Umaro Sissoco Embaló
Umaro Sissoco Embaló (n. , Bissau, Guineea Portugheză(d)) este un politolog, ofițer superior și om de stat din Guineea-Bissau. A fost prim-ministru între 18 noiembrie 2016 și 12 ianuarie 2018 și este președinte al Republicii din 27 februarie 2020.
Între 3 iulie 2022 și 24 februarie 2024, a fost președinte al Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Pe linie maternă, bunicul său era un malian de etnie malinké[5][7]; bunica era o femeie de etnie fula din Guineea, originară din Labé, în regiunea Fouta-Djallon. Tatăl său era originar din Burkina Faso[8]. Umaro Sissoco Embaló este, de altfel, musulman sunnit[8].
Umaro Sissoco Embaló[8] a obținut o licență în relații internaționale la Institutul Superior de Științe Sociale și Politice din cadrul Universității Tehnice din Lisabona, Portugalia, apoi un master în științe politice la Institutul de Studii Internaționale din Madrid, Spania, și un doctorat în relații internaționale la Universitatea Complutense din Madrid[9][10]. Ulterior, s-a deplasat în Israel, unde s-a alăturat Centrului de Studii Strategice Internaționale din Tel Aviv.
Președintele Blaise Compaoré i-a emis un pașaport diplomatic din partea statului Burkina Faso[11].
Carieră profesională
[modificare | modificare sursă]General în rezervă al armatei (a părăsit armata în anii 2005)[9], Umaro Sissoco Embaló este specialist în probleme de apărare și relații strategice[9]. Dispune de o rețea la nivel internațional, fiind fost reprezentant în Africa de Vest al unui fond de investiții libian al regimului lui Kadhafi, Libyan African Investment Company (Laico), precum și consilier al președintelui Nino Vieira[9][10].
Parcurs politic
[modificare | modificare sursă]Umaro Sissoco Embaló a început ca ministru responsabil cu Cooperarea pe lângă prim-ministrul din 2005 până în 2007, apoi a fost ministru de stat în cadrul președinției Republicii Guineea-Bissau până în 2012, după moartea lui Malam Bacai Sanhá.
Prim-ministru
[modificare | modificare sursă]A fost prim-ministru al președintelui José Mário Vaz(d) între 18 noiembrie 2016 și 22 ianuarie 2018, dată la care a demisionat[9][10]. Numirea sa, rezultată prin consens în urma acordului de la Conakry[12], a fost însă contestată de PAIGC[13], ceea ce a dus la demisia sa la cererea CEDEAO[14].
Alegerile prezidențiale din 2019
[modificare | modificare sursă]
Umaro Sissoco Embaló, vicepreședinte al formațiunii Madem-15[15], a fost candidat la alegerile prezidențiale din 2019[16]. În timpul campaniei electorale, a purtat un keffiyeh, care a devenit unul dintre simbolurile sale distincte[17]. Pe durata acestei perioade, a afirmat că forțele armate naționale ar putea înlocui trupele CEDEAO[15]. A ajuns pe locul al doilea în primul tur, după Domingos Simões Pereira(d), liderul Partidului African pentru Independența Guineei și Capului Verde (PAIGC), aflat mult timp la guvernare de la obținerea independenței[18]. În turul al doilea, Embaló a reușit să atragă sprijinul mai multor candidați, printre care președintele în exercițiu José Mário Vaz(d), fostul prim-ministru Carlos Gomes Júnior[19] și Nuno Gomes Nabiam[20]. A revendicat victoria a doua zi după scrutin[21] și, în cele din urmă, a fost declarat câștigător[9][10][22].
Rivalul său a contestat însă rezultatele la Curtea Supremă, fără a depune o contestație oficială la Comisia Națională Electorală (CNE), așa cum impune legea electorală[23]. Curtea Supremă avea la dispoziție șapte zile pentru a se pronunța[24]. Pe 13 ianuarie 2020, recursul candidatului PAIGC a fost respins, Curtea constatând din oficiu un viciu de procedură — lipsa procesului-verbal al sesiunii CNE care statua asupra rezultatelor finale —, fapt ce a împiedicat examinarea fondului litigiului[25]. În consecință, CNE a fost somată să întocmească documentul conform cerințelor legale.
CNE a emis acest proces-verbal pe 14 ianuarie 2020. Pe 17 ianuarie, o nouă decizie a Curții Supreme a cerut ceea ce părea inițial a fi o renumărare a voturilor[26].
Pe 21 ianuarie, la cererea Comunității Economice a Statelor Africii de Vest (CEDEAO), CNE a procedat la verificarea proceselor-verbale ale turului al doilea din partea comisiilor electorale regionale, pentru a scoate țara din impasul politic[27]. În urma acestei operațiuni, pe 4 februarie, CNE l-a desemnat din nou pe Umaro Sissoco Embaló drept câștigător al alegerilor[28]. Acesta a anunțat că, indiferent de situație, își va prelua funcția pe 27 februarie 2020[29].
Pe 9 februarie, CEDEAO a acordat Curții Supreme termen până la 15 februarie pentru a soluționa chestiunea[30]. Cinci zile mai târziu, Curtea a respins cererea PAIGC de anulare a noii decizii a CNE din 4 februarie, care confirma rezultatele anterioare ale turului al doilea[31]. Considerând intervenția și medierea CEDEAO ca fiind neavenite, Curtea Supremă a calificat verificarea operată de CNE sub presiunea CEDEAO drept inexistentă și extrajudiciară, cerând din nou comisiei să se conformeze integral deciziilor sale anterioare[32].
