Sari la conținut

Tranziția la energia regenerabilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Progresul actual al tranziției energetice la energia regenerabilă: Combustibilii fosili precum cărbunele, petrolul și gazele naturale rămân în continuare sursele primare de energie la nivel mondial, chiar dacă energiile regenerabile sunt în creștere[1]

Tranziția la energie regenerabilă este o schimbare structurală majoră a alimentării cu energie⁠(d) și a consumului într-un sistem energetic. În prezent, se desfășoară o tranziție către energia durabilă pentru a limita schimbările climatice. Cea mai mare parte a energiei durabile este energie regenerabilă. Tranziția actuală urmărește să reducă emisiile de gaze cu efect de seră din energie rapid și durabil, mai ales prin reducerea treptată a combustibililor fosili și modificarea a cât mai multor procese posibile de a opera cu energie electrică produsă cu emisii scăzute de carbon.[2] Probabil o tranziție energetică anterioară a avut loc în timpul revoluției industriale din 1760 încoace, de la lemn și altă biomasă la cărbune, urmată de petrol și, mai târziu, de gazele naturale.[3][4]

Peste trei sferturi din nevoile de energie ale lumii⁠(d) sunt satisfăcute prin arderea combustibililor fosili, dar această utilizare emite gaze cu efect de seră.[5] Producția și consumul de energie sunt responsabile pentru majoritatea emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de om.[6] Pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris din 2015 privind schimbările climatice, emisiile trebuie reduse cât mai curând posibil și să atingă zero emisii nete până la jumătatea secolului.[7] De la sfârșitul anilor 2010, tranziția la energie regenerabilă a fost, susținută de piața energiei regenerabile⁠(d) prin costul în scădere rapidă atât pentru energia solară cât și pentru cea eoliană.[8] După 2024, energia curată este mai ieftină ca niciodată. Prețurile globale ale modulelor solare au scăzut cu 35 % la mai puțin de 9 cenți/kWh. Centralele electrovoltaice cu baterii au avut cel mai scăzut preț din ultimii șapte ani.[3] Un alt beneficiu al tranziției energetice este potențialul său de a reduce impactul asupra mediului al industriei energetice⁠(d) și asupra sănătății.[9]

Încălzirea, ventilația și aerul condiționat este în curs de electrificare, pompele de căldură fiind de departe cea mai eficientă tehnologie.[10] Pentru a îmbunătăți flexibilitatea rețelelor electrice, instalațiile de stocare a energiei și superrețelele⁠(d) sunt vitale pentru a permite utilizarea energiilor variabile, dependente de vreme.[11] Însă subvenționarea combustibililor fosili încetinește tranziția energetică.[12][13]

Definiție

[modificare | modificare sursă]

O tranziție energetică este o schimbare amplă în tehnologii și comportamente care sunt necesare pentru a înlocui o sursă de energie cu alta.[14]:202–203 Un exemplu istoric este trecerea de la un sistem preindustrial bazat pe biomasă tradițională (lemn), vânt, apă și forța musculară la un sistem industrial caracterizat prin mecanizare generalizată, acționări cu abur și utilizarea cărbunelui.

IPCC nu definește „tranziția energetică” în glosarul din Al șaselea raport de evaluare, dar definește „tranziția” astfel: „Procesul de schimbare de la un stare sau o situație la alta într-o anumită perioadă de timp. Tranziția poate avea loc pentru indivizi, firme, orașe, regiuni și națiuni și se poate baza pe schimbări treptate sau pe transformări.”.[15]

Evoluția termenului

[modificare | modificare sursă]

După criza petrolului din 1973, termenul „tranziție energetică” a fost inventat de politicieni și mass-media. A fost popularizat de președintele SUA Jimmy Carter în Discursul său din 1977 privind energia, îndemnând „să privim înapoi în istorie pentru a înțelege problema noastră energetică. De două ori în ultimele câteva sute de ani, a existat o tranziție în modul în care oamenii folosesc energia... Deoarece acum suntem pe cale să rămânem fără benzină și petrol, trebuie să ne pregătim strict pentru o a treia schimbare, economisirea energiei și o utilizare nouă a cărbunelui și a surselor de energie regenerabilă, cum ar fi energia solară”.[16] Termenul a fost globalizat după al doilea șoc petrolier, din 1979, în timpul Conferinței Națiunilor Unite din 1981 privind sursele noi și regenerabile de energie.[17]

Din anii 1990 dezbaterile privind tranziția energetică au luat din ce în ce mai mult în considerare atenuarea schimbărilor climatice. Părțile la acord s-au angajat „să limiteze încălzirea globală „mult sub 2 °C, de preferință 1,5 °C în comparație cu nivelurile preindustriale”.[18] Acest lucru necesită o tranziție energetică rapidă cu o schimbare descendentă a producției de combustibili fosili pentru a se menține în bugetul de emisii de carbon⁠(d).[19]

Exemplu de utilizare a energiilor regenerabile generate distribuit: o stație de producere a biogazului alimentată cu curent electric produs de panouri fotovoltaice amplasate pe acoperișuri

În acest context, termenul „tranziție energetică” cuprinde o reorientare a politicii energetice. Acest lucru ar putea cere o trecere de la generarea centralizată la cea distribuită. Apar și încercări de a înlocui supraproducția⁠(d) și consumul de energie care poate fi evitat prin măsuri de economisire a energiei, precum și o utilizare eficientă a energiei⁠(d).[20]

Tranzițiile istorice de la lemn, apă și energie eoliană furnizate local la combustibili fosili și nucleari furnizați la nivel global au determinat creșterea cererii prin extinderea rapidă a cercetării, educației și standardizării în inginerie. Mecanismele schimbărilor întregului sistem au determinat apariția unei noi abordări de către ingineri, antreprenori, cercetători și cadre didactice.[21]

Totuși, s-a susținut că termenul este un simplu slogan și că din 2024, în loc de tranziție, utilizarea tuturor formelor de energie primară a crescut.[22]

Exemple de tranziții energetice din trecut

[modificare | modificare sursă]
De-a lungul secolelor, consumul de energie a evoluat de la arderea lemnului la combustibili fosili (cărbune, petrol, gaze naturale), iar în ultimele decenii la energia nucleară, hidroelectricitate și a altor surse de energie regenerabilă[23]

Abordările istorice ale tranzițiilor energetice din trecut sunt descrise în două moduri. Unul susține că în trecut omenirea a avut mai multe tranziții energetice, în timp ce celălalt sugerează că termenul „adăugarea de energie” reflectă mai bine schimbările în utilizarea energiei în ultimele trei secole.

Primul mod a fost descris pe larg de către Vaclav Smil.[24] Se subliniază modificarea mixului energetic al țărilor și a economiei globale. Privind datele în procente din sursa de energie primară utilizată într-un context dat, acesta prezintă o imagine a sistemelor energetice ale lumii ca s-au schimbat semnificativ de-a lungul timpului, trecând de la biomasă la cărbune, petrol și acum un amestec de cărbune, petrol și gaze naturale. Până în anii 1950, mecanismul economic din spatele sistemelor energetice a fost mai degrabă unul local decât unul global.[25]

Al doilea mod a fost descris pe larg de Jean-Baptiste Fressoz.[26] Se subliniază că termenul „tranziție energetică” a fost folosit pentru prima dată de politicieni, nu de istorici, pentru a descrie un obiectiv de atins în viitor – nu ca un concept de analiză a tendințelor trecute. Când se are în vedere cantitatea imensă de energie utilizată de omenire, imaginea este una a consumului în continuă creștere a tuturor surselor principale de energie disponibile.[27] De exemplu, utilizarea crescută a cărbunelui în secolul al XIX-lea nu a înlocuit consumul lemnului, care a fost ars în cantitate mai mare. Un alt exemplu este progresul automobilelor personale în secolul al XX-lea. Această evoluție a declanșat o creștere atât a consumului de petrol (pentru a acționa mașinile), cât și a consumului de cărbune (pentru a produce oțelul necesar mașinilor). Cu alte cuvinte, conform acestei abordări, omenirea nu a efectuat niciodată o singură tranziție energetică în istoria sa, ci a efectuat mai multe adăugări de energie.

