Toharieni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Toharieni/Tohari
QizilDonors.jpg
"Donatori tohari", frescă din secolul 6 d.Hr., Peșterile Kizil
Populație totală
Regiuni cu populație semnificativă
Bazinul Tarim
(Xinjiangul de astăzi, China)
Limbi vorbite
Limbi toharice
Religii
Budism, Maniheism, Creștinism, Animism, Șamanism
Grupuri înrudite sau legate cultural
Indo-Europeni, Cultura Afanasevo

Toharienii au fost un popor de origine indo-europeană din vechime, care a locuit la marginea de nord a bazinului Tarim, în Xinjiangul de astăzi, China, fiind cel mai estic neam antic de origine indo-europeană.

Limbile toharice, o ramură a familiei limbilor indo-europene, sunt cunoscute din manuscrisele din secolele VI-VIII d.Hr. Numele de "Toharian" le-a fost dat de cercetătorii moderni, care și-au identificat vorbitorii cu un popor care locuia în Bactria din secolul al II-lea î.Hr. și erau cunoscuți în sursele antice grecești ca Tókharoi. Această identificare este în general considerată eronată, însă numele "Toharian" rămâne cel mai frecvent termen pentru limbile și vorbitorii lor.

Comunitățile agricole au apărut pentru prima dată în oazele Tarimului nordic în jurul anului 2000 î.Hr. Unii cercetători au legat aceste comunități agricole toharice de mai vechea cultură Afanasevo (cca 3500-2500 î.Hr.) în Siberia, la nord de Tarim.

Până în secolul al II-lea î.Hr., aceste așezări s-au dezvoltat ca orașe-stat, umbrite de popoare nomade mongolice spre nord și de Imperiul Chinez la est. Aceste orașe, cel mai mare dintre acestea fiind Kucha, au beneficiat/prosperat de pe urma Drumului mătăsii.

Din secolul al VIII-lea d.Hr., uigurii - vorbitori de limbă turcă din Regatul Qocho - s-au stabilit în regiune. Ca urmare a nenumăratelor invazii ale uigurilor în regiunile locuite de toharieni, cu timpul, aceștia din urmă au fost în cea mai mare parte exterminați, iar supraviețuitorii au fost cu timpul asimilați de nomazii uiguri. Se consideră că limbile toharice au dispărut în timpul secolului al IX-lea.

Nume[modificare | modificare sursă]

Limba[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Limbi toharice

Limbile toharice nu fac parte din subfamilia limbilor indo-iraniene însă înregistrează apropieri cu armeana, traco-frigiana și hitita (numeroase trăsături comune cu aceasta din urmă, dar fonetic foarte diferită). Cea mai acceptată ipoteză este aceea conform căreia limbile toharice fac parte grupul "occidental" al limbilor indo-europene, împreună cu ramurile italică, celtică, germanică și greacă, numite la un loc "ramura centum" (pronunțat kentum), spre deosebire de celelalte limbi indo-europene din Asia cu care se învecinau și care fac parte din grupul satem.

Scrierea limbilor toharice era bazată pe alfabetul indic brahmī. Texte păstrate din secolele VI-VII au fost descoperite la începutul secolului trecut și cuprindeau proză și poeme religioase de inspirație budistă, tratate medicale, registre contabile mănăstirești și permise de liberă trecere a caravanelor.

Așezările din Bazinul Tarim[modificare | modificare sursă]

Orașele-oază[modificare | modificare sursă]

Xiognu și Imperiul Han[modificare | modificare sursă]

Perioada de înflorire a orașelor-oază[modificare | modificare sursă]

Cuceriri străine și dispariția[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]