Pe 21 februarie, CEDEAO a luat act de rezultatele definitive stabilite de CNE, solicitând Curții Supreme și CNE să își rezolve litigiul[33]. Pe 25 februarie, CNE a redactat un nou proces-verbal, de această dată complet, care confirma, cu aceleași rezultate, victoria lui Embaló.
Președinte al Republicii
[modificare | modificare sursă]Învestirea
[modificare | modificare sursă]Învestirea lui Umaro Sissoco Embaló, neaprobată de majoritatea membrilor Parlamentului, a avut loc la 27 februarie, la ora 11 dimineața, într-un hotel din Bissau[34]. A depus jurământul în prezența președintelui în exercițiu José Mário Vaz(d), a prim-vicepreședintelui Adunării Naționale Populare, Nuno Nabiam, a președintelui comisiei electorale, a procurorului general, a șefului Statului Major[35] și a deputaților membri ai Partidului pentru Reînnoirea Socială și ai Mișcării pentru Alternanță Democratică G-15.
Ceremonia s-a desfășurat sub protecție militară și în absența oricărui șef de stat sau reprezentant al comunității internaționale, cu excepția ambasadorilor din Gambia și Senegal[36][37]. Aceasta a fost urmată de ceremonia de predare a puterii la palatul prezidențial[38].
Primele măsuri
[modificare | modificare sursă]Prim-ministrul Aristides Gomes(d), numit de predecesorul lui Umaro Sissoco Embaló, a denunțat o „tentativă de lovitură de stat”[39]. A fost destituit a doua zi după învestire[40]. Umaro Sissoco Embaló l-a numit prim-ministru pe Nuno Gomes Nabiam, unul dintre candidații învinși în primul tur al alegerilor prezidențiale, care i s-a alăturat în turul al doilea[39]. Noul președinte și-a justificat decizia prin imposibilitatea coabitării cu Aristides Gomes[39].
Ca reacție, 54 de deputați din cei 102 ai Adunării Naționale l-au învestit, în seara zilei de 28 februarie, pe președintele acesteia, Cipriano Cassamá, ca președinte interimar al Republicii, în timp ce Embaló se afla deja în palatul prezidențial[41]. Armata a preluat apoi controlul asupra sediului televiziunii și radioului[42], precum și asupra sediului Guvernului, al Adunării Naționale și al Palatului Justiției care găzduiește Curtea Supremă[43].
Forța militară Ecomib, formată la acel moment din aproximativ 700 de militari, menținută de Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO) în Guineea-Bissau din 2012 pentru a proteja instituțiile și a menține stabilitatea țării, pusă într-o situație delicată, nu a intervenit, deși această posibilitate fusese evocatată de mai multe ori în trecut de CEDEAO pentru situații similare cu risc ridicat[44]. La 1 martie, Cassamá a anunțat că renunță la funcția de președinte interimar, invocând amenințări cu moartea[45].
Noul guvern a fost învestit la 2 martie[46].
Politică internă
[modificare | modificare sursă]La 9 martie a refuzat intrarea pe teritoriul național a misiunii de experți constituționaliști ai CEDEAO și anunță încetarea misiunii militare vest-africane până la sfârșitul lunii[47].
La 18 martie, în fața pandemiei de COVID-19, a dispus închiderea frontierelor terestre, aeriene și maritime[48]. La 26 martie este decretată o carantină parțială[49]. La 28 martie este decretată starea de urgență. Ulterior, prim-ministrul, ministrul Sănătății și cel de Interne au fost infectați, iar comisarul principal al țării a decedat[50].
La 12 mai, în conformitate cu angajamentele electorale, a format o comisie de experți pentru revizuirea Constituției. Grupul are la dispoziție 90 de zile pentru a propune amendamente care vor fi supuse unui referendum[51].
La 25 mai a condus consultări parlamentare și declară nul acordul de coaliție din 2019. De asemenea, afirmă că deține majoritatea, în condițiile în care 4 din cei 5 deputați ai APU refuză să susțină guvernul. Amenință atunci cu dizolvarea Adunării. La 26 iunie, cinci deputați ai PAIGC se alătură coaliției aflate la putere[52], iar guvernul primește votul de încredere al Parlamentului pe 1 iulie[53].
Pe 1 februarie, bărbați înarmați au încercuit palatul guvernului, unde Umaro Sissoco Embaló și prim-ministrul Nuno Gomes Nabiam ar fi participat la o ședință a cabinetului. Radiodifuzorul de stat a raportat că schimbul de focuri a deteriorat palatul guvernului, situat în apropierea aeroportului, și că „intrușii” rețineau reprezentanți ai guvernului. Președintele a declarat agenției AFP într-un apel telefonic: „Totul este bine” și a adăugat că situația „este sub control”[54].
La 16 mai 2022, președintele Umaro Sissoco Embaló a anunțat dizolvarea Adunării Naționale Populare și convocarea alegerilor anticipate pentru 18 decembrie 2022[55][56]. Cu două luni înainte de data prevăzută, se ia în calcul o amânare din motive logistice și financiare[57]. Cu o zi înainte de 18 decembrie, Embaló anunță amânarea scrutinului pentru 4 iunie 2023, în urma unui acord între partidele politice și comisia electorală[58].
