Tratatul privind spațiul cosmic
| Tratatul privind Spațiul Cosmic | |
| Tratatul asupra principiilor care guvernează activitățile statelor în explorarea și utilizarea spațiului cosmic, inclusiv a Lunii și a altor corpuri cerești | |
| Semnat | 10 octombrie 1967 Washington, D.C., SUA |
|---|---|
| Intrat în vigoare | |
| Participanți | 117 |
| Depozitar | Guvernele Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice și Statele Unite ale Americii |
| Limbă | engleză, franceză, rusă, spaniolă, chineză și arabă |
| Prezență online | |
| bibliotecă electronică | |
| Modifică date / text | |
Tratatul privind spațiul cosmic, denumit oficial Tratatul asupra principiilor care guvernează activitățile statelor în explorarea și utilizarea spațiului cosmic, inclusiv a Lunii și a altor corpuri cerești, este un tratat multilateral care constituie baza dreptului spațial internațional. Tratatul a fost negociat și redactat sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite și a intrat în vigoare la 10 octombrie 1967. În mai 2025, 117 state erau părți la tratat.[1]
Dispozițiile esențiale ale tratatului includ:[2][3]
- interzicerea armelor nucleare în spațiu;
- limitarea utilizării Lunii și a altor corpuri cerești doar la scopuri pașnice;
- libertatea de explorare și utilizare a spațiului de către toate națiunile;
- interdicția revendicării suveranității asupra spațiului cosmic sau a oricărui corp ceresc;
- interzicerea bazelor militare, testării armelor și manevrelor militare pe corpuri cerești;
- neinterzicerea expresă a tuturor activităților militare în spațiu (forțe spațiale, arme convenționale);
- declararea spațiului ca „provincia întregii omeniri”, destinat utilizării și explorării libere de către toți;
- interdicția competiției nelimitate în spațiu, pentru a preveni conflictele între state.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Tratatul privind spațiul cosmic a fost determinat de dezvoltarea rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) în anii 1950, care puteau atinge ținte trecând prin spațiul cosmic. Lansarea de către Uniunea Sovietică a satelitului Sputnik, primul satelit artificial, în octombrie 1957, urmată de cursa înarmării cu Statele Unite, a accelerat propunerile de interzicere a utilizării spațiului cosmic în scopuri militare. La 17 octombrie 1963, Adunarea Generală a ONU a adoptat în unanimitate o rezoluție care interzicea introducerea armelor de distrugere în masă în spațiul cosmic.[4]
Țări care nu sunt părți la tratat
[modificare | modificare sursă]
Albania
Andorra
Angola
Belize
Bhutan
Brunei
Cambodgia
Capul Verde
Ciad
Comore
Republica Congo
Costa Rica
Djibouti
Dominica
Timorul de Est
Eritreea
Eswatini
Gabon
Georgia
Grenada
Guatemala
Guineea
Coasta de Fildeș
Kiribati
Kârgâzstan
Liberia
Liechtenstein
Malawi
Maldive
Insulele Marshall
Mauritania
Statele Federate ale Microneziei
Moldova
Monaco
Muntenegru
Mozambic
Namibia
Nauru
Macedonia de Nord
Palau
Palestina
Saint Lucia
Samoa
São Tomé și Príncipe
Senegal
Serbia
Insulele Solomon
Sudanul de Sud
Sudan
Surinam
Tadjikistan
Tanzania
Turkmenistan
Tuvalu
Vanuatu
Zimbabwe
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Treaty on Principles Governing the Activities of States in the Exploration and Use of Outer Space, including the Moon and Other Celestial Bodies”. United Nations Office for Disarmament Affairs. Accesat în .
- ^ Shakouri Hassanabadi, Babak (). „Space Force and international space law”. The Space Review. Accesat în .
- ^ Irish, Adam (). „The Legality of a U.S. Space Force”. OpinioJuris. Accesat în .
- ^ „Treaty on Principles Governing the Activities of States in the Exploration and Use of Outer Space, Including the Moon and Other Celestial Bodies”. U.S. Department of State. Accesat în .