Tomislav Nikolić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tomislav Nikolić
Tomislav Nikolić official portrait.jpg
Date personale
Născut (65 de ani)
Kragujevak, Iugoslavia (acum Serbia)
Căsătorit cu Dragica Ninković
Copii Radomir Nikolić[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of SFR Yugoslavia.svg RSF Iugoslavia
Flag of FR Yugoslavia.svg Republica Federală Iugoslavia
Flag of Serbia and Montenegro.svg Serbia și Muntenegru
Flag of Serbia.svg Serbia Modificați la Wikidata
Etnie Sârbi Modificați la Wikidata
Religie ortodox sârb
Ocupație om politic
funeral director[*] Modificați la Wikidata
Al 4-lea Președinte al Serbiei
Deținător actual
Funcție asumată
31 mai 2012
Precedat de Boris Tadić

Premii Ordre de la Gloire[*]
Ordinul de Merit, clasa I[*]
Ordinul Prieteniei[*]
Ordinul José Marti[*]
Grand Cross of the order of the Redeemer[*]
Order of Friendship - Belarus[*]
Dostyk Order of grade I[*]
Grand Cross of the Order of Infante Dom Henri[*]
Q4200240[*]
Partid politic Partidul Radical, Partidul Progresist
Semnătură
Signature Tomislav Nikolic.png
Prezență online

Tomislav Nikolić (Томислав Николић) este actualul președinte ales al Serbiei, ales în această funcție în urma alegerilor din 2012. El este, de asemenea, și președintele Partidul Progresist Sârb.

Nikolić este un naționalist. A fost membru al Partidului Radical Sârb, un partid extremist de dreapta, fiind, un timp, conducător al grupării. El a militat împotriva independenței Kosovo, prin proteste de stradă. Dar, în urma certurilor dintre membrii PRS, Nikolić și Aleksandar Vučić, cu câțiva radicali au ieșit din grupare și au format Partidul Progresist Sârb (PPS), deoarece acesta s-a declarat în favoarea aderării Serbiei la UE.[1]

Nikolić a candidat, în 2000, pentru președinția Iugoslaviei, și în mai multe rânduri, pentru cea a Serbiei (în 2003, 2004 și 2008). În 2003, el a obținut cele mai multe voturi, dar alegerile au fost anulate. În 2004 și 2008 el s-a plasat pe locul doi, după democratul Boris Tadić.

Președinte al Serbiei[modificare | modificare sursă]

Viața timpurie[modificare | modificare sursă]

Tomislav s-a născut la Kragujevac, ca fiu a lui Radomir și al Živadinkăi Nikolić. În tinerețe, el a fost instruit pentru atletism. Nikolić a terminat liceul tehnic din Kragujevac. În 197, el a inceput sa lucreze la firma de construcții Žegrap, iar în 1978 a lucrat pentru compania "22 Decembrie" din Kragujevac, în calitate de șef al Departamentului de Investiții și de întreținere. Nikolić a fost, de asemenea, directorul tehnic al companiei Utility Services în Kragujevac. El și soția lui Dragica, au doi fii.

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

În Partidul Radical[modificare | modificare sursă]

În anii 1991, Nikolić a intrat în Partidul Radical Sârb. A fost, curând, ales vice-președinte al grupării, și la ultimele trei congrese ale radicalilor sârbi, a fost reales în această funcție. El a fost deputat în Adunarea Națională a Serbiei din 1991, singurul care a fost ales în mod continuu începând cu acel an. În timpul regimului Miloșevic și al Partidului Socialist din Serbia, el si Seselj au fost condamnați la trei luni de închisoare. Cu toate acestea, în martie 1998, Partidul Radical Sarb a format o coaliție cu Partidul Socialist din Serbia, Nikolić devenind vice-președintele guvernului sârb și, până la sfârșitul anului 1999, și al celui iugoslav.