Alegerile legislative din 2023 au fost câștigate de coaliția Platforma Alianței Inclusive-Terra Ranka (PAI-Terra Ranka), condusă de PAIGC, care obține majoritatea absolută a mandatelor. Mișcarea pentru Alternanța Democratică G-15 (Madem G15) se clasează mult în urmă, pe locul doi. Madem G15 ar fi fost afectat de conflicte interne în partid, precum și de incapacitatea președintelui de a gestiona scăderea prețurilor în sectorul nucii de caju, de care depinde o mare parte a populației pentru venituri[59][60]. La 28 iulie, Domingos Simões Pereira(d) este ales președinte al Adunării Naționale Populare[61]. Geraldo Martins este numit prim-ministru la 7 august[62].
În noaptea de 30 noiembrie spre 1 decembrie 2023 au izbucnit numeroase conflicte între armată și forțele de securitate, soldate cu două victime, iar președintele califică aceste evenimente drept o „tentativă de lovitură de stat” pe 2 decembrie 2023[63]. Ca răspuns, dizolvă parlamentul la 4 decembrie 2023, care era dominat de opoziție[64]. Guvernul este remaniat, iar el preia portofoliile Interne și Apărare[65], în timp ce portofoliul Finanțelor îi este încredințat prim-ministrului Geraldo Martins.
La 20 decembrie 2023, Rui Duarte de Barros a fost numit prim-ministru[66].
La 11 septembrie 2024, la ieșirea din consiliul de miniștri, Embaló a afirmat că nu va candida la următoarele alegeri prezidențiale din 2025, după ce a discutat cu soția sa, Dinisia Reis Embaló[67][68]. A doua zi, anunță că ia în considerare revenirea asupra deciziei[69].
Politică externă
[modificare | modificare sursă].jpg)
Prima sa vizită oficială a avut loc în Senegal[70], în cadrul unui turneu care l-a dus și în Niger[71] și Nigeria[72].
La 23 aprilie a fost recunoscut de Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO), care i-a cerut totuși să numească un nou prim-ministru până la 22 mai[73]. Organizația a recomandat, de asemenea, o reformă constituțională în termen de șase luni, în timp ce Embaló a evocat, din partea sa, organizarea unor alegeri legislative anticipate.
La 25 iunie 2021, Umaro Sissoco Embaló s-a deplasat la Bamako, într-o vizită de lucru alături de președintele Assimi Goïta.
Accederea sa la cea mai înaltă funcție în stat a fost recunoscută ulterior de numeroase state, care au luat act de decizia CEDEAO, printre care Portugalia, Franța și Uniunea Europeană. Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a făcut același lucru la 1 iulie[74].
La 7 martie 2022, Umaro Sissoco a efectuat o vizită de 72 de ore[75] la președintele rwandez Paul Kagame, la Kigali[76], iar acesta i-a întors vizita la Bissau, la 16 aprilie 2023[77].
În iulie 2023, Umaro Sissoco Embaló a participat la summitul Rusia-Africa, desfășurat la Sankt Petersburg, și s-a întâlnit cu președintele rus Vladimir Putin[78].
Umaro Sissoco Embaló a efectuat o vizită oficială în Israel la 3 martie 2024. S-a întâlnit cu omologul său israelian Itzhak Herzog, în contextul în care Uniunea Africană retrăsese statutul de observator al Israelului. Embaló a fost astfel singurul șef de stat african care a realizat o vizită oficială în Israel și și-a exprimat sprijinul pentru statul evreu de la începutul războiului din Gaza[79][80]. A doua zi, Umaro Sissoco Embaló s-a deplasat la Ramallah, în Cisiordania, unde s-a întâlnit cu președintele Autorității Palestiniene, Mahmud Abbas; împreună au depus o coroană de flori la mormântul fostului președinte al Autorității Palestiniene, Yasser Arafat[81]. Această vizită s-a înscris în exprimarea sprijinului pentru poporul palestinian și a dorinței de pace în Orientul Mijlociu. Întâlnirea s-a încheiat cu înmânarea Marelui Colan al Statului Palestina președintelui Embaló de către Mahmoud Abbas[82].
Președinția CEDEAO
[modificare | modificare sursă]La 3 iulie 2022, Umaro Sissoco Embaló a fost ales președinte al Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO), înlocuindu-l pe Nana Akufo-Addo, aflat în funcție din 2020[83]. La 15 octombrie 2021, a primit pentru prima dată la Bissau un președinte al Republicii Franceze, pe Emmanuel Macron[84], iar în aceeași zi a efectuat o vizită de lucru în Republica Guineea, pentru a se întâlni cu colonelul Mamady Doumbouya[85].
La 7 august 2022 a fost invitatul președintelui ivorian Alassane Ouattara la ceremoniile dedicate celor 62 de ani de independență ai Coastei de Fildeș[86]. La 7 octombrie 2022, în urma arestării a 49 de soldați ivorieni[87], a întreprins o vizită de lucru la Abidjan pentru a detensiona situația[88].
În septembrie 2022, în cadrul Adunării Generale a ONU de la New York, Umaro Sissoco Embaló, însoțit de Prima Doamnă, Dinisia Reis Embaló, s-a întâlnit în cadru privat cu președintele american Joe Biden și cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov[89].
.jpg)
În zilele de 26 și 27 octombrie 2022, Umaro Sissoco Embaló s-a deplasat succesiv la Moscova[90] și la Kiev, în calitate de mediator în numele CEDEAO, pentru a propune o soluție instituțională părților implicate în conflictul ruso-ucrainean[91].
