Trinitit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Bucăți de trinit
Detaliu asupra trinititului, vedere laterală
Trinitit
Nivelurile de radioactivitate din două probe diferite din sticla de trinitit la momentul exploziei, măsurate prin spectroscopie gama [1]

Trinititul (cunoscut de asemenea, sub numele de atomsit sau sticlă Alamogordo)[2] este un reziduu vitros depus pe sufrafața deșertică în urma testului nuclear Trinity efectuat la 16 iulie 1945, în apropiere de Alamogordo, New Mexico. Trinititul este format în principal din nisip arcozic, la rândul său compus din granule de cuarț și feldspat (majoritar microclin, minoritar plagioclaz și cantități reduse de calcit, hornblendă și augit într-o matrice de argilă nisipoasă)[3] care au fost topită de explozia nucleară. Are de obicei culoarea verde deschis, deși aceasta poate varia. Este slab radioactiv, dar poate fi manevrat în deplină siguranță.[4][5][6]

La sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, mostrele au fost adunate și vândute colecționarilor de minerale cu titlu de noutate. Urme ale materialului pot fi găsite astăzi la situl Trinity, deși cea mai mare parte a fost escavată și îngropată de către United States Atomic Energy Commission în 1953.[7] În prezent este ilegal să se recolteze materialul rămas în sit; totuși, materialul care a fost luat înainte de această interdicție se află însă în diverse colecții.

Formare[modificare | modificare sursă]

Robert Hermes (cercetător în cadrul Laboratorului Național Los Alamos) și cercetătorul independent WIlliam Strickfaden au concluzionat în 2005 că cea mai mare parte a mineralului s-a format din nisipul care a fost absorbit în ciuperca nucleară și care s-a depus sub formă lichidă.

Aceste dovezi au fost susținute de F. Belloni et al. într-un studiu din 2011 bazat pe tehnici de imagistică și spectrometrie nucleară.[8]

Sticla a fost descrisă ca fiind „un strat de 1 până la 2 cm grosime, suprafața exterioară fiind marcată prezența unui strat subțire de praf care s-a depus pe ea în timp ce era încă topită. În interior se află un film mai gros de material parțial topit, prezent în solul din care a fost derivat. Culoarea sticlei este verde pal, iar materialul este extrem de poros, cu o dimensiune a bulelor care variază până la grosimea totală a specimenului.” [3]

Având în vedere temperatura necesară topirii nisipului în forma vitroasă (aproximativ 1470 oC) s-a estimat un consum de energie termică de aproximativ 4,3×1019 erg (sau 4,3×1012 joule) pentru formarea sticlei.[9]

Trinit fals[modificare | modificare sursă]

Există multe falsuri cunoscute în circulație printre colecționari. Aceste falsuri folosesc o varietate de mijloace pentru a obține aspectul de sticlă verde, precum și o radioactivitatea moderată; totuși, numai trinititul provenit de la o explozie nucleară va conține anumiți produși de activare neutronică, care nu se găsesc în minereurile și mineralele naturale radioactive. Spectroscopia gama poate fi utilizată pentru a determina dacă și din ce explozie nucleară provine un anumit specimen.

Minerale de tip trinitit[modificare | modificare sursă]

Ocazional, numele trinitit este utilizat pentru a îngloba pe scară largă toate resturile vitroase ale testelor nucleare, nu doar ale testului Trinity.[10]

Fragmente vitroase negre de nisip topit solidificat au fost colectate de pe situl francez de testare din Algeria (Reggane).[11] Similar, un analog de trinitit – poros, negru – este prezent la poligonul Semipalatinsk din Kazahstan; acesta poartă numele generic kharitoncit, fiind numit astfel în onoarea lui Yulii Borisovici Khariton, unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai armatei ruse nucleare.[12]

Minerale naturale de tip trinitit[modificare | modificare sursă]

Trinititul are mai mulți omologi naturali.[13]

Fulgurit[modificare | modificare sursă]

În timp ce trinititul și materialele similare sunt antropogene, fulguritul – găsit în multe regiuni expuse furtunilor și în deșerturi – sunt tuburi, picături, bulgări sau cruste vitroase formate în mod natural. Sunt compuse din nisip de tip cuarț, silice, biomasă, argilă sau alte tipuri de sol și sedimente și sunt generate de trăsnete.

Sticle de impact[modificare | modificare sursă]

Un material asemănător cu trinitul poate fi format prin impactul meteoriților, sub formă de impactit.[14]

Utilizarea în industria bijuteriilor[modificare | modificare sursă]

Pentru o vreme s-a crezut că trinititul nu ar fi deosebit de periculos. Astfel, a fost comercializat ca fiind potrivit pentru utilizarea în producerea de bijuterii după 1945.[15][16]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ P.P. Parekh, T.M. Semkow, M.A. Torres, D.K. Haines, J.M. Cooper, P.M. Rosenberg and M.E. Kitto (). „Radioactivity in Trinitite six decades later”. Journal of Environmental Radioactivity. 85 (1): 103–120. doi:10.1016/j.jenvrad.2005.01.017. PMID 16102878. 
  2. ^ Giaimo, Cara (). „The Long, Weird Half-Life of Trinitite”. Atlas Obscura (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ a b Optical properties of glass from Alamogordo, New Mexico
  4. ^ Kolb, W.M., and Carlock, P.G. Trinitite, 1999, The Atomic Age Mineral. This does not link to the book. http://www.orau.org/ptp/collection/hiroshimatrinity/trinitite.htm
  5. ^ Nuclear weapons question, Bad Astronomy and Universe Today Forum. May not be entirely accurate. http://www.bautforum.com/general-science/9499-nuclear-weapons-question.html
  6. ^ Analyzing Trinitite, Hunter Scott. http://www.hscott.net/analyzing-trinitite-a-radioactive-piece-of-nuclear-history/
  7. ^ Carroll L. Tyler, AEC letter to the Governor of New Mexico, 16 iulie 1953.
  8. ^ Belloni, F.; Himbert, J.; Marzocchi, O.; Romanello, V. (). „Investigating incorporation and distribution of radionuclides in trinitite”. Journal of Environmental Radioactivity. 102 (9): 852–862. doi:10.1016/j.jenvrad.2011.05.003. PMID 21636184. 
  9. ^ „INTERIM REPORT OF CDC'S LAHDRA PROJECT – Appendix N. pg 38” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . 
  10. ^ Robert Twigger (). „Eight”. Lost Oasis: In Search Of Paradise. Hachette. ISBN 9780297863878. Accesat în . 
  11. ^ Radiological Conditions at the Former French Nuclear Test Sites in Algeria: Preliminary Assessment and Recommendations International Atomic Energy Agency, 2005
  12. ^ "A Nuclear Family Vacation in Russia." Slate. 10 iulie 2006.
  13. ^ „Evidence for deposition of 10 million tonnes of impact spherules across four continents 12,800 y ago”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 110 (23): E2088–97. . doi:10.1073/pnas.1301760110. PMC 3677428Accesibil gratuit. PMID 23690611. 
  14. ^ „Wine Bottle Art – Ingenious Methods to Recycle Wine Bottles”. Colloidal silicon dioxide. . 
  15. ^ Steven L. Kay - Nuclearon - Trinitite varieties
  16. ^ „INTERIM REPORT OF CDC'S LAHDRA PROJECT – Appendix N. pg 39, 40” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . 

Lectură suplimetară[modificare | modificare sursă]

Recent onsite gamma measurements at the Trinity Test Site and a comparison to Trinitite samples 2011.PDF

Legături externe[modificare | modificare sursă]