele idilice din preajma hotelului. În timpul plimbării lor pe lac, Richard fredonează Rapsodia, iar Elise îi spune că melodia este frumoasă, dar că n-a mai auzit-o până atunci (piesa a fost scrisă în anul 1934, dar cei doi se afla în 1912; în 1980, Richard a aflat că este piesa ei favorită). Richard se arata intrigat de intrebarea Elisei "Tu ești?", iar ea îi povesteste despre faptul că Robinson știa că ea va întâlni, într-o zi, un om care îi va schimba viața pentru totdeauna. Richard îi arată ceasul de buzunar pe care aceasta i-l va înmâna în 1972 dar fara sa îi dezvăluie originea, spunând doar că a fost un cadou.

Richard acceptă invitația Elisei la piesa acesteia, unde ea recită un monolog impromptu, adresat lui. În timpul pauzei, o găsește pe Elise pozand pentru o fotografie.Cand îl observă pe Richard, Elise zâmbește stralucitor, camera de fotografiat inregistrand imaginea pe care Richard o văzuse/va vedea în anul 1980, în muzeul hotelului. După aceea, Richard primește un mesaj urgent de la Robinson, care dorește să-l întâlnească. Acesta încearcă să-l convingă pe Richard să renunte la Elise, spunându-i că este pentru binele ei. Când Richard își declara iubirea pentru ea, Robinson îl leagă și îl abandonează într-un hambar. Mai târziu, Robinson îi va spune Elisei că Richard a părăsit-o și că nu el este "acela", dar ea nu îl crede si ii mărturisește că îl iubește pe Richard.

Richard se trezește a doua zi și reușește să se elibereze. El aleargă spre camera Elisei și descoperă că echipa ei de teatru a plecat. Dezamăgit, se duce pe veranda hotelului. Deodată, o aude pe Elise strigandu-l și o vede cum aleargă spre el. Amandoi se întorc în camera ei și fac dragoste pasional. A doua zi dimineata hotarăsc să se căsătorească iar Elise spune că primul lucru pe care îl va face va fi să-i cumpere un costum nou, pentru ca cel pe care-l poarta e iesit din moda de 15 ani. Richard începe să-i explice in gluma că acesta e foarte practic, datorita numeroaselor buzunare in care scotoceste demonstrativ și scoate, accidental, o monedă din anul 1979,moment in care "puntea peste timp" se rupe brusc iar el aluneca înapoi în prezent, în timp ce Elise îl strigă disperat numele,de dincolo de o prapastie de netrecut.

Richard se trezește în anul 1980, în aceeași cameră în care el și Elise se aflasera 68 de ani mai devreme. E transpirat și foarte slăbit, aparent din cauza călătoriei în timp. Se duce rapid în camera lui, încercând să se auto-hipnotizeze din nou, dar fără succes.Cu inima frântă, el rătăcește prin hotel și prin locurile unde s-a plimbat cu Elise, după care se întoarce în camera lui unde rămâne in stare de prostratie până când este găsit de managerul hotelului și de Arthur; acestia trimit după un doctor care insa se declara neputincios.Cu umbra unui zambet intiparita pe fata,Richard sfarseste si , pe un fundal de lumina,o regaseste pe Elise.

Distribuția principală[modificare | modificare sursă]

Christopher Reeve și Jane Seymour în scena finală din Undeva, cândva
Actor Rol
Christopher Reeve Richard Collier
Jane Seymour Elise McKenna
Christopher Plummer William Fawcett Robinson
Teresa Wright Laura Roberts
Bill Erwin Arthur Biehl
Susan French Elise la bătrânețe
George Voskovec Dr. Gerard Finney
Eddra Gale Genevieve
Tim Kazurinsky Fotograful din 1912
Bruce Jarchow Bones, în 1912

Richard Matheson, scenaristul filmului, apare ca oaspete al hotelului în anul 1912, într-un rol cameo. El este șocat de faptul că Richard s-a tăiat în timp ce se bărbierea cu briciul.

