Tulburare obsesiv-compulsivă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
A nu se confunda cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
OCD handwash.jpg
Spălarea repetitivă a mâinilor este un simptom comun în TOC
Clasificare și resurse externe
Specialitate psihiatrie, psihologie
ICD-10 F42
ICD-9-CM 300.3
DiseasesDB 33766
MedlinePlus 000929
eMedicine article/287681
MeSH D009771

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare de anxietate caracterizată prin gânduri intruzive care produc disconfort și sunt greu de controlat (obsesii), însoțite de comportamente repetitive (compulsii) care au scopul de a reduce anxietatea produsă de aceste gânduri. Exemple de simptome ale acestei tulburări includ:

  • compulsii - spălatul sau curățarea excesivă, verificările repetate ale gazului, apei, ușii sau anumite ritualuri mai complexe
  • obsesii - gânduri legate de sexualitate, violență, anumite superstiții (de ex. aversiune față de anumite numere)

Aceste simptome sunt consumatoare de timp, periclitează relațiile cu ceilalți și adesea determină distres emoțional și financiar. Comportamentele celor cu TOC pot apărea drept paranoice sau psihotice. Totuși cei cu TOC de obicei recunosc faptul că obsesiile și compulsiile lor sunt iraționale și sunt deranjați de acest lucru.

În apariția tulburării obsesiv-compulsive sunt implicați atât factori biologici cât și psihologici. Pentru evaluarea severității simptomelor a fost dezvoltată scala Yale-Brown Obsessive Compulsive Scale.[1] Alte tulburări cu simptome similare sunt: tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (TPOC), tulburări din spectrul autism, ADHD, tulburări de imagine corporală.[2] În tratarea acestei tulburări se folosește psihoterapia cognitiv-comportamentală și câteodata medicamente ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei).[3] Terapia cognitiv-comportamentală în TOC implică creșterea expunerii la gândurile obsesive fără să fie lăsați să realizeze compulsiile.[3] Tulburarea obsesiv-compulsivă afectează atât adulții cât și copiii și adolescenții. Aproximativ între o treime și jumătate din adulții cu TOC au avut debutul tulburării în copilărie, acest lucru sugerând un continuum al acestei tulburări de anxietate de-a lungul vieții.[4] Sintagma obsesiv-compulsiv a devenit parte din vocabularul românesc și este adesea folosită ca o metodă informală sau caricaturală de a descrie pe cineva care este excesiv de meticulos, perfecționist, sau cu alte cuvinte om cu fixuri.[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Goodman W.K, Price L.H, Rasmussen S.A et al. (1989). „The Yale–Brown Obsessive–Compulsive Scale. I. Development, use, and reliability”. Arch Gen Psychiatry 46 (11): 1006–1011. doi:10.1001/archpsyc.1989.01810110048007. PMID 2684084. 
  2. ^ Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Differential Diagnoses – 2012
  3. ^ a b Grant, JE (2014 Aug 14). „Clinical practice: Obsessive-compulsive disorder.”. The New England journal of medicine 371 (7): 646-53. PMID 25119610. 
  4. ^ Stewart SE, Rosario MC, Brown TA, Carter AS, Leckman JF, Sukhodolsky D, Katsovitch L, King R, Geller D, Pauls DL (2007). „Principal components analysis of obsessive-compulsive disorder symptoms in children and adolescents”. Biol. Psychiatry 61 (3): 285–91. doi:10.1016/j.biopsych.2006.08.040. PMID 17161383. 
  5. ^ Berrios G E (1985) Obsessional Disorders: A Conceptual History. Terminological and Classificatory Issues. In Bynum W F et al. (eds) The Anatomy of Madness Vol I , London, Tavistock, pp 166–187