Tranziția energetică contemporană diferă cu privire la motive, obiective și acțiuni guvernamentale. Pe măsură ce dezvoltarea progresa, diferitele sisteme naționale au devenit din ce în ce mai integrate, devenind marile sisteme internaționale de astăzi. Schimbările istorice ale sistemelor energetice au fost studiate pe larg.[28] În timp ce schimbările energetice istorice au avut loc în perioade lungi, care s-au desfășurat pe parcursul a mai multor decenii, acest lucru nu este valabil pentru tranziția energetică actuală, care se desfășoară în condiții politice și tehnologice foarte diferite.[29]

Pentru sistemele energetice actuale, multe lecții pot fi învățate din istorie.[30][31] Nevoia de cantități mari de lemn de foc în procesele industriale din epocă, împreună cu costurile prohibitive pentru transportul său au condus la un deficit de lemn (la prețuri accesibile), iar fabricile de sticlă din secolul al XVIII-lea „funcționau ca o întreprindere de defrișare”.[32] Când Marea Britanie a trebuit să recurgă la cărbune după ce a rămas aproape fără lemn, criza combustibilului rezultat a declanșat un lanț de evenimente care două secole mai târziu au culminat cu revoluția industrială.[33][34] Similar, utilizarea sporită a turbei și cărbunelui au fost elemente vitale care au deschis calea pentru Epoca de Aur Neerlandeză, care a durat aproximativ întregul secol al XVII-lea.[35] Un alt exemplu în care epuizarea resurselor⁠(d) a determinat schimbări tehnologice și o trecere către noi surse de energie este vânătoarea de balene⁠(d) din secolul al XIX-lea: uleiul de balenă a fost în cele din urmă înlocuit cu kerosen și alte produse derivate din petrol.[36] Pentru a accelera tranziția energetică, se poate imagina că vor exista achiziții guvernamentale sau sprijin financiar pentru reconversia zonelor în care se extrage cărbune.[37]

Motivații pentru trecerea la energiile actuale

[modificare | modificare sursă]
Motivații pentru trecerea la energiile actuale
Odată cu adoptarea tot mai mare a surselor de energie regenerabilă, costurile au scăzut, în special pentru energia generată de panouri solare.[38][39]
(Costul nivelat al energiei⁠(d), LCOE, este costul net mediu actualizat al producerii energiei electrice de către o centrală electrică pe durata de viață a acesteia.)
Decesele cauzate de utilizarea combustibililor fosili (v. zonele dreptunghiulare din diagramă) le depășesc cu mult pe cele rezultate din producerea de energie durabilă (dreptunghiuri abia vizibile în diagramă).[40]]]

Atenuarea schimbărilor climatice și beneficiile suplimentare

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Atenuarea schimbărilor climatice#Beneficii_suplimentare

Pentru a atenua efectele schimbărilor climatice⁠(d), este necesară o tranziție energetică rapidă către surse cu emisii de carbon foarte scăzute sau zero.[41]:66[42]:11 Arderea cărbunelui, petrolului și gazelor reprezintă 89 % din emisiile de CO2[43]:20 și încă sunt sursa a 78 % din consumul de energie primară⁠(d).[44]:12

În ciuda cunoștințelor despre riscurile schimbărilor climatice și a numărului tot mai mare de politici climatice adoptate începând cu anii 1980, totuși, tranzițiile energetice nu s-au accelerat către decarbonizare dincolo de tendințele istorice și rămân departe de a atinge obiectivele climatice.[45]

Implementarea energiei regenerabile poate genera beneficii: efecte socio-economice pozitive asupra ocupării forței de muncă, dezvoltării industriale, sănătății și accesului la energie. În funcție de țară și de scenariul de desfășurare, înlocuirea termocentralelor pe cărbune poate dubla numărul de locuri de muncă per MW.[46] Tranziția energetică ar putea crea multe locuri de muncă verzi⁠(d),[47] de exemplu în Africa.[48][49] Costurile pentru recalificarea lucrătorilor pentru industria energiei regenerabile s-au dovedit a fi reduse atât pentru cărbune în SUA,[50] cât și la nisipurile petrolifere din Canada.[51] Acestea din urmă ar solicita doar realocarea a 2–6 % din subvențiile federale, provinciale și teritoriale pentru petrol și gaze pentru un singur an pentru a asigura lucrătorilor din petrol și gaze o nouă carieră cu un salariu aproximativ echivalent.[51][52] În zonele rurale neelectrificate, implementarea minirețelelor solare poate îmbunătăți semnificativ accesul la energie electrică.[53]

Oportunitățile de angajare în tranziția ecologică sunt în domeniul utilizării surselor de energie regenerabilă sau în construcții pentru îmbunătățirea și renovarea infrastructurii.[54][55]

Securitatea energetică

[modificare | modificare sursă]

Un alt factor important este securitatea și independența energetică, cu o importanță tot mai mare în Europa și Taiwan[56] din cauza [[Invazia Rusiei în Ucraina (2022–prezent) |invadării din 2022 a Ucrainei de către Rusia]].[57] Spre deosebire de dependența Europei din anii 2010 de gazul rusesc, chiar dacă China încetează să furnizeze panouri solare, cele deja instalate continuă să genereze electricitate.[58] Armatele folosesc și dezvoltă vehicule electrice, în special pentru „invizibilitatea” lor,[59] dar nu și tancuri.[60] Începând cu 2023, energia regenerabilă din Taiwan este mult prea mică pentru a ajuta în cazul unei blocade.[61]

Instalațiile centralizate, cum ar fi rafinăriile[62] și termocentralele pot fi scoase din funcțiune printr-un atac aerian, în timp ce, deși instalațiile solare pot fi atacate[63] cele solare și eoliene descentralizate[64] sunt mai puțin vulnerabile.[65][66] Instalațiile solare și bateriile reduc riscurile la care sunt expuse convoaiele de combustibil.[67][68] Totuși, marile hidrocentrale sunt vulnerabile.[69] Unii spun că este puțin probabil ca centralele nucleare să fie ținte militare,[70] dar alții spun că centralele nucleare civile din zonele de război pot fi preluate și exploatate de forțele ostile nu doar pentru a împiedica aprovizionarea cu energie (afectând moralul adversarului), ci și pentru a șantaja factorii de decizie din statul atacat și aliații lor internaționali cu o imagine a dezastrului nuclear provocat de om.[71]

Dezvoltarea economică

[modificare | modificare sursă]

Pentru multe economii în curs de dezvoltare, de exemplu în țările bogate în minerale din Africa Subsahariană, tranziția la energiile regenerabile se preconizează că va deveni un motor al dezvoltării economice durabile. Agenția Internațională pentru Energie (AEI) a identificat 37 de minerale ca fiind esențiale pentru tehnologiile de energie curată și estimează că până în 2050 cererea globală pentru acestea va crește cu 235 %.[72][73] Africa are rezerve mari de multe dintre aceste așa-numite „minerale verzi”, cum ar fi bauxita, cobaltul, cuprul, cromul, manganul și grafitul.[74] Uniunea Africană a conturat un cadru politic, Africa Mining Vision, pentru a valorifica rezervele minerale ale continentului în urmărirea dezvoltării durabile și a transformării socio-economice.[75] Atingerea acestor obiective necesită ca economiile africane bogate în minerale să treacă de la exportul de materii prime la fabricarea de produse cu valoare adăugată mai mare.[76]

