Sari la conținut

Tratatul privind spațiul cosmic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tratatul privind Spațiul Cosmic
Tratatul asupra principiilor care guvernează activitățile statelor în explorarea și utilizarea spațiului cosmic, inclusiv a Lunii și a altor corpuri cerești
Semnat10 octombrie 1967; acum 58 ani, 1 lună și 3 zile (1967-10-10)
Washington, D.C., SUA
Intrat în vigoare  Modificați la Wikidata
Participanți117
DepozitarGuvernele Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice și Statele Unite ale Americii
Limbăengleză, franceză, rusă, spaniolă, chineză și arabă
Prezență online
bibliotecă electronică

Tratatul privind spațiul cosmic, denumit oficial Tratatul asupra principiilor care guvernează activitățile statelor în explorarea și utilizarea spațiului cosmic, inclusiv a Lunii și a altor corpuri cerești, este un tratat multilateral care constituie baza dreptului spațial internațional. Tratatul a fost negociat și redactat sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite și a intrat în vigoare la 10 octombrie 1967. În mai 2025, 117 state erau părți la tratat.[1]

Dispozițiile esențiale ale tratatului includ:[2][3]

  • interzicerea armelor nucleare în spațiu;
  • limitarea utilizării Lunii și a altor corpuri cerești doar la scopuri pașnice;
  • libertatea de explorare și utilizare a spațiului de către toate națiunile;
  • interdicția revendicării suveranității asupra spațiului cosmic sau a oricărui corp ceresc;
  • interzicerea bazelor militare, testării armelor și manevrelor militare pe corpuri cerești;
  • neinterzicerea expresă a tuturor activităților militare în spațiu (forțe spațiale, arme convenționale);
  • declararea spațiului ca „provincia întregii omeniri”, destinat utilizării și explorării libere de către toți;
  • interdicția competiției nelimitate în spațiu, pentru a preveni conflictele între state.

Tratatul privind spațiul cosmic a fost determinat de dezvoltarea rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) în anii 1950, care puteau atinge ținte trecând prin spațiul cosmic. Lansarea de către Uniunea Sovietică a satelitului Sputnik, primul satelit artificial, în octombrie 1957, urmată de cursa înarmării cu Statele Unite, a accelerat propunerile de interzicere a utilizării spațiului cosmic în scopuri militare. La 17 octombrie 1963, Adunarea Generală a ONU a adoptat în unanimitate o rezoluție care interzicea introducerea armelor de distrugere în masă în spațiul cosmic.[4]

Țări care nu sunt părți la tratat

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Treaty on Principles Governing the Activities of States in the Exploration and Use of Outer Space, including the Moon and Other Celestial Bodies”. United Nations Office for Disarmament Affairs. Accesat în . 
  2. ^ Shakouri Hassanabadi, Babak (). „Space Force and international space law”. The Space Review. Accesat în . 
  3. ^ Irish, Adam (). „The Legality of a U.S. Space Force”. OpinioJuris. Accesat în . 
  4. ^ „Treaty on Principles Governing the Activities of States in the Exploration and Use of Outer Space, Including the Moon and Other Celestial Bodies”. U.S. Department of State. Accesat în .