Tiocianat de potasiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tiocianat de potasiu
Potassium thiocyanate.png
Potassium-thiocyanate-xtal-3D-vdW-B.png
Nume IUPACTiocianat de potasiu
Alte denumiriSulfocianat de potasiu
Rodanat de potasiu
Identificare
Număr CAS333-20-0
ChEMBLCHEMBL2106973
PubChem CID516872
Informații generale
Formulă chimicăKSCN
Aspectcristale incolore higroscopice
Masă molară97,181 g/mol
Proprietăți
Densitate1,886 g/cm3
Punct de topire173,2 °C
Punct de fierbere500 °C
Solubilitate în apă
177 g/100 mL (0 °C)
217 g/100 mL (20 °C)
Pericol
X : Nociv
Nociv,
Fraze RR20/21/22, R32, R52/53
Fraze S(S2), S13, S61
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
H302, H312, H332, H412, P261, P280, P301, P312, P330,
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Tiocianatul de potasiu este un compus anorganic cu formula KSCN, sarea potasiului cu acidul tiocianic. Este una dintre cele mai importante săruri ale acestui acid, fiind folosită adesea în analiza chimică (calitativă) pentru determinarea cationilor de fier trivalent (Fe3+).

Obținere[modificare | modificare sursă]

Tiocianatul de potasiu poate fi obținut prin topirea cianurii de potasiu cu sulf sau prin reacția dintre hidroxidul de potasiu și tiocianat de amoniu. Tiocianatul de amoniu poate fi obținut în urma reacției dintre sulfură de carbon și amoniac, în condiții de temperatură și presiune ridicate:

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Analiza fierului[modificare | modificare sursă]

Tiocianatul de potasiu este reactivul specific folosit în analiza chimică pentru identificarea cationului trivalent de fier Fe3+. Astfel, o soluție apoasă de tiocianat adăugată la soluția unei săruri de fier trivalent (sare ferică, cum este clorura ferică) va forma o soluție de colorație roșu-sângerie, specifică tiocianatului de fier (III). Reacția poate fi scrisă în două moduri:[1][2]

Alte reacții[modificare | modificare sursă]

Soluțiile apoase de tiocianat de potasiu reacționează aproape cantitativ cu azotatul de plumb divalent Pb(NO3)2 cu obținerea tiocianatului de plumb Pb(SCN)2, care a fost utilizat pentru conversia clorurilor de acil în tiocianați.[3]

În prezența tiocianatulului de potasiu, carbonatul de etenă se transformă în sulfură de etenă (tiiran).[4] Pentru acest proces, sarea este prima dată topită în vid pentru a se elimina apa. Într-o reacție analoagă, tiocianatul transformă oxidul de ciclohexenă în episulfurile corespunzătoare.[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5 
  2. ^ Raluca Ripan, Ervin Popper, Candin Liteanu (1961), Chimie analitică calitativă, București, Editura de Stat Didactică și Pedagogică; p. 158
  3. ^ Smith, P. A. S.; Kan, R. O. (), „2a-Thiohomophthalimide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 1051 
  4. ^ Searles, S.; Lutz, E. F.; Hays, H. R.; Mortensen, H. E. (), „Ethylenesulfide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 562 
  5. ^ van Tamelen, E. E. (), „Cyclohexenesulfide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 4, p. 232