Competitivitatea costurilor energiilor regenerabile

[modificare | modificare sursă]

Din 2010 până în 2019, competitivitatea energiei eoliene și solare a crescut substanțial. Costurile unitare ale energiei solare au scăzut brusc cu 85 %, ale energiei eoliene cu 55 % și ale bateriilor litiu-ion cu 85 %.[77]:11 Acest lucru a făcut ca energia eoliană și solară să fie în multe regiuni cea mai ieftină formă pentru instalațiile noi. Costurile nivelate pentru energia eoliană sau solară combinată pe uscat cu stocare pentru câteva ore sunt deja mai mici decât pentru termocentralele de vârf⁠(d) pe gaz.[78] În 2021, noua capacitate de generare a energiei electrice din surse regenerabile a depășit 80 % din toată puterea instalată.[79]:3

Tehnologii și abordări cheie

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Energie durabilă#Transformarea_sistemelor_energetice

Reducerile de emisii necesare pentru a menține încălzirea globală sub 2 °C vor necesita o transformare la nivelul întregului sistem a modului în care energia este produsă, distribuită, stocată și consumată.[80]:46 Ca o societate să înlocuiască o formă de energie cu alta, în sistemul energetic trebuie să se schimbe mai multe tehnologii și abordări.[14]:202–203

Multe căi de atenuare a schimbărilor climatice au în vedere trei aspecte principale ale unui sistem de energie cu emisii reduse de carbon:

  • Utilizarea surselor de energie cu emisii reduse pentru a produce energie electrică;
  • Electrificarea – adică utilizarea sporită a electricității în loc de arderea directă a combustibililor fosili;
  • Adoptarea accelerată a măsurilor de eficiență energetică.[81]:7.11.3

Energie regenerabilă

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Energie regenerabilă
Jgheaburi parabolice pentru concentrarea energiei solare dispuse în dreptunghiuri pe o câmpie plată, cu munți înzăpeziți în fundal
Turbine eoliene de lângă un drum de pământ
Barajul Three Gorges pe fluviul Yangtze
Centrală pe biomasă în Scoția
Exemple de energie durabilă: energie solară concentrată stocată în săruri topite, în Spania; energie eoliană în Africa de Sud; barajul Three Gorges pe fluviul Yangtze, China; termocentrală pe biomasă în Scoția.
Investiții
Companiile, guvernele și gospodăriile s-au angajat să decarbonizeze tot mai mult, luînd în considerare vehiculele solare, eoliene, electrice, infrastructura de încărcare, depozitare, sistemele de încălzire, captarea și stocarea CO2 și hidrogenul.[82][83][84][85]
Bloomberg NEF a raportat că, în 2022, investițiile globale în tranziția energetică au egalat pentru prima dată investițiile în combustibili fosili.[86]
Growth in capacity
Sursele de energie regenerabilă au o pondere tot mai mare în puterea instalată totală.[87]
Puterea instalată de energie regenerabilă a crescut constant, în special datorită sistemelor fotovoltaice.[88]
În 2023 s-a estimat că generarea de energie electrică din surse eoliene și solare va depăși 30 % până în 2030, deoarece utilizarea combustibililor fosili continuă să scadă.[89]
Prețurile bateriilor reîncărcabile pentru vehiculele electrice au scăzut, având în vedere economiile datorită producției de serie și noile elemente chimice ale celulelor care măresc densitatea energiei.[90] Totuși, presiunile inflaționiste și creșterea prețurilor materiilor prime și ale componentelor au inhibat scăderea prețurilor la începutul anilor 2020.[90]

Cele mai importante surse de energie în tranziția energetică cu emisii scăzute de carbon sunt energia eoliană și cea solară. Acestea ar putea reduce emisiile nete cu 4 miliarde de tone de CO2 echivalent în fiecare an, jumătate dintre acestea având costuri nete pe durata de viață mai mici decât cele de referință.[77]:38 Alte surse de energie regenerabilă sunt energia din biomasă, energia geotermică și energia mareelor, dar în prezent au costuri nete mai mari pe durata de viață.[77]:38

Până în 2022 hidroelectricitatea era cea mai mare sursă de energie electrică regenerabilă din lume, furnizând în 2019 16 % din totalul electricității mondiale.[91] Însă, din cauza dependenței mari de geografie și a impactului general ridicat al hidrocentralelor asupra mediului și a societății, potențialul de creștere al acestei resurse este limitat. Se consideră că energia eoliană și solară au un potențial mai mare de creștere, dar necesită teren mult și multe materiale.[92] Aceste surse au crescut aproape exponențial în ultimele decenii datorită scăderii rapide a costurilor. În 2019, energia eoliană a furnizat 5,3 % din energia electrică la nivel mondial, iar energia solară a furnizat 2,6 %.[91]

În timp ce producția de la majoritatea tipurilor de hidrocentrale poate fi dirijată activ, producția din energia eoliană și solară depinde de vreme. Rețelele electrice trebuie extinse și ajustate pentru a evita risipa. Hidroenergia izolată este o sursă gestionabilă, în timp ce solară și eoliană sunt surse de energie regenerabilă variabilă⁠(d). Aceste surse necesită compensare prin surse gestionabile sau prin energie stocată pentru a furniza energie electrică conform cererii, continuu și fiabil. Din acest motiv, tehnologiile de stocare joacă un rol cheie în tranziția la energia regenerabilă. Începând din 2020, cea mai mare tehnologie de stocare sunt hidrocentralele cu pompaj, reprezentând marea majoritate a capacității de stocare a energiei instalate la nivel mondial. Alte forme importante de stocare a energiei sunt bateriile electrice și stocarea energiei în gaze combustibile.

Raportul Electricity Grids and Secure Energy Transitions (în română Rețele electrice și tranziții energetice sigure) al AIE subliniază necesitatea creșterii investițiilor în rețea de la 300 de miliarde de dolari la peste 600 de miliarde de dolari anual până în 2030, pentru a permite integrarea energiei regenerabile. Până în 2040, rețeaua trebuie să se extindă cu peste 80 de milioane de kilometri pentru a gestiona sursele regenerabile, rețele care se estimează că vor avea peste 80 % din creșterea globală a capacității de stocare în următoarele două decenii. Eșecul îmbunătățirii în timp util a infrastructurii rețelei ar putea duce la încă 58 de gigatone de emisii de CO2 până în 2050, riscând semnificativ o creștere a temperaturii globale cu 2 °C.[93][94]

Integrarea surselor de energie regenerabile cu producție variabilă

[modificare | modificare sursă]

Odată cu integrarea energiei regenerabile, producția locală de energie electrică devine din ce în ce mai variabilă. Pentru a putea folosi cote mari de surse regenerabile (eoliene și solare) în sistemele energetice s-au recomandat combinarea tehnologiilor, stocarea energiei, rețelele inteligente⁠(d), gestionarea cererii⁠(d), biocombustibilii, electroliza apei[77]:28 și dezvoltarea rețelelor electrice pe suprafețe și distanțe mari⁠(d). Acest lucru reduce dependența de condițiile meteorologice locale.