William H. Macy, pe atunci necunoscut, are și el un rol cameo; el este unul dintre criticii care face parte din scena anului 1972, în care Elise îi înmânează ceasul lui Richard. Interpretare lui George Wendt ca dublură, în timpul aceleiași scene, este omisă din versiunea finală a filmului. Fiica lui Richard Matheson, Ali, este trecută ca și studentă.

Mulți dintre locuitorii Mackinac Island, din acel timp, au fost trecuți ca și "extras”.

Producție[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost turnat la The Grand Hotel din Michigan, Statele Unite
  • Filmul a fost turnat la Grand Hotel și la studioul Mission Point Fine Arts, amândouă aflate în statul Michigan. Restul scenelor au fost filmate la Chicago, statul Illinois.
  • Aducerea mașinilor pe insulă a cerut permisiune specială din partea orașului Mackinac Island. Autovehiculele, cu excepția ambulanțelor și snowmobilelor iarna, sunt interzise pe insulă. Cu câteva excepții, transportul este limitat la cai și biciclete.
  • Regizorul Jeannot Szwarc a avut o mică problemă în regizarea scenelor cu Plummer și Reeve, deoarece, de câte ori zicea "Chris", amândoi bărbați răspundeau cu "Da?". Szwarc a rezolvat problema prin faptul că lui Plummer îi zicea "dl. Plummer", iar lui Reeve, "Bigfoot".
  • Scena finală dintre Christopher Reeve și Jane Seymour a fost greu de filmat din cauza faptului că prietena lui Reeve, Gae Exton, aflase că era însărcinată cu primul lui fiu, Matthew. Pentru o mare parte din acea zi, atenția actorului se afla, vizibil, în altă parte. Reeve afirma, în 2000, că: "În ziua când filmam scena cu picnicul am aflat, și lumea a aflat, că urmam să fiu tată pentru prima oară."
  • În film, personajul lui Reeve se consultă cu dr. Finney, un teoritician al călătoriei în timp. Aici, se face referință la Jack Finney, a cărui roman, Time and Again, publicat în 1970, vorbește despre teoria mecanicii călătoriei în timp.
  • Elise McKenna este un personaj fictional. Collier se uită printr-un album vechi al hotelului, în care se află poze cu actrițe care au jucat pe scena hotelului. Cele trei fetițe sunt Blanche Ring și surorile ei. Un copil ce ține o păpușă este Rose Stahl. Într-o poză neclară, într-un costum de călugăriță, apare Ethel Barrymore, în piesa din 1928, The Kingdom of God (capul acesteia nu apare în film, de vreme ce ea ar fi fost recunoscută de fanii filmelor vechi).[1]
  • Personajul Elisei McKenna este bazat pe viața actriței Maude Adams, născută Maude Ewing Adams Kiskadden, în Salt Lake City, Utah, pe 11 noiembrie 1872. Ea a murit în Tannersville, New York, pe 17 iulie 1953. Impresarul ei, Charles Frohman (cel care stă la baza personajului William Fawcett Robinson) era foarte protector față de ea. El a murit pe RMS Lusitania, în data de 7 mai 1915, în timpul Primului Război Mondial, când vasul a fost atacat de un submarin german.[2]

Diferențele față de roman[modificare | modificare sursă]

În roman, Richard călătorește din anul 1971 în 1896, față de intervalul din film, 1980−1912. Acțiunea se petrece la Hotel del Coronado din California, față de Grand Hotel din Michigan. La începutul romanului, Richard este conștient că va muri de tumoare pe creier, iar cartea arată că există posibilitatea unor halucinații provocate de această tumoare. Scena unde îi este înmânat ceasul de mână lui Richard (pe care el i l-a dat Elisei în trecut) nu apare în carte. Astfel, paradoxul creat de acest eveniment (acela că ceasul nu a fost niciodată creat, ci doar că va exista etern) este absent. În roman, doi mentaliști, nu William Fawcett Robinson, anticipează venirea lui Richard, iar moartea acestuia este din cauza tumorii, nu din cauza unei inimi frânte.

