Tudor Pamfile

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tudor Pamfile
Tudor Pamfile.jpg
Tudor Pamfile
Date personale
Născut 11 iunie 1883
comuna Țepu, județul Tecuci, în prezent județul Galați
Decedat 31 octombrie 1921
Chișinău
Naționalitate România Română
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor, etnolog si folclorist

Tudor Pamfile (n. 11 iunie 1883, comuna Țepu, județul Tecuci, în prezent județul Galați - d. 31 octombrie 1921, Chișinău[1]) a fost un scriitor, etnolog si folclorist român, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare, precum și studiile gimnaziale. Studiile liceale le-a realizat la Școala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iași (1899-1904) după care a urmat Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie din București (1904-1906).[1]

După terminarea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat la Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Aici a scos revistele Ion Creangă și Miron Costin. A sprijinit îndeaproape apariția revistei Freamătul, care a apărut la Tecuci în anul 1911, după care, din lipsă de colaboratori, i-a mutat redacția la Bârlad. Numai culegerile și studiile apărute sub egida Academiei Române însumează peste 4.200 pagini.

În 1915, un grup de trei intelectuali bârlădeni format din Tudor Pamfile, poetul George Tutoveanu și preotul Toma Chiricuță a decis înființarea unei societăți culturale pe care au numit-o „Academia Bârlădeană”.[2]

Începând cu anul 1918 Tudor Pamfile se stabilește la Chișinău și conduce, până în anul 1920, publicația Cuvântul Moldovei.[1]

Opera[modificare | modificare sursă]

Cârți scrise de sau cu participarea lui Tudor Pamfile:

  • Cromatica poporului Român
  • Mitologia poporului român
  • Sărbătorile la români - studiu etnografic
  • Povestea lumii de demult după credințele poporului român. Pământul după credințele poporului român. Sfârșitul lumii după credințele poporului român
  • Văzduhul după credințele poporului român
  • Cerul și podoabele lui
  • Diavolul învrăjbitor al lumii – după credințele poporului român
  • Agricultura la români
  • Industria casnică la Români, trecutul și starea ei de astăzi, contribuțiuni de artă și tehnică populară, București, Tipografia „Cooperativa”, 1910, lucrare pentru care a primit în anul 1909 premiul „Neuschotz” al Academiei Române.[3]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

În Tecuci, pe str. Elena Doamna nr. 32, a fost deschisă Casa memorială Tudor Pamfile, clădire clasată monument istoric cu codul LMI GL-II-m-B-03103.[4]

În anul 1928 a fost dezvelit la Tecuci un monument în memoria lui Tudor Pamfile.[5]

Școala cu clasele I-VIII din comuna natală Țepu îi poartă numele.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Pagina Tudor Pamfile pe situl Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, Galați. Pagină accesată pe 5 februarie 2013.
  2. ^ Pagina Isoric pe situl Academia Bârlădeană - Societate culturală. Pagină accesată la 5 februarie 2013.
  3. ^ Gheorghe Samoilă, Jacob de Neuschotz 1819 - 1888. Viața și faptele în texte și documente, Editura Stef, Iași, 2010, ISBN 978-606-575-023-4, p. 195-199
  4. ^ Pagina Casa Tudor Pamfile pe situl Direcției Județene pentru Cultură Galați. Pagină accesată la 5 februarie 2013.
  5. ^ Barbu Lăzăreanu, „Tudor Pamfile”, Cultura Poporului, Anul VIII, Nr. 235, București, 24 iunie 1928