Având prețuri foarte variabile, stocarea energiei electrice și extinderea rețelei devin mai competitive. Cercetătorii au afirmat că „până în 2030 costurile pentru integrarea surselor variabile de energie regenerabilă în sistemele electrice sunt de așteptat să devină mici”.[77]:39 Însă „va fi mai dificil ca sistemele energetice să funcționeze cu energie regenerabilă”.[77]:28

Fluctuațiile rapide cresc la o integrare ridicată a energiei eoliene și solare. Acestea trebuie compensate prin rezerve operaționale. Marile baterii pot reacționa în câteva secunde și sunt din ce în ce mai folosite pentru a menține rețeaua electrică stabilă.

Energie nucleară

[modificare | modificare sursă]
Cronologia capacităților nucleare puse în funcțiune și dezafectate începând cu anii 1950[95]
Articol principal: Energie nucleară

În anii 1970 și 1980, în unele țări energia nucleară a căpătat o pondere mare. În Franța și Slovacia mai mult de jumătate din energia electrică este nucleară. Este o sursă de energie cu emisii scăzute de CO2, dar cu riscuri și costuri în creștere. De la sfârșitul anilor 1990, implementarea acesteia a încetinit. Dezafectarea crește, deoarece multe reactoare sunt aproape de sfârșitul duratei lor de viață sau sunt dezafectate cu mult înainte din cauza sentimentelor antinucleare. Germania și-a oprit ultimele trei centrale nucleare până la jumătatea lui aprilie 2023. Pe de altă parte, China General Nuclear Power Group intenționează să producă 200 GW de energie nucleară până în 2035, produse de 150 de reactoare suplimentare.[96]

Electrificare

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Energie durabilă#Electrificare

Odată cu trecerea la surse de energie curată, unde energia este generată sub formă de electricitate, utilizările finale ale energiei, cum ar fi transportul și încălzirea, trebuie electrificate pentru a funcționa cu aceste surse de energie curată. Concomitent cu această schimbare este necesară o refacere a rețelei pentru a putea transmite cantități mai mari din energia electrică generată la utilizatorii finali. Două domenii cheie ale electrificării sunt vehiculele electrice și pompele de căldură.

Este mai ușor să se producă energie electrică în mod durabil decât să se producă combustibili lichizi în mod durabil. Prin urmare, o modalitate de a face transportul mai durabil este utilizarea vehiculelor electrice.[97] În timp ce în transportul feroviar și rutier tehnologia vehiculelor electrice este relativ matură, transportul electric în aviație și pe apă este încă la început de dezvoltare, prin urmare, combustibilii lichizi durabili pot avea un rol important de jucat în aceste sectoare.[98]:139

O soluție durabilă pentru încălzire este cu (pompe de căldură acționate electric sau, mai puțin eficient, cu radiatoare electrice). AEI estimează că pompele de căldură asigură în prezent doar 5 % din cerințele de încălzire a spațiilor și a apei la nivel global, dar ar putea oferi peste 90 %.[99] Utilizarea pompelor de căldură care au solul drept sursă rece nu numai că reduce consumul anual total de energie pentru încălzire și climatizare, ci și aplatizează curba cererii de electricitate prin eliminarea cerințelor extreme de energie electrică de vârf vara.[100] Totuși, pompele de căldură și încălzirea cu rezistențe electrice nu vor fi suficiente pentru electrificarea cererilor de căldură industriale. Însă se așteaptă ca până în 2025 încălzirea electrică în industria chimică să fie implementată pe scară largă.[101]

Aspecte economice și geopolitice

[modificare | modificare sursă]
Țări care au reușit să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră (orientându-se spre o economie cu emisii scăzute de carbon) în timp ce își dezvoltă în continuare economia

O schimbare a surselor de energie are potențialul de a redefini relațiile și dependențele dintre țări, părți interesate și companii. Țările sau proprietarii de terenuri cu resurse – fosile sau regenerabile – se confruntă cu pierderi sau câștiguri masive în funcție de evoluția oricărei tranziții energetice. În 2021 costurile energiei au atins 13 % din produsul intern brut la nivel mondial.[102] Rivalitățile globale au contribuit la forțele motrice ale economiei din spatele tranziției la energii cu emisii reduse de carbon. Inovațiile tehnologice dezvoltate într-o țară au potențialul de a deveni o forță economică.[103]

Influențe

[modificare | modificare sursă]
În SUA acceptarea fermelor eoliene și solare în zona cuiva este mai mare în rândul democraților (albastru), în timp ce acceptarea centralelor nucleare este mai mare în rândul republicanilor (roșu)[104]

Discuția privind tranziția energetică este puternic influențată de industria care prelucrează combustibilii fosili.[105] O modalitate prin care companiile petroliere își pot continua activitatea în ciuda preocupărilor crescânde de mediu, sociale și economice este făcând lobby la guvernele locale și naționale.

Istoric, lobby-ul combustibililor fosili⁠(d) a avut mare succes în limitarea reglementărilor. Din 1988 până în 2005, ExxonMobil, una dintre cele mai mari companii petroliere din lume, a cheltuit aproape 16 milioane de dolari în activități de lobby împotriva schimbărilor climatice și pentru a furniza publicului larg informații înșelătoare despre schimbările climatice.[106] Industria combustibililor fosili dobândește un sprijin semnificativ prin structura bancară și de investiții existentă.[107] Conceptul că industria combustibililor fosili nu ar mai trebui susținută financiar a condus la mișcarea socială cunoscută sub numele de dezinvestire⁠(d). Aceasta este definită ca retragerea capitalului investit în acțiuni, obligațiuni sau fonduri ale companiilor de petrol, cărbune și gaz, atât din motive morale, cât și financiare.[108]

Băncile, firmele de investiții, guvernele, universitățile, instituțiile și întreprinderile sunt toate confruntate cu acest nou argument moral împotriva investițiilor lor în industria combustibililor fosili. Multe dintre ele, precum Rockefeller Brothers Fund, Universitatea din California, New York City și altele, au început să facă trecerea către investiții mai durabile și mai ecologice.[109]

În 2024 Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA) a preconizat că până în 2050 peste jumătate din energia lumii va fi transportată sub formă de electricitate și peste trei sferturi din mixul energetic global va fi din surse regenerabile. Deși prevăzuți a fi depășiți atât de biomasă, cât și de hidrogenul curat, combustibilii fosili erau încă prevăzuți să furnizeze 12 % din energie. Se preconizează că tranziția va remodela puterea geopolitică prin reducerea dependenței de comerțul cu combustibili fosili pe distanțe lungi și prin sporirea importanței piețelor regionale de energie.[110]

Aspecte sociale și de mediu

[modificare | modificare sursă]

Impact

[modificare | modificare sursă]

Tranziția la energia regenerabilă poate avea urmări sociale negative pentru unii oameni care se bazează pe economia energetică existentă sau care sunt afectați de exploatarea mineralelor necesare tranziției. Acest lucru a condus la apeluri pentru o tranziție justă⁠(d), pe care IPCC o definește ca fiind „Un set de principii, procese și practici care urmăresc să se asigure că niciun popor, lucrător, loc, sectoare, țări sau regiuni nu sunt lăsate în urmă în tranziția la o economie cu emisii reduse de carbon⁠(d)”.[15]

Utilizarea surselor locale de energie poate stabiliza și stimula unele economii locale,[111] să creeze oportunități de comerț cu energie între comunități, state și regiuni,[112] și să crească securitatea energetică.[113]