În 2000, el a început primul tur pentru președinția Serbiei. În alegerile prezidențiale iugoslave din 2000, Nikolić s-a plasat pe locul al treilea in spatele lui Vojislav Kostunica și a lui Slobodan Milosevic. Apoi a candidat în alegerile prezidențiale din Serbia din 2003, în care a obținut cele mai multe voturi în primul tur de scrutin (46.23%), înainte de Dragoljub Micunovic, dar rezultatele au fost invalide din cauza unei rate scăzute de numai 38,8%. Nikolić a mai participat încă o dată la alegerile prezidențiale din 2004. În prima rundă, el a primit 30,1% din voturi, iar Boris Tadić doar 27,3%. În a doua rundă, ce a avut loc pe 27 iunie, Nikolic a pierdut îm fața lui Tadić cu 53,7% la 45,4%.

La 23 februarie 2003, el a devenit liderul adjunct al partidului, după ce, Vojislav Seselj, a mers de bună voie la TPII. În timpul conducerii sale, Nikolic a favorizat împinge partidul, concentrându-se mai mult spre aspecte economice și sociale, cum ar fi sărăcia și șomajul, decât pe naționalismul militant.

În 2008, el a candidat din nou pentru președinție în alegerile din 2008. Sloganul său a fost: Cu toată inima (sârbă: Свим срцем, SVIM srcem). La 20 ianuarie 2008, Nikolic a câștigat din nou primul tur, cu 39.99% din voturi. Nikolic a pierdut din nou în fața lui Tadic, care a acumulat 35.39% din voturi.

Nikolić a demisionat de la conducerea Partidului Radical la 6 septembrie 2008. Mass-media sârbă a citat diferențele dintre Nikolic și ierarhia Partidului Radical, mai ales liderul Partidului, Vojislav Seselj, despre modul în care partidul ar trebui să reacționeze la aderarea propusă Uniunii Europene pentru Serbia. În următoarele zile Nikolić a format un grup parlamentar, cu o serie de alți radicali, reprezentanții partidelor fiind numiți "Napred Srbijo". Nikolić, a declarat presei că "vechiul Partidul Radical Sârb nu mai există". La 11 septembrie 2008 Seselj, s-a adresat tuturor membrilor Partidului Radical. El l-a numit pe Nikolic și grupul său "trădători". El, de asemenea, a solicitat tuturor membrilor PRS să rămână loiali ideologiei de "naționalism sârb, anti-globalism și politică pro-rusă". La data de 12 septembrie 2008, Nikolic și grupul său au fost expulzați din Partidul Radical. În replică, Nikolic a anunțat că va forma propriul partid.

În Partidul Progresist[modificare | modificare sursă]

Nikolić și grupul "Napred Srbijo" au format, pe 24 Septembrie 2008, Partidul Progresist Sârb. Primul congres al noii grupări a avut loc la 21 OCtombrie 2008.

La 5 februarie 2011 în fața Adunării Naționale, Nikolic și susținătorii săi politici - Milanka Karic (Mișcărea de Rezistență din Serbia), Velimir Ilic (Partidul Noua Serbie), Aleksandar Vulin (Mișcarea Socialistă) și Aleksandar Vucic a organizat proteste cerând alegeri parlamentare anticipate. Potrivit raportului unui oficial sârb de acolo, au fost 55.000 de persoane prezente. La data de 16 aprilie 2011, Nikolić a organizat un protest mai mare, cu aceeași cerere. El a început, de asemenea, greva foamei în dimineața aceea și mai târziu s-a mutat în parlamentul național. El a declarat său scopul a fost de a forța guvernul sârb să organizeze alegerilor parlamentare anticipate. Pe 17 aprilie, Tadic a venit să-l viziteze pe Nikolić. Tadić l-a sfătuit pe acesta să se oprească, pentru binele lui. căci starea sa s-a agravat și a fost dus la un spital privat. Atunci când a aflat că declanșarea grevei nu va aduce rezultatul dorit, Nikolic a demisionat, folosind ca justificare Paștele ortodox.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Serb opposition leader resigns”. BBC. 7 septembrie 2008. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7602499.stm. Accesat la 28 iulie 2008.