La 14 noiembrie 2022 a efectuat o vizită de lucru de 48 de ore la omologul său Omar Bongo(d) din Libreville, Gabon[92][93].
La 11 ianuarie 2023 a efectuat o vizită de lucru la președintele Patrice Talon din Benin[94].
Tot în ianuarie 2023, în calitate de președinte în exercițiu al CEDEAO, a efectuat o vizită în Burkina Faso, unde s-a întâlnit cu președintele Ibrahim Traoré pentru a-și exprima sprijinul în fața violențelor jihadiste care afectează țara[95].
După declarațiile controversate ale președintelui tunisian Kais Saied[96][97], Umaro Sissoco a efectuat, la 8 martie 2023[98], o vizită în Tunisia, în numele CEDEAO, pentru a aplana divergențele dintre Tunisia și Africa subsahariană[99][100][101].
Președinte al Alianței liderilor africani împotriva malariei, Umaro Sissoco Embaló a prezidat ceremonia de lansare a Premiului ALMA Joyce Kafanabo pentru Excelență și Inovație[102].
În martie 2025, în contextul în care opoziția solicită paralizarea țării din cauza lipsei unei date pentru alegerile viitoare, Umaro Sissoco a ordonat expulzarea unei delegații a CEDEAO care trebuia să participe la o mediere între taberele politice aflate în conflict[103].
La 3 martie 2025, Umaro Sissoco Embaló și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din 2025[104].
Viață privată
[modificare | modificare sursă]Umaro Sissoco este căsătorit cu Dinisia Reis Embaló, o creștină, și are trei copii[105].
Distincții
[modificare | modificare sursă]- 20 februarie 2023 – Marele Colan al Ordinului Suprem al Renașterii (Iordania)[106]
- noiembrie 2023 – Marele Colan al Ordinului Timorului de Est
- 4 martie 2024 – Marele Colan al Statului Palestina, acordat de Mahmud Abbas
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 https://www.jeuneafrique.com/mag/885758/politique/guinee-bissau-umaro-sissoco-embalo-alpha-conde-macky-sall-compaore-sassou-nguesso-kadhafi-et-moi/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.jeuneafrique.com/1452483/politique/macky-sall-ali-bongo-les-amis-de-recep-tayyip-erdogan/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.dw.com/pt-002/sissoco-embal%C3%B3-re%C3%BAne-se-com-biden-e-lavrov/a-63222430. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.senenews.com/madame/news/guinee-bissau-tigui-camara-reconnue-comme-premiere-dame-legitime_9500_1505.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Felix S. Bethke. „Database of Cabinet Politics in Sub-Sahara Africa” (în engleză). Wikidata Q96743901.
- ↑ „رئيس-وزراء-غينيا-بيساو-السابق-إمبالو-يفوز-في-الانتخابات-الرئاسية-بـ54-بالمئة-من-الأصوات”.
- ↑ „Umaro Sissoco Embalo : "J'ai toujours été un démocrate, la Guinée-Bissau est un pays de droit" (Umaro Sissoco Embaló: „Am fost întotdeauna un democrat, Guineea-Bissau este un stat de drept.")” (în franceză). FRANCE 24. . Accesat în .
- 1 2 3 „Guinée Bissau : Umaro Sissoco Embalo vient « profiter de l'expérience du Burkina (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló vine „să profite de experiența Burkinei)”. Burkina24. .
- 1 2 3 4 5 6 „Guinée-Bissau : victoire de l'opposant Umaro Sissoco Embaló contestée par son adversaire (Guineea-Bissau: victoria opozantului Umaro Sissoco Embaló contestată de adversarul său)” (în franceză). Le Monde. . Accesat în .
- 1 2 3 4 Berthemet, Tanguy (). „Un opposant à la tête de la Guinée-Bissau (Un opozant la conducerea Guineei-Bissau)”. Le Figaro (în franceză).
- ↑ „Guinée-Bissau : Umaro Sissoco Embaló, Alpha Condé, Macky Sall, Compaoré, Sassou Nguesso, Kadhafi et moi (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló, Alpha Condé, Macky Sall, Compaoré, Sassou Nguesso, Gaddafi și eu)” (în franceză). Jeune Afrique. Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Umaro Sissoco Embalo nommé Premier ministre (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló numit prim-ministru)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ „L'ONU exhorte le président de Guinée-Bissau à nommer un nouveau Premier ministre (ONU îndeamnă președintele Guineei-Bissau să numească un nou prim-ministru)” (în franceză). VOA Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : démission du Premier ministre (Guineea-Bissau: demisia prim-ministrului)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- 1 2 N’Daricaling, Loppy (). „Guinée-Bissau – Umaro Sissoco Embaló : « Les forces de la Cedeao ne sont pas mieux placées que notre armée pour sécuriser le pays » (Guineea-Bissau – Umaro Sissoco Embaló: „Forțele CEDEAO nu sunt mai bine pregătite decât armata noastră pentru a asigura securitatea țării")” (în franceză). Jeune Afrique. Accesat în .
- ↑ „Bissau : le président Vaz se représentera en indépendant (entourage) (Bissau: președintele Vaz va candida ca independent (anturaj))” (în franceză). Africanews. . Accesat în .
- ↑ de Matos, Laure (). „Bissau : Umaro Sissoco Embalo, le général au keffieh élu président (Bissau: Umaro Sissoco Embalo, generalul cu keffieh, ales președinte)” (în franceză). TV5MONDE Afrique. Accesat în .
