Traian Doda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Traian Doda
Trajan Doda.png
Generalul Traian Doda
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Prilipeț, Bozovici, Caraș-Severin, România Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Caransebeș, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Hungary (1896-1915; angels; 3-2 aspect ratio).svg Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
politician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia Militară Tereziană

Traian Doda (n. ,[1] Prilipeț, Bozovici, Caraș-Severin, România – d. ,[1] Caransebeș, Austro-Ungaria) a fost o personalitate de seamă a Banatului secolului al XIX-lea, militar de carieră român în armata habsburgică, care a avansat până la gradul de general de brigadă al Armatei Comune și politician, membru al Dietei Ungariei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Traian a fost un fiu ieșit din popor, dintr-o familie de grăniceri și țărani. Tatăl lui, tot cu prenume Traian, a fost sergent în administrarea regimentului de graniță valaho-ilir din Imperiul Austriac și crescător de omide de mătase.[2] A fost rudă apropiată cu generalul Nicolae Cena. (1844-1922).[3] A învățat la Prilipeț, Mehadia și Caransebeș, iar studiile militare le-a desăvârșit la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt.

Ofițerul[modificare | modificare sursă]

La anul 1842 Traian Doda a fost numit locotenent în regimentul de graniță bănățean nr. 13 și a condus pentru trei ani institutul de învățământ matematic în Caransebeș.

Arad în secolul XIX.

În 1848 a participat la asediul de la Veneția, unde, împărțit ca avanpost în Cava Zuccherina, a executat cu succes o lovitură, prinzând în ziua de 6 noiembrie la Cavallino 50 de inamici și capturând o navă. Imediat după acest eveniment a fost ridicat la gradul de căpitan. După acea a fost transferat în Banat, pentru a ajuta la terminarea revoluției maghiare. El a fost rănit grav în bătălia de la Reșița. În ianuarie 1849 a fost ordonat ca ofițer de stat major în cadrul corpului generalului de divizie Franz von Gläser. În lupta de la Arad, la data de 8 februarie a acestui an, a izbutit, condus de nevoie și indiferent de interdicția existentă, să transporteze patru tunuri de rachete peste Mureșul înghețat. Atacând adversarii i-a refulat, și a reușit așa, să elibereze două departamente al batalionului Leiningen nr. 2 din încercuire. Mai târziu, Traian Doda a condus între altele de trei ori cu prudență și abilitate coloane de provizii la Arad. Pentru comportarea sa hotărâtă și eficientă a fost decorat de împăratul Franz Joseph al Austriei cu expresia de cea mai mare satisfacție și cu Crucea de Merit Militar cu decorație de război. După acea a dezvoltat, ca ofițer de stat major sub comanda generalului de divizie Eduard conte de Clam-Gallas, strategii de succes pentru ocuparea Transilvaniei, și a participat la luptele de la Illyefalva (23 iulie 1849) și Bükszád (1 august 1849).[4]

La 1 decembrie 1857 a devenit maior în regimentul de graniță Sf. Gheorghe nr. 65 la Varaždin; a fost transferat în acest rang la secțiunea Statului Major General pentru gestionarea trupelor și magazinelor în aprilie 1858.[5] La 18 august 1860, a fost numit locotenent colonel și șef al acestei secțiuni,[6] apoi numit colonel în regimentul de graniță nr. 2 și comandant de spațiu pentru Veneția în anul 1864.[7]

La 20 noiembrie 1866 a fost desemnat șef al Statului Major al Comandaturii Generale din Zagreb.[8] În sfârșit a fost brigadier-colonel, mai întâi al diviziei de trupe nr. 13, apoi din octombrie 1869, al diviziei nr. 22.[9]

A fost numit general de brigadă la 30 aprilie 1870 (rangul de la 11 mai 1870) și comandant al brigăzii k.u.k. nr. 12 din Cracovia. A intrat la pensie pe ziua de 1 noiembrie 1872.[10]

Politicianul[modificare | modificare sursă]

