Titus Moisescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Titus Moisescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzicolog[*] Modificați la Wikidata

Titus Moisescu (n. 12 noiembrie 1922, Bughea de Jos, Argeș - d. 15 februarie 2002, București) a fost un muzicolog, bizantinolog și editor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studiile muzicale le-a început la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș (1933-1941), continuându-le la Seminarul Teologic din Buzău (1941-1942) și la Conservatorul din București (1948-1953).

S-a perfecționat în domeniul bizantinologiei cu Ioan D. Petrescu și Gheorghe Ciobanu (muzică paleomedie bizantină).

A urmat Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung Muscel (1942-1944), a fost prizonier în orașul Gorki/ URSS (1944-1948).

A fost redactor, apoi director la Editura Muzicală București, unde a inițiat (1976) și a realizat seria de volume Izvoare ale muzicii românești.

Publicații[modificare | modificare sursă]

Opereta - Ghid (în colaborare cu Miltiade Păun). București, Edit. Muzicală, 1969

Prolegomene bizantine I. Muzică bizantină în manuscrise și carte veche românească. București, Edit. Muzicală, 1985

Muzica bizantină în evul mediu românesc. Schița unei eventuale istorii a acestei străvechi arte, București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI)

Muzica bizantină în spațiul cultural românesc, București, Edit. Muzicală, 1996

Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei. [Melos]. Îngrijitor de ediție Alexandru Dimcea. București, 1997

Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români. București, Edit. Muzicală, 1999

Florilegiu sau crestomație de cântări religioase – compozitori români din sec. XV-XVIII, Edit. Muzicală, 2002

Ediții

Timotei Popovici - Coruri. București, ESPLA, 1957 (ediția I); idem, București, Edit. Muzicală, 1970 (ediția a II-a)

Lieduri și arii din opere și operete. București, Edit. Didactică și Pedagogică, 1957 (în colaborare cu Gherase Dendrino)

Simeon Nicolescu - Cântece și coruri. București, Edit. Muzicală, 1958

Cântece și coruri pentru copii. București, Edit. Muzicală, 1958

Coruri pentru copii și tineret. București, Edit. Muzicală, 1959

Coruri pentru școlari și tineret. București, Edit. Muzicală, 1960

Album de lieduri din creația compozitorilor clasici. București, Edit. Muzicală, 1961 (VoI. 1), 1962 (VoI. 2)

Coruri din creația compozitorilor clasici. București, Edit. Muzicală, 1961 (în colaborare cu Costică Andrei)

Cărticica mea. București, Edit. Muzicală, 1962 (ediția I), 1964 (ediția a II-a), 1967 (ediția a III-a);

Emil Monția - 111 Doine și cântece poporale românești. București, Edit. Muzicală, 1966

George Breazul - D. G. Kiriac. București, Edit. Muzicală, 1973

D. G. Kiriac - Pagini de corespondență. București, Edit. Muzicală, 1974

Macarie Ieromonahul Opere: „Theoreticon”, București, Edit. Acad. . Române, 1976

Colinde. București, Edit. Muzicală, 1980

Școala muzicală de la Putna: Ms. 56/544/576 I de la Mănăstirea Putna – „Antologhion”, București, Edit. Muzicală, 1980 (în colecția „Izvoare ale muzicii românești”, VoI. III - Documenta, în colaborare cu Gheorghe Ciobanu și Marin Ionescu)

Școala muzicală de la Putna: Ms. I-26/Iași – „Antologhion”, București, Edit. Muzicală, 1981 (în colecția „Izvoare ale muzicii românești”, VoI. IV - Documenta, în colaborare cu Gheorghe Ciobanu și Marin Ionescu)

Ioan D. Petrescu - Studii de paleografie muzicală bizantină. VoI. II. București, Edit. Muzicală, 1984

George Breazul - Scrisori și documente, București, Edit. Muzicală, 1984 (VoI. I), 1991 (VoI. II), 1997 (Vol. III)

Anne E. Pennington - Muzica în Moldova medievală / Music in Medieval Moldavia. Cu un eseu de D. E. Conomos. București, Edit. Muzicală, 1985 (ediție bilingvă)

Dinu Lipatti - Cinq chansons de Verlaine. București, Edit. Muzicală, 1985

G. Breazul - N. Saxu - Carte de cântece pentru copii. București, Edit. Muzicală, 1985

George Enescu – „Manuscriptum”: Cvartetul II pentru două violine, violă și violoncel, în Sol major, op,22, nr. 2 (partitura), Edit. Muzicală, 1985

George Enescu - Cvartetul pentru două violine, violă și violoncel în Do major (partitura primei părți). București, Edit. Muzicală, 1985

Manuscrisul nr. 12/Leipzig - Antologhion. Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. VI, Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1985. Ediție îngrijită, adnotată, prefațată, cu studiu introductiv

Manuscrisul de la Dobrovăț (Ms. 258/Leimonos). Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. XI. Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1994

Muzicieni români - pagini epistolare, în: Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VII. 1993. București, Edit. Academiei Române, 1996

Importanța activității sale[modificare | modificare sursă]

În plină dictatură ceaușistă, activitatea editorială a lui Titus Moisescu a reușit să aducă muzicologia românească la nivel internațional, îndeosebi prin inițierea seriei Izvoare ale muzicii românești (1976), cu secțiunile Documenta (surse publicate în facsimile) și Transcripta (transcrieri în notație muzicală actuală). În cadrul acestei serii, au publicat bizantinologi români de referință, precum Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) și Sebastian-Barbu Bucur, care au determinat specificul național al [[Școlii muzicale de la Putna]], din timpul lui Ștefan cel Mare. Moisescu s-a ocupat și cu valorificarea moștenirii muzicale interbelice, editând partituri de George Enescu, Dinu Lipatti, George Breazul.

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Uniunii Compozitorilor (1980, 1984, 1985, 1995)
  • Premiul Academiei Române (1985)
  • Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler (2000)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]