- ↑ „Présidentielle en Guinée-Bissau : un second tour opposera Domingos Simões Pereira à Umaro Sissoco Embaló (Prezidențialele din Guineea-Bissau: al doilea tur îi va opune pe Domingos Simões Pereira și Umaro Sissoco Embaló)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le candidat indépendant Carlos Gomes Junior déclare son soutien à Umaro Sissoco Embalo au second tour de la présidentielle (Guineea-Bissau: candidatul independent Carlos Gomes Junior își declară sprijinul pentru Umaro Sissoco Embaló în turul al doilea al alegerilor prezidențiale)” (în franceză). XINHUANET. . Accesat în .
- ↑ „Élections en Guinée-Bissau: Sissoco Embalo engrange le soutien de Nuno Nabiam (Alegeri în Guineea-Bissau: Sissoco Embaló obține sprijinul lui Nuno Nabiam)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Embaló revendique la victoire à la présidentielle (Guineea-Bissau: Embaló revendică victoria la prezidențiale)” (în franceză). Le Figaro. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : victoire d'Umaro Sissoco Embaló, contestée par son adversaire (Guineea-Bissau: victoria lui Umaro Sissoco Embaló, contestată de adversarul său)” (în franceză). TV5MONDE Informations. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le PAIGC conteste les résultats du 2nd tour de la présidentielle (Guineea-Bissau: PAIGC contestă rezultatele turului 2 al prezidențialelor)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Présidentielle en Guinée-Bissau : le perdant introduit des recours en annulation (Prezidențialele din Guineea-Bissau: învinsul introduce recursuri în anulare)” (în franceză). Africanews. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : vers la proclamation des résultats définitifs de la présidentielle (Guineea-Bissau: spre proclamarea rezultatelor definitive ale prezidențialelor)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : la Cour suprême appelle à un recomptage des voix (Guineea-Bissau: Curtea Supremă solicită o renumărare a voturilor)” (în franceză). Le Point. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Umaro Sissoco Embalo, à peine président, déjà contesté (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embalo, abia președinte, deja contestat)” (în franceză). Le Point. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Umaro Sissoco Embaló de nouveau donné vainqueur de la présidentielle (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló declarat din nou câștigător al prezidențialelor)” (în franceză). France 24. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Umaro Sissoco Embalo affirme qu'il prendra ses fonctions de président le 27 février (médias) (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló afirmă că își va prelua funcția de președinte pe 27 februarie (presă))” (în franceză). XINHUANET. . Accesat în .
- ↑ „La Cédéao donne 6 jours à la Guinée-Bissau pour régler le contentieux électoral (CEDEAO dă Guineei-Bissau un termen de 6 zile pentru a rezolva litigiul electoral)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : la Cour suprême rejette la demande de nullité du second tour des élections présidentielles (Guineea-Bissau: Curtea Supremă respinge cererea de anulare a turului al doilea al alegerilor prezidențiale)” (în franceză). XINHUANET. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau: la Cour suprême s'oppose à toute médiation de la Cédéao (Guineea-Bissau: Curtea Supremă se opune oricărei medierii din partea CEDEAO)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Impasse post-electorale en Guinée-Bissau : la Cedeao hausse le ton (Blocaj post-electoral în Guineea-Bissau: CEDEAO își înăsprește tonul)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Investiture à haut risque pour Umaro Sissoco Embaló (Guineea-Bissau: Învestitură cu risc ridicat pentru Umaro Sissoco Embaló)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Présidentielle en Guinée-Bissau: Umaro Sissoco Embalo se fait «investir» (Alegeri prezidențiale în Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló se „înscăunează")” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Bissau: Embalo se fait investir président malgré le recours de son adversaire (Bissau: Embalo se învestește președinte în ciuda recursului adversarului său)” (în franceză). VOA Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Em meio a contencioso judicial, Sissoco toma posse simbólica como Presidente da Guiné-Bissau (În mijlocul unui litigiu judiciar, Sissoco depune jurământul simbolic ca președinte al Guineei-Bissau)” (în portugheză). DW. . Accesat în .
- ↑ „Umaro Sissoco Embaló toma posse simbólica como presidente da Guiné-Bissau (Umaro Sissoco Embaló depune jurământul simbolic ca președinte al Guineei-Bissau)” (în portugheză). Notícias ao Minuto. . Accesat în .
- 1 2 3 „Umaro Embalo nomme un nouveau Premier ministre en Guinée-Bissau (Umaro Embaló numește un nou prim-ministru în Guineea-Bissau)” (în franceză). VOA Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : l'ex-Premier ministre Aristides Gomes porte plainte pour tentative d'enlèvement (Guineea-Bissau: fostul prim-ministru Aristides Gomes depune plângere pentru tentativă de răpire)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ Idrac, Charlotte (). „Deux présidents investis en Guinée-Bissau (Doi președinți învestiți în Guineea-Bissau)” (în franceză). RFI. Accesat în .