Liceul "Traian Doda", Caransebeș
Monumentul lui Traian Doda la Caransebeș

După pensionare ca general s-a stabilit la Caransebeș și s-a dedicat activității politice de emancipare a românilor bănățeni. A susținut înființarea Comunității de Avere, după desființarea Graniței Militare Bănățene, și ales, la 19 decembrie 1879, ca prim președinte al acesteia.[11]

A și luptat mult pentru înființarea unei școli de meserii la Bozovici și a unui liceu cu predare în limba română în Caransebeș, dar din cauza opoziției de către autoritățile maghiare n-a izbutit. De abia in anul 1919 această școala a fost inaugurata și poartă astăzi, în onoarea sa, numele lui.[12]

Generalul, care vorbea fluent șase limbi, a fost ales în Dieta de la Budapesta prima dată la 10 ianuarie 1874, apoi, până în 1887, încă de cinci ori, situându-se împreună cu Vincențiu Babeș în fruntea luptei pentru drepturile românilor din Transilvania și Banat. A fost de multe ori insultat de naționaliștii maghiari. Un incident mai grav a avut loc în octombrie 1875, în timpul unui discurs electoral la Caransebeș. Naționaliștii maghiari au cerut patetic, printre altele, ca procurorul să-l aresteze pe Doda, pentru opiniile sale politice.[13]

În discursul său electoral din 14 octombrie 1887 a cerut din nou cu vehemență libertatea și autodeterminarea populației românești, în primul rând din cauza închiderii școlilor românești de către administrația maghiară. A fost pus sub acuzare la 17 septembrie 1888 la Arad și condamnat în absență (Doda a stat, ca măsură de precauție, în Viena) la doi ani de închisoare și o amendă de 2.000 de coroane, pedeapsă grațiată de împăratul Franz Joseph. La scurt timp deputatul Doda a suferit un accident vascular cerebral și s-a retras din viața politică.[14]

La înmormântarea generalului Doda au participat multe mii de români din toate părțile. Slujba a fost oficiată de episcopul Nicolae Popea al Caransebeșului, însoțit de o asistență numeroasă.[15]

Pe mormântul său, alfat în cimitirul din Caransebeș, este trecut următorul epitaf: „Dreptatea ți-a fost deviza, luptând pentru ea te-ai stins“.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Traian Doda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Ökonomische Neuigkeiten und Verhandlungen (Știri noi economice și negociere), vol. 1, Editura J. G. Calve, Praga 1828, p. 643
  3. ^ Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România, Academia Republicii Populare Romîne, Academia Republicii Populare Romîne. Sektion für Gesellschaftswissenschaften Hermannstadt (Sibiu): „Forschungen zur Volks- und Landeskunde, vol. 31, Academia Republicii Populare Romîne, București 1988, p. 111
  4. ^ Th. Jg. Leitner von Leitnertreu: „Geschichte der Wiener-Neustädter Militär-Akademie“, vol. 2, Tipografia și Editura Römer & Kamner, Brașov 1853, p. 342
  5. ^ Agramer Zeitung nr. 86, vineri, 16 aprilie 1858, p. 1
  6. ^ Militär-Zeitung nr. 67, miercuri, 22 august 1860, p. 535
  7. ^ K. k. Armeeverordnungsblatt nr. 2, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1864
  8. ^ Militär-Zeitung nr. 92, miercuri, 21 noiembrie 1866, p. 785
  9. ^ Militär-Zeitung nr. 87, sâmbătă, 30 octombrie 1869, p. 726
  10. ^ Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Arhiva de Stat a Austriei, 1907, p. 36
  11. ^ a b http://www.caransebes.ro/cultura/personalitati/Traian%20Doda.htm
  12. ^ http://www.caransebes.ro/invatamant/invatamant_de.htm
  13. ^ Österreichisch-ungarische Militärzeitung „Vedette“ nr. 41, din 10 octombrie 1875, p. 485.
  14. ^ http://www.forgottenbooks.com/readbook_text/Racial_Problems_in_Hungary_1000381507/539
  15. ^ http://forum.druckeria.ro/forum/viewtopic.php?f=16&t=629&start=60

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Liviu Groza: „Oameni de seamă din granița Bănățeană - generalul Traian Doda”, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj 2000

Legături externe[modificare | modificare sursă]