Tomioka Tessai

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tomioka Tessai
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Kyoto, Prefectura Kyoto, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[3][4][2] Modificați la Wikidata
Kyoto, Prefectura Kyoto, Japonia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluigallstone[*][[gallstone (human disease)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
caligraf[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRegiunea Kansai[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
PregătireŌkuni Takamasa[*][[Ōkuni Takamasa |​]], Ōtagaki Rengetsu, Oda Kaisen[*]​, Ukita Ikkei[*][[Ukita Ikkei (pictor japonez)|​]], Tesuō Somon[*][[Tesuō Somon (pictor japonez)|​]], Kinoshita Itsuun[*][[Kinoshita Itsuun (artist japonez)|​]], Kendō Kozone[*][[Kendō Kozone (painter (1828-1885))|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăNanga (pictură japoneză)  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Tomioka Tessai (în japoneză 富岡 鉄斎, n. , Kyoto, Prefectura Kyoto, Japonia – d. , Kyoto, Prefectura Kyoto, Japonia) a fost pseudonimul unui pictor și caligraf din Japonia imperială. Este considerat ultimul artist important din tradiția Bunjinga și unul dintre primii artiști majori ai stilului Nihonga. Numele său adevărat era Yusuke, pe care l-a schimbat ulterior în Hyakuren.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tessai s-a născut fie în 1836[7], fie în 1837 la Kyoto, ca al doilea fiu al lui Tomioka Korenobu, care vindea haine sacerdotale. Pentru că auzul nu era bun, părinții lui au decis că ar trebui să devină învățat, mai degrabă decât comerciant. A fost educat ca savant în filozofia și literatura clasică chineză și în clasicii japonezi antici sub renumitul învățat kokugaku Okuni Tadamasa.

Tatăl lui Tessai a murit în 1843, când el avea doar șapte ani. Averea familiei a intrat în declin, iar tânărul Tessai a devenit paj la un altar Șinto. Doisprezece ani mai târziu, a ajuns să fie cazat la faimoasa poetă budistă și călugăriță Ōtagaki Rengetsu, care avea să devină cel mai mare mentor și susținător învățat al său. Și-a dezvoltat propriul stil în următorul deceniu, studiind sub o serie de pictori desăvârșiți.

În 1861, Tessai a deschis o școală privată în casa lui Rengetsu pentru a preda pictura; a devenit profesor la nou-inaugurata Universitate Ritsumeikan în 1868. A lucrat și pentru noul guvernul Meiji, contribuind cu hărți și hărți topografice pe care le-a creat. De-a lungul perioadei Meiji, Tessai a călătorit mult, vizitând locuri celebre și pitorești care mai târziu aveau să devină subiecte ale picturilor sale. El a putut să vadă multe părți diferite ale țării, de la Nagasaki la Hokkaidō. De asemenea, a slujit ca preot șintoist la o serie de sanctuare diferite, dar în cele din urmă a demisionat când a murit fratele său, pentru a putea avea grijă de mama sa.

După ce Tessai s-a stabilit înapoi la Kyoto în 1882, el a susținut vechile stiluri de pictură tradițională japoneză împotriva noilor influențe ale artei occidentale (yōga), devenind apoi din ce în ce mai popular și a fost astfel un participant la mișcarea nihonga timpurie.

Primele lucrări ale lui Tessai au urmat stilurile bunjinga de la începutul secolului al XIX-lea, deși el a lucrat și în aproape toate stilurile asociate cu Kyoto: Rimpa, Yamato-e, Otsu-e etc. Cu toate acestea, stilul său matur s-a concentrat pe Nanga sau picturile in stil chinezesc, bazate pe artiștii târzii ai dinastiei Ming din provinciile Suzhou și Jiangsu, care fuseseră introduse în Japonia de către Sakaki Hyakusen. Tessai a avut tendința de a folosi culorile bogate pentru a portretiza scene de oameni în peisaje, cu o compoziție menită să evoce sau să ilustreze un episod istoric sau literar. De asemenea, a folosit uneori imagini religioase, combinând reprezentări ale bodhisattva budist cu figuri daoiste sau confucianiste pentru a simboliza unitatea tradițiilor religioase asiatice. Lucrările finale ale lui Tessai fie folosesc culori foarte strălucitoare, fie au fost realizate in cerneală monocromă cu tușe dense, aspre și, ocazional, tușe ușoare de pigmenți strălucitori.

