Sari la conținut

Tunelul rutier Frejus

45°08′26.77″N 6°41′20.38″E (Tunelul rutier Frejus) / 45.1407694°N 6.6889944°E45.1407694; 6.6889944
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tunelul rutier Frejus

Intrarea în tunel pe partea franceză (nord)
Privire de ansamblu
Nume oficialfr: Tunnel routier du Fréjus
it: Traforo stradale del Frejus
LocalizareMont Cenis
Franţa Franța
Italia Italia
Coordonate centru45°08′26.77″N 6°41′20.38″E ({{PAGENAME}}) / 45.1407694°N 6.6889944°E45.1407694; 6.6889944
Date administrative
Deschis7 decembrie 1980
Vehicule pe zirutier
Indicatori tehnici
Lungime12,87 km
Nr. de tuburi2
Număr de benzi2 pe tub din care una e bandă de salvare
Viteza maximă admisă70 km/h
Poziționare
Denumire portal 1Portal nord (Franța)
Coordonate P145° 11′ 45,2″ N, 6° 40′ 39,4″ E
Denumire portal 2Portal sud (Italia)
Coordonate P245° 5′ 12,1″ N, 6° 42′ 47,9″ E
Portalul sudic al tunelului (Italia)

Tunelul rutier Frejus, de asemenea numit tunelul rutier Mont-Cenis, (în franceză Tunnel routier du Fréjus; în italiană Traforo stradale del Frejus) este un tunel de autostradă cu taxă din Alpi între Franța (Savoia) și Italia (Piemont) pe legătura dintre orașele Modane și Bardonecchia.

Trece pe sub masivul Mont Cenis paralel cu tunelul feroviar Frejus lângă Muntele Frejus (2932 m) și Trecătoarea Frejus (în franceză Col du Fréjus, 2542 m).

Având o lungime de 12.895 metri, tunelul Frejus a fost dat în exploatare la 12 iulie 1980 și a dus la dispariția navetelor de transport auto prin tunelul feroviar Frejus. Lucrările de tunel au început în octombrie 1974 și s-au încheiat în iulie 1979.

Tunelul traversează granița dintre Italia și Franța. Construcția și conducerea tunelului au fost adjudecate în 1974[1] Societății franceze de tunel rutier Fréjus (SFTRF), pentru partea franceză, și companiei italiene Società Italiana per il Traforo Autostradale del Frejus (SITAF), pentru partea italiană, fiecare fiind responsabil de secțiunea din spațiul său național. Firmele de inginerie SETEC TPI, pentru Franța, și Fiat Engineering pentru Italia, au efectuat studiile și au gestionat lucrările.

În urma accidentului din Tunelul rutier Mont Blanc din 1999, măsurile de siguranță au crescut semnificativ la începutul anilor 2000. Cu toate acestea, pe 4 iunie 2005, un incendiu în tunel a ucis doi camionagii slovaci, ducând la închiderea tunelului timp de două luni. A fost redeschis traficului pe 4 august 2005.

Conexiune cu autostrada

[modificare | modificare sursă]

Tunelul este conectat pe partea franceză de autostrada A43 a cărei lucrări de extindere în Maurienne au început în 1993 și primul tronson a fost deschis în 1996[2] și pe partea italiană de autostrada A32 a cărei prim tronson a fost deschis în 1983 între Savoulx și intrarea în tunel.

Construcția celui de-al doilea tub

[modificare | modificare sursă]

În 2007, s-a decis crearea unei galerii de urgență late de opt metri, paralelă cu tubul actual. Această lățime permite o viitoare deschidere la circulație a acestei galerii[3].

Acest al doilea tub, lung de 12,875 kilometri și lățime de 8 metri, va îmbunătăți siguranța prin separarea fluxurilor de vehicule și va deveni o singură bandă atunci când va fi pus în funcțiune, cu sensul de circulație din Italia către Franța. Lucrările de foraj au fost finalizate în noiembrie 2014 și de atunci au fost în derulare lucrările de echipare și testare.

Primul tunel din 1980 a devenit cu flux pe direcția din Franța spre Italia și are o singură bandă de circulație și o bandă de urgență[4]. Punerea în funcțiune a celui de-al doilea tub a fost inițial planificată pentru 2021, apoi amânată pentru toamna anului 2023[5]. În cele din urmă, programată pentru iunie 2024[6], a fost anunțată o nouă amânare din cauza închiderii tunelului Mont-Blanc în trimestrul IV 2024 precum și a dificultăților întâmpinate cu sistemul de supraveghere[7] al structurii duble. Deschiderea ar putea fi acum efectuată în primul trimestru al anului 2025[8], la mai bine de 11 ani de la încheierea lucrărilor inițiale de foraj.

În cadrul dublării tubului, viaductul Charmaix de pe rampa de acces pe partea franceză a fost în curs de reconstrucție între 2016 și 2023[9]. Întreaga autostradă care traversează Franța și Italia prin Maurienne, tunelul rutier Frejus și valea Susa este de cel puțin 2 benzi cu 2 căi, cu excepția tunelului Orelle și a rampei de acces la tunel din Franța care sunt o singură bandă.

  1. ^ „Décret du 15 janvier 1974 relatif à la concession du tunnel routier du Fréjus”. le site internet Légifrance, service public de la diffusion du droit par l’internet. Accesat în . .
  2. ^ „La SFTRF : une aventure humaine”. le site internet de la SFTRF. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Au Sommet franco-italien, le Lyon-Turin est une "priorité absolue". Le site internet de France3-Alpes. . 
  4. ^ „Vidéo. Savoie : découvrez le deuxième tube du tunnel du Fréjus”. www.ledauphine.com (în franceză). Accesat în . 
  5. ^ „La pause-café : coup de projecteur sur le tunnel du Fréjus | APRR AREA”. voyage.aprr.fr (în franceză). Accesat în . 
  6. ^ „Savoie. Le second tube du tunnel du Fréjus ouvrirait d'ici juin, fermeture de deux jours fin janvier”. www.ledauphine.com (în franceză). Accesat în . 
  7. ^ Ecomedia, Groupe. „Tunnel du Fréjus : à quand le bi-tube ? | GROUPE ECOMEDIA” (în franceză). Accesat în . 
  8. ^ „Fermeture du tunnel du Mont-Blanc : "En cas de problème au Fréjus, on sera tous bloqués", l'inquiétude des industriels italiens”. France 3 Auvergne-Rhône-Alpes (în franceză). . Accesat în . 
  9. ^ Le Dauphiné libéré https://www.ledauphine.com/transport/2023/06/27/a43-le-nouveau-viaduc-du-charmaix-est-en-service  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Tunelul rutier Frejus la Wikimedia Commons