Primire[modificare | modificare sursă]

Cu toate că filmul a fost bine primit înainte de lansare, a fost criticat negativ după, din cauza performanței slabe în box office. În 2009, într-un interviu realizat de „WGN America”, Jane Seymour a declarat că "a fost doar un mic film... The Blues Brothers s-a lansat în aceeași săptămână și bugetul a fost de 4 milioane $, iar Universal nu prea l-a susținut. A fost și o grevă a actorilor, iar Chris [Reeve] și cu mine nu aveam voie să-i facem reclamă. Și l-au lansat, pur și simplu, pentru că nu cred că era cineva care chiar credea în el."[3]

Răspunsul criticilor[modificare | modificare sursă]

Filmul a primit recenzii negative din partea criticilor. Rotten Tomatoes a afirmat că 59% din cei 17 critici de film i-au dat filmului o notă pozitivă, cu un rating mediu de 5,7 din 10.[4] Metacritic, i-a dat filmului un scor de 29, bazat pe 7 recenzii, semnalând "Recenzii, în general, nefavorabile".[5] După lansarea la TV, filmul a devenit un clasic cult.[6]

Premii[modificare | modificare sursă]

Undeva, cândva a primit câteva premii, inclusiv premiul Saturn pentru Cel mai Bun Costum, Cea mai bună Melodie Originală, și Cel mai Bun Film Fantastic. Filmul a fost nominalizat și la premiile Oscar, la categoria Cele mai Bune Costume.[7]

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Cu toate că recenziile au catalogat filmul ca find "oribil" și "superficial", Rețeaua Internațională a Entuziaștilor Undeva, cândva (International Network of Somewhere In Time Enthusiasts − I.N.S.I.T.E.), un fan club oficial, s-a format în 1990 și există și în ziua de astăzi.[8][9] În timpul lunii octombrie, Grand Hotel găzduiește un weekend Undeva, cândva, în care are loc difuzarea filmului pe un ecran mare, discuții cu actorii sau echipa filmului, și un bal în stil Edward.[10]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Blum, Daniel. Great Stars of the American Stage, c.1952. All of these photos are in Blum's book.
  2. ^ Robbins, Phyllis (1956), Maude Adams: An Intimate Portrait, New York: G.P. Putnam's Sons .
  3. ^ Video-x-generic.svg Interview with Jane Seymour (video) pe YouTube
  4. ^ Somewhere in Time Movie Reviews, Pictures”. Rotten Tomatoes. http://www.rottentomatoes.com/m/somewhere_in_time/. Accesat la 14 martie 2013. 
  5. ^ Somewhere in Time Reviews, Ratings, Credits, and More – Metacritic”. Metacritic. http://www.metacritic.com/movie/somewhere-in-time. Accesat la 14 martie 2013. 
  6. ^ Quin, Eleanor (2015). „Somewhere in Time”. Turner Entertainment Networks, Inc.. http://www.tcm.com/this-month/article/18749%7C0/Somewhere-in-Time.html. Accesat la 16 aprilie 2015. 
  7. ^ The 53rd Academy Awards (1981) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture Arts and Sciences. http://www.oscars.org/awards/academyawards/legacy/ceremony/53rd-winners.html. Accesat la 14 martie 2013. 
  8. ^ Slater, Eric (14 mai 1995). „Fans of 1980 'Tear-Jerker' Celebrate Film : Entertainment: Devotees of 'Somewhere in Time' gather in Universal City to honor movie as the pinnacle of romance cinema”. Los Angeles Times. http://articles.latimes.com/1995-05-14/local/me-590_1_fan-club. Accesat la 20 mai 2015. 
  9. ^ Paulin, David (6 octombrie 2013). „Celebrating a Movie the Critics Hated”. American Thinker. http://www.americanthinker.com/articles/2013/10/celebrating_a_movie_the_critics_hated.html. Accesat la 20 mai 2015. 
  10. ^ Storch, Charles (23 octombrie 1992). „`Somewhere In Time` Travelers: Fans Of Cult Romance Movie Descending On Mackinac Island To Wallow In The Fantasy”. Chicago Tribune. http://articles.chicagotribune.com/1992-10-23/features/9204060113_1_film-weekend-mackinac-island. Accesat la 26 mai 2015. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]