Exploatarea cărbunelui este importantă din punct de vedere economic în unele regiuni, iar o tranziție către surse regenerabile ar scădea viabilitatea acestora și ar putea avea un impact grav asupra comunităților care se bazează pe această activitate.[114] Nu numai că aceste comunități se confruntă deja cu sărăcia energetică, dar se confruntă și cu colapsul economic atunci când întreprinderile miniere de cărbune se mută în altă parte sau dispar cu totul.[115] Acest sistem deteriorat perpetuează sărăcia și vulnerabilitatea care scade capacitatea de adaptare⁠(d) a comunităților miniere de cărbune.[115] Potențiala atenuare ar putea include extinderea gamei de programe pentru comunitățile vulnerabile pentru a ajuta cu noi programe de formare, oportunități de dezvoltare economică și subvenții pentru a ajuta la tranziție.[116]

Exploatarea crescută a litiului, cobaltului, nichelului, cuprului și a altor minerale esențiale necesare pentru extinderea infrastructurii de energie regenerabilă a creat în unele comunități conflicte privind mediul și oportunitatea.[117][118]

Forța de muncă

[modificare | modificare sursă]

O mare parte din forța de muncă globală lucrează direct sau indirect pentru o economie orientată spre combustibilii fosili.[119] Mai mult decât atât, multe alte industrii depind în prezent de surse de energie nesustenabile (cum ar fi siderurgia sau industria cimentului). Tranziția acestor forțe de muncă în timpul perioadei rapide de schimbări economice necesită o gândire și o planificare considerabile. Mișcarea internațională a muncii a pledat pentru o tranziție justă, care să abordeze aceste preocupări.

Recent,[120] a avut loc o criză energetică a țărilor Europei ca urmare a dependenței de gazul natural al Rusiei, care a fost întrerupt în timpul războiului dintre Rusia și Ucraina. Acest lucru arată că omenirea este încă puternic dependentă de sursele de energie provenite din combustibili fosili și ar trebui să se aibă grijă pentru a avea o tranziție lină, mai puține șocuri cauzate de deficitul de energie, care paralizează chiar eforturile de a dinamiza eficient tranziția.

Riscuri și piedici

[modificare | modificare sursă]

Printre problemele cheie de luat în considerare în legătură cu ritmul tranziției globale la sursele regenerabile este cât de bine companiile electrice individuale sunt capabile să se adapteze la realitatea în schimbare a sectorului energetic. De exemplu, până în prezent, absorbția surselor regenerabile de către utilitățile electrice a rămas lentă, împiedicată de investițiile continue în capacitatea de producție a combustibililor fosili.[121]

Reglementările incomplete privind consumul de energie curată și preocupările legate de penuria de electricitate au fost identificate ca piedici în calea tranziției energetice în economiile dependente de cărbune și în curs de dezvoltare rapidă, cum ar fi Vietnam.[122]

Cercetătorii au constatat că sentimentele sociale ale rezidenților din SUA s-au dovedit a fi piedici pentru tranziția energetică. Departamentul de Energie al SUA a planificat ca energia eoliană să furnizeze 35 % din energia din rețeaua electrică până în 2050, fapt care aduce proiectele de energie eoliană mai aproape de comunități. Sentimentele de opoziție față de energia eoliene în comunitățile locale sunt determinate de sunetul supărător, efectele percepute asupra sănătății și alterarea peisajelor și priveliștilor pitorești.