În anii 1890, a fost numit judecător al Societății de Pictură a Tinerilor și a devenit profesor la Școala de Arte Frumoase din Kyoto la scurt timp după aceea. De asemenea, a participat la înființarea mai multor alte asociații de artă, inclusiv Asociația Nanga din Japonia. Mama lui a murit în 1895, dar Tessai a continuat să aibă relații strânse cu familia sa, câțiva ani mai târziu având și o nepoată.

În 1907, a fost numit pictor oficial al împăratului Meiji, căruia îi plăceau atât de mult lucrările sale, încât comanda sa a fost extinsă pentru a include Agenția Casei Imperiale devenind astfel pictor de curte în 1917. A fost numit și membru al Academiei Imperiale de Arte Frumoase (Teikoku Bijutsu-in) în 1919.

De-a lungul vieții, Tessai a lucrat ca preot și erudit șintoist. A fost un pictor extrem de prolific și se estimează că a pictat aproximativ 20.000 de tablouri în cursul carierei sale. O dată a terminat 70 de picturi într-o singură zi. Cele mai bune lucrări ale lui Tessai au fost create în ultimii ani ai vieții sale, de la 80 de ani până la moartea sa în 1924, la 88 de ani.

Cea mai mare colecție de lucrări ale lui Tessai se află la Muzeul Memorial Tessai, un muzeu de artă privat din incinta Kiyoshikojin Seicho-ji, un templu budist din Takarazuka, Hyogo. Lucrările sale sunt păstrate și la Muzeul de Artă al Universității Princeton,[8] Muzeul de Artă al Universității din Michigan,[9] Muzeul Național de Artă Asiatică,[10] British Museum,[11] Muzeul de Artă din Seattle,[12] Metropolitan Museum of Art,[13] Muzeul de Artă Nelson-Atkins,[14] Muzeul de Artă din Birmingham,[15] Institutul de Artă din Minneapolis[16] și Muzeul de Arte Frumoase din Boston.[17]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Encyclopædia Britannica, accesat în  
  2. ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în  
  3. ^ a b Tomioka Tessai, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Tessai Tomioka, Autoritatea BnF 
  5. ^ Boek (în neerlandeză), accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ „Tessai Tomioka”. Adachi Museum of Art. Arhivat din original la . Born in Kyoto in 1836 
  8. ^ „Tomioka Tessai 富岡鉄斎 | Princeton University Art Museum”. artmuseum.princeton.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Exchange: Calligraphy (pair with 1986/1.167.1)”. exchange.umma.umich.edu. Accesat în . 
  10. ^ „Modern Painter Tomioka Tessai Reveals the Importance of Pan-East Asian Influence on Japan”. Freer Gallery of Art & Arthur M. Sackler Gallery (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „print; reproduction | British Museum”. The British Museum (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ „Works – Tomioka Tessai – Artists – eMuseum”. art.seattleartmuseum.org. Accesat în . 
  13. ^ www.metmuseum.org https://www.metmuseum.org/art/collection/search/826905?searchField=All&sortBy=Relevance&ft=Tomioka+Tessai&offset=0&rpp=20&pos=3. Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  14. ^ „Works – Tomioka Tessai – Artists/Makers – The Nelson-Atkins Museum of Art”. art.nelson-atkins.org. Accesat în . 
  15. ^ „You are being redirected..”. www.artsbma.org. Accesat în . 
  16. ^ „Monkey trying to catch a catfish with a gourd, Tomioka Tessai ^ Minneapolis Institute of Art”. collections.artsmia.org. Accesat în . 
  17. ^ „Rikû Making Tea in the Mountains”. collections.mfa.org (în engleză). Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Briessen, Fritz van. The Way of the Brush: Painting Techniques of China and Japan. Tuttle (1999). ISBN: 0-8048-3194-7
  • Conant, Ellen P., Rimer, J. Thomas, Owyoung, Stephen. Nihonga: Transcending the Past: Japanese-Style Painting, 1868-1968. Weatherhill (1996). ISBN: 0-8348-0363-1
  • Musanokoji, Saneatsu. Concerning Tessai. (Journal title and year unknown)
  • Odakane, Taro. Tessai, master of the literati style. Kodansha International (1965). ASIN: B0007IT90M
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tomioka_Tessai&oldid=15792115