- ↑ „La Guinée-Bissau, abonnée aux coups de force politiques, a deux présidents (Guineea-Bissau, abonată la lovituri de forță politice, are doi președinți)” (în franceză). Le Point. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le président de l'Assemblée nationale populaire investi comme président par intérim (Guineea-Bissau: președintele Adunării Naționale Populare investit ca președinte interimar)” (în franceză). XINHUANET. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le Premier ministre Nabiam et son nouveau gouvernement investis (Guineea-Bissau: primul ministru Nabiam și noul său guvern învestiți)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Cipriano Cassamá, président intérim, renonce à son poste (Guineea-Bissau: Cipriano Cassamá, președinte interimar, renunță la postul său)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le Premier ministre Nabiam et son nouveau gouvernement investis (Guineea-Bissau: primul ministru Nabiam și noul său guvern învestiți)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : annulation de la mission d'experts de la Cédéao (Guineea-Bissau: anularea misiunii de experți a Cedeao)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „(COVID-19) Guinée-Bissau : fermeture immédiate de toutes les frontières terrestres, maritimes et aériennes face au coronavirus ((COVID-19) Guineea-Bissau: închiderea imediată a tuturor frontierelor terestre, maritime și aeriene ca măsură împotriva coronavirusului)” (în franceză). XINHUANET. . Accesat în .
- ↑ „(COVID-19) La Guinée-Bissau annonce le confinement partiel du pays (officiel) ((COVID-19) Guineea-Bissau anunță carantina parțială a țării (oficial))” (în franceză). XINHUANET. . Accesat în .
- ↑ „En Guinée-Bissau, le chef du gouvernement et trois ministres contaminés par le coronavirus (În Guineea-Bissau, șeful guvernului și trei miniștri contaminați cu coronavirus)” (în franceză). Le Monde. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Umaro Sissoco Embaló initie la révision de la Constitution (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló inițiază revizuirea Constituției)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau: le camp présidentiel s'assure une majorité au Parlement (Guineea-Bissau: Tabăra prezidențială își asigură majoritatea în Parlament)” (în franceză). Le Figaro. . Accesat în .[nefuncțională – arhivă]
- ↑ „Guinée-Bissau : Umaro Sissoco Embaló obtient la majorité parlementaire (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embalo obține majoritatea parlamentară)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Tentative de coup d'État en Guinée-Bissau : la situation est « sous contrôle », assure le président (Tentativă de lovitură de stat în Guineea-Bissau: situația este „sub control", dă asigurări președintele)” (în franceză). Ouest-France. . Accesat în .
- ↑ Rédaction Africanews; AFP (). „Guinea-Bissau President dissolves parliament, calls for early elections (Președintele Guineei-Bissau dizolvă parlamentul, cere alegeri anticipate)” (în engleză). Africanews. Accesat în .
- ↑ „Guinea-Bissau's president Embalo dissolves parliament, citing corruption (Președintele Guineei-Bissau, Embaló, dizolvă parlamentul, invocând corupția)”. Reuters (în engleză). .
- ↑ „Guinée-Bissau : risque d'un report des législatives faute de moyens (Guineea-Bissau: risc de amânare a alegerilor legislative din lipsă de fonduri)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ en (). „Guinea-Bissau postpones legislative elections (Guineea-Bissau amână alegerile legislative)” (în engleză). African Press Agency. Accesat în .
- ↑ „Législatives en Guinée-Bissau : majorité absolue pour l'opposition selon les résultats provisoires (Alegeri legislative în Guineea-Bissau: majoritate absolută pentru opoziție conform rezultatelor provizorii)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „PAI – TERRA RANKA É A GRANDE VENCEDORA DAS LEGISLATIVAS, COM CINCUENTA E QUATRO DEPUTADOS (PAI – TERRA RANKA ESTE MARELE CÂȘTIGĂTOR AL ALEGERILOR LEGISLATIVE, CU CINCIZECI ȘI PATRU DE DEPUTAȚI)” (în portugheză). O Democrata GB. . Accesat în .
- ↑ Rédaction Africanews; AFP (). „Guinée-Bissau : début de cohabitation après la rentrée parlementaire (Guineea-Bissau: început de coabitare după deschiderea sesiunii parlamentare)” (în franceză). Africanews. Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Geraldo Martins nommé Premier ministre (Guineea-Bissau: Geraldo Martins numit prim-ministru)” (în franceză). Le Courrier du Vietnam. . Accesat în .
- ↑ „Troubles en Guinée-Bissau : le président Umaro Sissoco Embaló dénonce une « tentative de coup d'État » (Tulburări în Guineea-Bissau: președintele Umaro Sissoco Embaló denunță o „tentativă de lovitură de stat")” (în franceză). France 24. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le président dissout le Parlement après une "tentative de coup d'Etat" (Guineea-Bissau: președintele dizolvă Parlamentul după o „tentativă de lovitură de stat")” (în franceză). Franceinfo. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le président dissout le Parlement après des affrontements qu'il qualifie de « tentative de putsch » (Guineea-Bissau: președintele dizolvă parlamentul după confruntări pe care le califică drept „tentativă de puci")” (în franceză). Le Monde. . Accesat în .
- ↑ „Guiné-Bissau: Rui Duarte de Barros sucede a Geraldo Martins como primeiro-ministro (Guineea-Bissau: Rui Duarte de Barros îi succede lui Geraldo Martins ca prim-ministru)” (în portugheză). RFI. . Accesat în .
- ↑ Lerenifleur224.com (). „Guinée-Bissau: le président Umaro Sissoco Embalo ne briguera pas de nouveau mandat (Guineea-Bissau: președintele Umaro Sissoco Embalo nu va candida pentru un nou mandat)” (în franceză). Lerenifleur224.com. Accesat în .