Aspectele economice anticipate sunt considerate a fi cea mai influentă variabilă în percepția asupra dezvoltării propuse a energiei eoliene. Piedicile economice în calea acceptării energiei regenerabile sunt majorarea taxelor locale, creșterea tarifelor la energie electrică, scăderea turismului, impactul asupra valorii proprietății și inegalitatea de distribuție. Totuși, dezvoltarea economică rurală, crearea de locuri de muncă, oportunitățile de investiții și viitoarele costuri mai mici ale energiei electrice reprezintă beneficii posibile.[123]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ en Andrew, Robbie. „Figures from the Global Carbon Budget 2021”. Accesat în . 
  2. ^ en Tian, Jinfang; Yu, Longguang; Xue, Rui; Zhuang, Shan; Shan, Yuli (). „Global low-carbon energy transition in the post-COVID-19 era”. Applied Energy. 307: 118205. Bibcode:2022ApEn..30718205T. doi:10.1016/j.apenergy.2021.118205. ISSN 0306-2619. PMC 8610812 Accesibil gratuit. PMID 34840400. 
  3. ^ a b en Davidsson, Simon (). „Global Energy Transitions” (PDF). 
  4. ^ en Smil, Vaclav. „Energy Transitions” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ en „Fossil Energy”. Center on Global Energy Policy at Columbia University SIPA | CGEP. Accesat în . 
  6. ^ en „Greenhouse Gas Emissions from Energy Data Explorer – Data Tools”. AEI. Accesat în . 
  7. ^ en „The Paris Agreement”. Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ en „Plunging cost of wind and solar marks turning point in energy transition: IRENA”. Reuters. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ en „Life Cycle Assessment of Electricity Generation Options” (PDF). United Nations Economic Commission for Europe. . pp. 49–55. Accesat în . 
  10. ^ en „Are renewable heating options cost-competitive with fossil fuels in the residential sector?”. AEI. . Accesat în . 
  11. ^ en Kök, A. Gürhan; Shang, Kevin; Yücel, Safak (). „Investments in Renewable and Conventional Energy: The Role of Operational Flexibility”. Manufacturing & Service Operations Management. 22 (5): 925–941. doi:10.1287/msom.2019.0789. ISSN 1523-4614. 
  12. ^ en „Abolishing fossil fuel subsidies: a brain teaser rather than a no-brainer”. Reforming fossil fuel subsidies is a complex task for politicians. All in all, our study shows that abolishing fossil fuel subsidies is a no-brainer only for a limited number of subsidies. Abolishing inventoried fossil subsidies does not appear to help the energy transition in all cases. It is important to assess policies from the perspective of adequate pricing of climate damage and other externalities. 
  13. ^ en Tripathi, Bhasker. „How fossil fuel subsidies are hurting the energy transition | Context”. www.context.news. Accesat în . 
  14. ^ a b en Jaccard, Mark (). „Chapter 11 – "Renewables Have Won"”. The Citizen's Guide to Climate Success: Overcoming Myths that Hinder Progress. Cambridge University Press. ISBN 978-1-108-47937-0. OCLC 1110157223. Arhivat din original la . 
  15. ^ a b en IPCC, 2022: Annex I: Glossary [van Diemen, R., J.B.R. Matthews, V. Möller, J.S. Fuglestvedt, V. Masson-Delmotte, C. Méndez, A. Reisinger, S. Semenov (eds)]. In IPCC, 2022: Climate Change 2022: Mitigation of Climate Change. Contribution of Working Group III to the Sixth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [P.R. Shukla, J. Skea, R. Slade, A. Al Khourdajie, R. van Diemen, D. McCollum, M. Pathak, S. Some, P. Vyas, R. Fradera, M. Belkacemi, A. Hasija, G. Lisboa, S. Luz, J. Malley, (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, UK and New York, NY, USA. doi: 10.1017/9781009157926.020
  16. ^ en Carter, Jimmy. „Address to the Nation on Energy”. The American Presidency Project. UC Santa Barbara. Accesat în . 
  17. ^ en Basosi, Duccio (). „Lost in transition. The world's energy past, present and future at the 1981 United Nations Conference on New and Renewable Sources of Energy”. Journal of Energy History. 4. Accesat în . 
  18. ^ en „The Paris Agreement”. UNFCCC. Accesat în . 
  19. ^ en Rogelj, Joeri; Forster, Piers M.; Kriegler, Elmar; Smith, Christopher J.; Séférian, Roland (iulie 2019). „Estimating and tracking the remaining carbon budget for stringent climate targets”. Nature. 571 (7765): 335–342. Bibcode:2019Natur.571..335R. doi:10.1038/s41586-019-1368-z Accesibil gratuit. hdl:10044/1/78011 Accesibil gratuit. ISSN 1476-4687. PMID 31316194. 
  20. ^ en Louis Boisgibault, Fahad Al Kabbani (2020): Energy Transition in Metropolises, Rural Areas and Deserts. Wiley - ISTE. (Energy series) ISBN: 9781786304995.
  21. ^ en Krumdieck, Susan (). Transition Engineering, Building a Sustainable Future. CRC Press. ISBN 978-0-367-34126-8. 
  22. ^ en Fressoz, Jean-Baptiste (). More and More and More. 
  23. ^ en „Renewable energy explained”. eia.gov. U.S. Energy Information Administration. aprilie 2022. Arhivat din original la . Data source: U.S. Energy Information Administration, Monthly Energy Review, Appendix D.1, and Tables 1.3 an 10.1, April 2022, preliminary data for 2021. / Wood includes wood and wood waste; Renewables includes biofuels, geothermal, solar and wind. 
  24. ^ en Smil, Vaclav (). Energy Transitions. History, Requirements, Prospects. Praeger. ISBN 978-0-313-38177-5. 
  25. ^ en Häfelse, W; Sassin, W (). „The global energy system”. Annual Review of Energy. 2: 1–30. doi:10.1146/annurev.eg.02.110177.000245 Accesibil gratuit. 
  26. ^ fr Fressoz, Jean-Baptiste (). „Pour une histoire désorientée de l'énergie”. HAL Open Science. Accesat în . 
  27. ^ en „Figure 1: World Energy Consumption by Source, based on Vaclav Smil”. 
  28. ^ en Höök, Mikael; Li, Junchen; Johansson, Kersti; Snowden, Simon (). „Growth Rates of Global Energy Systems and Future Outlooks”. Natural Resources Research. 21 (1): 23–41. doi:10.1007/s11053-011-9162-0. 
  29. ^ en Sovacool, Benjamin K. (). „How long will it take? Conceptualizing the temporal dynamics of energy transitions”. Energy Research & Social Science. 13: 202–215. Bibcode:2016ERSS...13..202S. doi:10.1016/j.erss.2015.12.020 Accesibil gratuit. ISSN 2214-6296. 
  30. ^ en Podobnik, B. (). „Toward a sustainable energy regime: a long-wave interpretation of global energy shifts”. Technological Forecasting and Social Change. 62 (3): 155–172. doi:10.1016/S0040-1625(99)00042-6. 
  31. ^ en Rühl, C.; Appleby, P.; Fennema, F.; Naumov, A.; Schaffer, M. (). „Economic development and the demand for energy: a historical perspective on the next 20 years”. Energy Policy. 50: 109–116. Bibcode:2012EnPol..50..109R. doi:10.1016/j.enpol.2012.07.039. 
  32. ^ en Debeir, J.C.; Deléage, J.P.; Hémery, D. (). In the Servitude of Power: Energy and Civilisation Through the Ages. London: Zed Books. ISBN 9780862329426. 
  33. ^ en Nef, J.U (). „Early energy crisis and its consequences”. Scientific American. 237 (5): 140–151. Bibcode:1977SciAm.237e.140N. doi:10.1038/scientificamerican1177-140. 
  34. ^ en Fouquet, R.; Pearson, P.J.G. (). „A thousand years of energy use in the United Kingdom”. The Energy Journal. 19 (4): 1–41. doi:10.5547/ISSN0195-6574-EJ-Vol19-No4-1. JSTOR 41322802. 
  35. ^ en Unger, R.W. (). „Energy sources for the dutch golden age: peat, wind, and coal”. Research in Economic History. 9: 221–256. 
  36. ^ en Bardi, U. (). „Energy prices and resource depletion: lessons from the case of whaling in the nineteenth century” (PDF). Energy Sources, Part B: Economics, Planning, and Policy. 2 (3): 297–304. Bibcode:2007EneSB...2..297B. doi:10.1080/15567240600629435. hdl:2158/776587 Accesibil gratuit. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  37. ^ en „The Great Carbon Arbitrage: Going short on coal and long on renewables | Stanford Institute for Economic Policy Research (SIEPR)”. siepr.stanford.edu. Accesat în . 
  38. ^ en Chrobak, Ula; Chodosh, Sara (). „Solar power got cheap. So why aren't we using it more?”. Popular Science. Arhivat din original la . 
  39. ^ en „Lazard LCOE Levelized Cost Of Energy+” (PDF). Lazard. iunie 2024. p. 16. Arhivat din original (PDF) la . 
  40. ^ en Ritchie, Hannah; Roser, Max (). „What are the safest and cleanest sources of energy?”. Our World in Data. Arhivat din original la .  Sursa datelor: Markandya & Wilkinson (2007); UNSCEAR (2008; 2018); Sovacool et al. (2016); IPCC AR5 (2014); Pehl et al. (2017); Ember Energy (2021).
  41. ^ en M. Pathak, R. Slade, P.R. Shukla, J. Skea, R. Pichs-Madruga, D. Ürge-Vorsatz,2022: Technical Summary. In: Climate Change 2022: Mitigation of Climate Change. Contribution of Working Group III to the Sixth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [P.R. Shukla, J. Skea, R. Slade, A. Al Khourdajie, R. van Diemen, D. McCollum, M. Pathak, S. Some, P. Vyas, R. Fradera, M. Belkacemi, A. Hasija, G. Lisboa, S. Luz, J. Malley, (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, UK and New York, NY, USA. doi: 10.1017/9781009157926.002.
  42. ^ en UN Energy (2021) Theme Report on Energy Transition towards the Achievement of SDG 7 and Net-Zero Emissions
  43. ^ en Olivier, J.G.J.; Peters, J.A.H.W. (). „Trends in global CO2 and total greenhouse gas emissions (2020)” (PDF). The Hague: PBL Netherlands Environmental Assessment Agency. 
  44. ^ en „Statistical Review of World Energy 2021” (PDF). BP. Accesat în . 
  45. ^ en Suzuki, Masahiro; Jewell, Jessica; Cherp, Aleh (). „Have climate policies accelerated energy transitions? Historical evolution of electricity mix in the G7 and the EU compared to net-zero targets”. Energy Research & Social Science. 106: 103281. Bibcode:2023ERSS..10603281S. doi:10.1016/j.erss.2023.103281. hdl:20.500.14018/14250 Accesibil gratuit. 
  46. ^ en IASS/Green ID (). „Future skills and job creation through renewable energy in Vietnam. Assessing the co-benefits of decarbonising the power sector” (PDF). 
  47. ^ en „Realizing the Green Jobs Promise”. RMI. Accesat în . 
  48. ^ en „Renewables set to energize Africa's growth”. UNEP. . Accesat în . 
  49. ^ en „Renewable energy offers Africa's best opportunity to achieve the Sustainable Development Goals, experts say”. 
  50. ^ en Louie, Edward P.; Pearce, Joshua M. (). „Retraining investment for U.S. transition from coal to solar photovoltaic employment”. Energy Economics. 57: 295–302. Bibcode:2016EneEc..57..295L. doi:10.1016/j.eneco.2016.05.016. ISSN 0140-9883. 
  51. ^ a b en Meyer, Theresa K.; Hunsberger, Carol; Pearce, Joshua M. (). „Retraining investment for Alberta's oil and gas workers for green jobs in the solar industry”. Carbon Neutrality. 2 (1): 28. Bibcode:2023CarNe...2...28M. doi:10.1007/s43979-023-00067-3 Accesibil gratuit. ISSN 2731-3948. 
  52. ^ en „How to ensure Alberta's oil and gas workers have jobs during the energy transition - Alberta News”. . Accesat în . 
  53. ^ en IASS/TERI. „Secure and reliable electricity access with renewable energy mini-grids in rural India. Assessing the co-benefits of decarbonising the power sector” (PDF). 
  54. ^ en „Regional Cohesion in Europe 2021-2022”. EIB.org. Accesat în . 
  55. ^ en „Press corner”. European Commission - European Commission. Accesat în . 
  56. ^ en Taplin, Nathaniel. „For Taiwan, as for Ukraine, Energy Security Is Existential”. WSJ. Accesat în . 
  57. ^ en „EURACTIV Press Release Site”. EURACTIV PR. Accesat în . 
  58. ^ en „Europe is importing a solar boom. Good news for (nearly) everyone”. The Economist. ISSN 0013-0613. Accesat în . 
  59. ^ en Toll, Micah (). „This quiet electric motorcycle is helping Ukrainian snipers fight back against the Russians”. Electrek. Accesat în . 
  60. ^ en Farley, Robert (). „Trump's False Claim That U.S. Military Moving to Electric Tanks”. FactCheck.org. Accesat în . 
  61. ^ en Rice, Jackson (august 2023). „The Resilience of Taiwan's Energy and Food Systems to Blockade”. CFE-DM, University of California San Diego School of Global Policy and Strategy. Accesat în . 
  62. ^ en Global Taiwan Institute (). „Geopolitics and Energy Security in Taiwan: A Refined Analysis”. Global Taiwan Institute. Accesat în . 
  63. ^ en „Ukrenergo: Russia targeted solar power plant in Ukraine's rear for the first time”. Yahoo News. . Accesat în . 
  64. ^ en „Taiwan war game exposes vulnerability of energy grid to a China attack”. www.ft.com. Accesat în . 
  65. ^ en „Solar: the military's secret weapon” (PDF). 
  66. ^ ru „Ukraine and Kyrgyzstan. How solar power can help communities in crisis - CANEECCA: Восточная Европа, Кавказ и Центральная Азия”. caneecca.org. . Accesat în . 
  67. ^ en „Solar-Powered Defense: How Renewable Energy is Shaping Modern Military Operation”. Foresight Learning. . Accesat în . 
  68. ^ en Roza, David (). „Why the Military May Need Microgrids to Win A Near-Peer Fight”. Air & Space Forces Magazine. Accesat în . 
  69. ^ en „Ukraine says Russia's attacks are threatening energy security”. Voice of America. . Accesat în . 
  70. ^ en „Taiwan's Election Has Big Ramifications for Energy Security”. thediplomat.com. Accesat în . 
  71. ^ en Przybylak, Joanna (). „Nuclear power plants in war zones: Lessons learned from the war in Ukraine”. Security and Defence Quarterlyglish. doi:10.35467/sdq/174810 Accesibil gratuit. ISSN 2300-8741. 
  72. ^ en „Critical Minerals – Topics”. IEA-GB. Accesat în . 
  73. ^ en „Global Critical Minerals Outlook 2024 – Analysis”. IEA-GB. . Accesat în . 
  74. ^ en „Yesterday mineral supplier, tomorrow battery producer - The Nordic Africa Institute”. nai.uu.se. Accesat în . 
  75. ^ en „AMV – Africa Mining Vision: African Union”. au.int. Accesat în . 
  76. ^ en „Yesterday mineral supplier, tomorrow battery producer - The Nordic Africa Institute”. nai.uu.se. Accesat în . 
  77. ^ a b c d e f en IPCC, 2022: Summary for Policymakers. In: Climate Change 2022: Mitigation of Climate Change. Contribution of Working Group III to the Sixth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [P.R. Shukla, J. Skea, R. Slade, A. Al Khourdajie, R. van Diemen, D. McCollum, M. Pathak, S. Some, P. Vyas, R. Fradera, M. Belkacemi, A. Hasija, G. Lisboa, S. Luz, J. Malley, (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, UK and New York, NY, USA. doi: 10.1017/9781009157926.001
  78. ^ en „Levelized Cost of Energy+”. www.lazard.com. Accesat în . 
  79. ^ en IRENA (2022), Renewable Energy Statistics 2022, The International Renewable Energy Agency, Abu Dhabi
  80. ^ en United Nations Environment Programme (2019). Emissions Gap Report 2019. UNEP, Nairobi.
  81. ^ en IPCC (). Edenhofer, O.; Pichs-Madruga, R.; Sokona, Y.; Farahani, E.; et al., ed. Climate Change 2014: Mitigation of Climate Change: Working Group III contribution to the Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change. Cambridge University Press. ISBN 978-1-107-05821-7. OCLC 892580682. Arhivat din original la . 
  82. ^ en „Energy Transition Investment Hit $500 Billion in 2020 – For First Time”. BloombergNEF. (Bloomberg New Energy Finance). . Arhivat din original la . 
  83. ^ en Catsaros, Oktavia (). „Global Low-Carbon Energy Technology Investment Surges Past $1 Trillion for the First Time”. Bloomberg NEF (New Energy Finance). Figure 1. Arhivat din original la . Defying supply chain disruptions and macroeconomic headwinds, 2022 energy transition investment jumped 31% to draw level with fossil fuels 
  84. ^ en „Global Clean Energy Investment Jumps 17%, Hits $1.8 Trillion in 2023, According to BloombergNEF Report”. BNEF.com. Bloomberg NEF. . Arhivat din original la . Start years differ by sector but all sectors are present from 2020 onwards. 
  85. ^ en 2024 data: „Energy Transition Investment Trends 2025 / Abridged report” (PDF). BloombergNEF. . p. 9. Arhivat din original (PDF) la . 
  86. ^ en „Energy Transition Investment Now On Par with Fossil Fuel”. Bloomberg NEF (New Energy Finance). . Arhivat din original la . 