- ↑ Toudialo, Amina (). „Guinée-Bissau : le président Umaro Sissoco Embalo ne briguera pas de nouveau mandat (Guineea-Bissau: președintele Umaro Sissoco Embalo nu va candida pentru un nou mandat)” (în franceză). RFI. Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le président Embalo pourrait reconsidérer sa non-candidature à la présidentielle (Guineea-Bissau: președintele Embalo ar putea reconsidera non-candidatura sa la prezidențiale)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau: Umaro Sissoco Embalo entame au Sénégal sa tournée des pays amis (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló începe în Senegal turneul său în țările prietene)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : Umaro Sissoco Embalo, "président non officiel", cherche des soutiens hors de ses frontières (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embalo, "președinte neoficial", caută sprijin în afara granițelor sale)” (în franceză). Franceinfo. . Accesat în .
- ↑ Ogunmola, Omololu (). „You Have Nigeria's Support, Buhari Assures New Guinea Bissau President (Ai sprijinul Nigeriei, Buhari asigură noul președinte al Guineei-Bissau)” (în engleză). THISDAY NEWSPAPERS LTD. Accesat în .
- ↑ „Présidentielle en Guinée-Bissau: la Cédéao reconnaît la victoire d'Umaro Sissoco Embaló (Alegeri prezidențiale în Guineea-Bissau: ECOWAS recunoaște victoria lui Umaro Sissoco Embaló)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „Déclaration à la presse faite par le Conseil de sécurité sur la Guinée-Bissau (Declarația de presă a Consiliului de Securitate privind Guineea-Bissau)” (în franceză). United Nations. . Accesat în .
- ↑ „President Umaro Sissoco Embalo Visits Rwanda (Președintele Umaro Sissoco Embalo vizitează Rwanda)” (în engleză). Government of Rwanda. . Accesat în .
- ↑ „President Kagame welcomes Guinea-Bissau President Umaro Sissoco Embalo to Rwanda – Kigali, 7 March 2022 (Președintele Kagame îl primește pe președintele Guineei-Bissau Umaro Sissoco Embalo în Rwanda – Kigali, 7 martie 2022)” (în engleză). Paul Kagame. . Accesat în .
- ↑ „La visite très sécuritaire de Paul Kagame à Umaro Sissoco Embaló (Vizita foarte securizată a lui Paul Kagame la Umaro Sissoco Embaló)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ „Guinea-Bissau President Embalo meets Putin in St. Petersburg (Președintele Guineei-Bissau Embalo se întâlnește cu Putin la Sankt Petersburg)” (în engleză). TASS. . Accesat în .
- ↑ „"Vous êtes un véritable ami d'Israël" (Herzog au président bissau-guinéen) ("Ești un adevărat prieten al Israelului" (Herzog către președintele Guineei-Bissau))” (în franceză). i24NEWS. . Accesat în .
- ↑ Ourdan, Rémy (). „Israël définitivement mis au ban de l'Union africaine (Israel exclus definitiv din Uniunea Africană)” (în franceză). Le Monde. Accesat în .
- ↑ Bamba, Ali (). „Cisjordanie : Sissoco Embalo rencontre Mahmoud Abbas à Ramallah (Cisiordania: Sissoco Embalo se întâlnește cu Mahmoud Abbas la Ramallah)” (în franceză). Africanews. Accesat în .
- ↑ „Une rencontre historique entre Mahmoud Abbas et Umaro Sissoco Embalo : Un pas vers la paix au Moyen-Orient ? (O întâlnire istorică între Mahmoud Abbas și Umaro Sissoco Embalo: Un pas spre pace în Orientul Mijlociu?)” (în franceză). Fatshimetrie. . Accesat în .
- ↑ „Embalo prend la tête de la CEDEAO, levée de l'embargo économique imposé au Mali (Embalo preia șefia ECOWAS, ridicarea embargoului economic impus Mali)” (în franceză). AfricaGuinee. . Accesat în .
- ↑ „Déclaration conjointe du Président Emmanuel Macron et du Président de la République de Guinée-Bissau Umaro Sissoco Embaló (Declarația comună a Președintelui Emmanuel Macron și a Președintelui Republicii Guineea-Bissau Umaro Sissoco Embaló)” (în franceză). Élysée. . Accesat în .
- ↑ „À Conakry, le président bissau-guinéen Umaro Sissoco Embaló prône le rapprochement (La Conakry, președintele Guineei-Bissau Umaro Sissoco Embaló pledează pentru apropiere)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „AN 62 DE L'INDÉPENDANCE DE LA CÔTE D'IVOIRE : LE PRÉSIDENT ALASSANE OUATTARA PRÉSIDE LA CÉRÉMONIE OFFICIELLE À YAMOUSSOUKRO, EN PRÉSENCE DES PRÉSIDENTS DE LA GUINÉE BISSAU ET DU LIBÉRIA (ANIVERSAREA A 62-A A INDEPENDENȚEI CĂTĂRII DE FILDEȘ: PREȘEDINTELE ALASSANE OUATTARA PREZIDEAZĂ CEREMONIA OFICIALĂ LA YAMOUSSOUKRO, ÎN PREZENȚA PREȘEDINȚILOR GUINEEI-BISSAU ȘI LIBERIEI)” (în franceză). Portail officiel du gouvernement de Cote d'Ivoire. . Accesat în .
- ↑ Dossou, Sylvère (). „Affaire Soldats Ivoiriens: Umaro Sissoco Embalo explique pourquoi la CEDEAO ne sanctionnera pas le Mali (Cazul soldaților ivorieni: Umaro Sissoco Embalo explică de ce ECOWAS nu va sancționa Mali)” (în franceză). L'EVENEMENT NIGER. Accesat în .