  87. ^ en „Share of cumulative power capacity by technology, 2010-2027”. AEI.org. Agenția Internațională pentru Energie (AEI). . Arhivat din original la .  Source states "Fossil fuel capacity from IEA (2022), World Energy Outlook 2022. IEA. Licence: CC BY 4.0."
  88. ^ en Source for data beginning in 2017: „Renewable Energy Market Update Outlook for 2023 and 2024” (PDF). IEA.org. AEI). iunie 2023. p. 19. Arhivat din original (PDF) la . IEA. CC BY 4.0.  ● Source for data through 2016: „Renewable Energy Market Update / Outlook for 2021 and 2022” (PDF). IEA.org. AEI. mai 2021. p. 8. Arhivat din original (PDF) la . IEA. Licence: CC BY 4.0 
  89. ^ en Bond, Kingsmill; Butler-Sloss, Sam; Lovins, Amory; Speelman, Laurens; Topping, Nigel (). „Report / 2023 / X-Change: Electricity / On track for disruption”. Rocky Mountain Institute. Arhivat din original la . 
  90. ^ a b en „Race to Net Zero: The Pressures of the Battery Boom in Five Charts”. Bloomberg NEF. . Arhivat din original la . 
  91. ^ a b en „Electricity production”. AEI. Accesat în . 
  92. ^ en „Solar Energy Potential”. Energy.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  93. ^ en „Electricity Grids and Secure Energy Transitions – Analysis”. IEA-GB. . Accesat în . 
  94. ^ en AIE (2023), Electricity Grids and Secure Energy Transitions, IEA, Paris https://www.iea.org/reports/electricity-grids-and-secure-energy-transitions, Licence: CC BY 4.0
  95. ^ en „Operational & Long-Term Shutdown Reactors”. AEIA. . Accesat în . 
  96. ^ en Murtaugh, Dan; Krystal, Chia (). „China's Climate Goals Hinge on a $440 Billion Nuclear Buildout”. Bloomberg. Accesat în . 
  97. ^ en Bogdanov, Dmitrii; Farfan, Javier; Sadovskaia, Kristina; Aghahosseini, Arman; et al. (). „Radical transformation pathway towards sustainable electricity via evolutionary steps”. Nature Communications. 10 (1): 1077. Bibcode:2019NatCo..10.1077B. doi:10.1038/s41467-019-08855-1. PMC 6403340 Accesibil gratuit. PMID 30842423. 
  98. ^ en „World Energy Outlook 2020 – Analysis”. IEA-GB. . Accesat în . 
  99. ^ en Abergel, Thibaut (iunie 2020). „Heat Pumps”. IEA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ en Mueller, Mike (). „5 Things You Should Know about Geothermal Heat Pumps”. Office of Energy Efficiency & Renewable Energy. US Department of Energy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  101. ^ en „Dream or Reality? Electrification of the Chemical Process Industries”. www.aiche-cep.com. Accesat în . 
  102. ^ en Gillespie, Todd (). „Energy Costs Set to Reach Record 13% of Global GDP This Year”. Bloomberg.com. Bloomberg. Accesat în . 
  103. ^ en Scholten, D., Criekemans, D., & de Graaf, T. V. (2020). An Energy Transition Amidst Great Power Rivalry. Journal of International Affairs, 73(1), 195–203.
  104. ^ en Chiu, Allyson; Guskin, Emily; Clement, Scott (). „Americans don't hate living near solar and wind farms as much as you might think”. The Washington Post. Arhivat din original la . 
  105. ^ en Nzaou-Kongo, Aubin (). „Energy Transition Governance Research Materials” (PDF). The Energy Transition Governance Research Materials. doi:10.2139/ssrn.3556410. SSRN 3556410 Accesibil gratuit. 
  106. ^ en Frumhoff, Peter C.; Heede, Richard; Oreskes, Naomi (). „The climate responsibilities of industrial carbon producers”. Climatic Change. 132 (2): 157–171. Bibcode:2015ClCh..132..157F. doi:10.1007/s10584-015-1472-5 Accesibil gratuit. ISSN 0165-0009. 
  107. ^ en Mercure, J.-F.; Pollitt, H.; Viñuales, J. E.; Edwards, N. R.; Holden, P. B.; Chewpreecha, U.; Salas, P.; Sognnaes, I.; Lam, A.; Knobloch, F. (). „Macroeconomic impact of stranded fossil fuel assets” (PDF). Nature Climate Change. 8 (7): 588–593. Bibcode:2018NatCC...8..588M. doi:10.1038/s41558-018-0182-1. hdl:10871/37807. ISSN 1758-678X. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  108. ^ en Howard, Emma (). „A Guide to Fossil Fuel Divestment” (PDF). The Guardian. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  109. ^ en „Divestment Commitments”. Fossil Free: Divestment. Arhivat din original la . Accesat în . 
  110. ^ en Geopolitics of the energy transition: Energy security. Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (Raport). Abu Dhabi. . pp. 10–12. ISBN 978-92-9260-599-5. Accesat în . 
  111. ^ en Hoppe, Thomas; Graf, Antonia; Warbroek, Beau; Lammers, Imke; Lepping, Isabella (). „Local Governments Supporting Local Energy Initiatives: Lessons from the Best Practices of Saerbeck (Germany) and Lochem (The Netherlands)”. Sustainability. 7 (2): 1900–1931. Bibcode:2015Sust....7.1900H. doi:10.3390/su7021900 Accesibil gratuit. ISSN 2071-1050. 
  112. ^ en Neves, Ana Rita; Leal, Vítor (decembrie 2010). „Energy sustainability indicators for local energy planning: Review of current practices and derivation of a new framework”. Renewable and Sustainable Energy Reviews. 14 (9): 2723–2735. Bibcode:2010RSERv..14.2723N. doi:10.1016/j.rser.2010.07.067 Accesibil gratuit. ISSN 1364-0321. 
  113. ^ en SOVACOOL, Benjamin (). „Conceptualizing and measuring energy security: A synthesized approach”. ink.library.smu.edu.sg. Arhivat din original la . Accesat în . 
  114. ^ en Strangleman, Tim (iunie 2001). „Networks, Place and Identities in Post-industrial Mining Communities”. International Journal of Urban and Regional Research. 25 (2): 253–267. doi:10.1111/1468-2427.00310. ISSN 0309-1317. 
  115. ^ a b en Bouzarovski, Stefan; Tirado Herrero, Sergio; Petrova, Saska; Frankowski, Jan; Matoušek, Roman; Maltby, Tomas (). „Multiple transformations: theorizing energy vulnerability as a socio-spatial phenomenon”. Geografiska Annaler: Series B, Human Geography. 99 (1): 20–41. doi:10.1080/04353684.2016.1276733 Accesibil gratuit. ISSN 0435-3684. 
  116. ^ en „Training Available for Dislocated Coal Miners and Dependents « UMWA Career Centers, Inc”. umwacc.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  117. ^ en Marín, Anabel; Goya, Daniel (). „Mining—The dark side of the energy transition”. Environmental Innovation and Societal Transitions. Celebrating a decade of EIST: What's next for transition studies?. 41: 86–88. Bibcode:2021EIST...41...86M. doi:10.1016/j.eist.2021.09.011. ISSN 2210-4224. The energy transition will significantly increase demand for minerals....The increasing number of social and environmental conflicts associated with mining in emerging economies is a manifestation of this tension and raises questions about just energy transitions 
  118. ^ en „Korean firms asked to consult with indigenous peoples prior to searching for renewable energy resources”. Korea Times. . Accesat în . 
  119. ^ en Pai, Sandeep; Carr-Wilson, Savannah (). Total Transition: The Human Side of the Renewable Energy Revolution. Rocky Mountain Books. ISBN 978-1-77160-248-8. Arhivat din original la . Accesat în . 
  120. ^ en Stevis-Gridneff, Matina (). „Europe's Energy Crisis Exposes Old Fault Lines and New Power Dynamics”. The New York Times. 
  121. ^ en Alova, G. (). „A global analysis of the progress and failure of electric utilities to adapt their portfolios of power-generation assets to the energy transition”. Nature Energy. 5 (11): 920–927. Bibcode:2020NatEn...5..920A. doi:10.1038/s41560-020-00686-5. ISSN 2058-7546. Arhivat din original la . Accesat în . 
  122. ^ en Do, Thang Nam; Burke, Paul (). „Phasing out coal power in a developing country context: Insights from Vietnam”. Energy Policy. 176 (May 2023 113512): 113512. Bibcode:2023EnPol.17613512D. doi:10.1016/j.enpol.2023.113512. hdl:1885/286612 Accesibil gratuit. 
  123. ^ en Rand, Joseph; Hoen, Ben (iulie 2017). „Thirty years of North American wind energy acceptance research: What have we learned?”. Energy Research & Social Science. 29: 135–148. Bibcode:2017ERSS...29..135R. doi:10.1016/j.erss.2017.05.019. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Portal icon Portal Energie
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tranziția_la_energia_regenerabilă&oldid=16929568