- ↑ „Côte d'Ivoire : Visite éclair du président de la Cédéao (Coasta de Fildeș: Vizită fulger a președintelui ECOWAS)” (în franceză). TV5MONDE. . Accesat în .
- ↑ „Sissoco Embaló reúne-se com Biden e Lavrov (Sissoco Embaló se întâlnește cu Biden și Lavrov)” (în portugheză). DW. . Accesat în .
- ↑ Colling, Julien (). „Guinée-Bissau: Umaro Sissoco Embaló en ambassadeur de paix entre la Russie et l'Ukraine (Guineea-Bissau: Umaro Sissoco Embaló, ambasador al păcii între Rusia și Ucraina)” (în franceză). RFI. Accesat în .
- ↑ „Ukraine : Umaro Sissoco Embaló se rêve en médiateur entre Kiev et Moscou (Ucraina: Umaro Sissoco Embaló se visează mediator între Kiev și Moscova)” (în franceză). TV5MONDE. . Accesat în .
- ↑ La Rédaction (). „Coopération : Le président Umaro Sissoco Embalo en séjour au Gabon (Cooperare: Președintele Umaro Sissoco Embalo în ședere în Gabon)” (în franceză). Medias241. Accesat în .
- ↑ „Ali Bongo Ondimba et Umaro Sissoco EmbalÓ devisent sur les relations bilatérales entre nos deux pays et signent de nouveaux Accords de Coopération (Ali Bongo Ondimba și Umaro Sissoco Embaló discută despre relațiile bilaterale dintre țările noastre și semnează noi Acorduri de Cooperare)” (în franceză). Presidence.ga. . Accesat în .
- ↑ Linkpon, Stanislas (). „Umaro Sissoco Embalo au Bénin : démocratie, sécurité et développement abordés (Umaro Sissoco Embalo în Benin: democrație, securitate și dezvoltare abordate)” (în franceză). ORTB. Accesat în .
- ↑ „Visite au Burkina d'Umaro Sissoco Embalo, président en exercice de la Cédéao (Vizită în Burkina Faso a lui Umaro Sissoco Embaló, președintele în exercițiu al CEDEAO)” (în franceză). VOA Afrique. . Accesat în .
- ↑ „L'insoutenable sortie de route raciste de Kaïs Saïed (Deriva rasistă insuportabilă a lui Kaïs Saïed)” (în franceză). Jeune Afrique. . Accesat în .
- ↑ Le Monde Afrique (). „« Je suis africain et fier de l'être » : en Tunisie, Kaïs Saïed dément tout racisme envers les migrants subsahariens ("Sunt african și sunt mândru de asta": în Tunisia, Kaïs Saïed neagă orice rasism față de migranții sub-saharieni)” (în franceză). Le Monde. Accesat în .
- ↑ Deguilhem, Frida (). „Umaro Sissoco Embaló en mission chez Kaïs Saïed, accusé de dérive raciste (Umaro Sissoco Embaló în misiune la Kaïs Saïed, acuzat de derive rasiste)” (în franceză). Jeune Afrique. Accesat în .
- ↑ „Son Excellence Umaro Sissoco Embalo, Président de la Guinée-Bissau : Saied n'est pas raciste et ses propos sur les subsahariens ont été mal interprétés (Excelența Sa Umaro Sissoco Embalo, Președintele Guineei-Bissau: Saied nu este rasist și remarcile sale despre sub-saharieni au fost interpretate greșit)” (în franceză). La Presse.tn. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Racisme en Tunisie : le Président Umaro Sissoco Embaló a rencontré Kaïs Saïed (Rasism în Tunisia: Președintele Umaro Sissoco Embaló s-a întâlnit cu Kaïs Saïed)” (în franceză). Abidjan.net. . Accesat în .
- ↑ Ouanes, Yosra (). „Président de la Guinée-Bissau : Les propos de Kaïs Saïed sur les subsahariens ont été "mal interprétés" (Președintele Guineei-Bissau: Declarațiile lui Kaïs Saïed despre sub-saharieni au fost „interpretate greșit")” (în franceză). Anadolu Ajansı. Accesat în .
- ↑ „Introduction : Prix ALMA Joyce Kafanabo de l'Excellence et de l'Innovation” (în franceză). Scorecard Hub. Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau : le président Umaru Sissoco Embalo annonce sa candidature à la présidentielle (Guineea-Bissau: Președintele Umaru Sissoco Embalo își anunță candidatura la prezidențiale)” (în franceză). Le Monde. . Accesat în .
- ↑ „Guinée-Bissau: le président sortant Embalo annonce sa candidature à la présidentielle (Guineea-Bissau: președintele în exercițiu Embaló își anunță candidatura la alegerile prezidențiale)” (în franceză). RFI. . Accesat în .
- ↑ „En Guinée Bissau, Umaro Embaló va se tailler une Constitution lui accordant plus de pouvoirs (În Guineea Bissau, Umaro Embaló își va croi o Constituție care îi acordă mai multe puteri)” (în franceză). L'Opinion. . Accesat în .
- ↑ JT (). „King meets Guinea-Bissau president at Al Husseiniya Palace (Regele se întâlnește cu președintele Guineei-Bissau la Palatul Al Husseiniya)” (în engleză). The Jordan Times. Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Umaro Sissoco Embaló la Wikimedia Commons- „Umaro Sissoco Embaló” (în franceză). France 24. Accesat în .
- Note în dicționare sau enciclopedii generale:
- it Umaro Sissoco Embaló pe pagina de internet Treccani (accesat la 22/06/2025)
