Tiocianat de amoniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tiocianat de amoniu
Nume IUPACTiocianat de amoniu
Alte denumiriSulfocianat/sulfocianură de amoniu
Identificare
ChEMBLCHEMBL3187560
PubChem CID15666
Informații generale
Formulă chimicăNH4SCN
Aspectcristale higroscopice incolore
Masă molară76,122 g/mol
Proprietăți
Densitate1,305 g/cm3
Punct de topire149,5 °C
Punct de fierbere170 °C
Solubilitate în apă
128 g/100 mL (0 °C)
Pericol
X : Nociv
Nociv,
Fraze RR32, R20/21/22, R52/53
Fraze SS13, S61
SGH05 : CorozivSGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
H318, H412,
NFPA 704

1
2
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Tiocianatul de amoniu este un compus anorganic cu formula NH4SCN, sarea cationului amoniu cu acidul tiocianic.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Tiocianatul de amoniu poate fi obținut în urma reacției dintre sulfură de carbon și amoniac în soluția apoasă, în condiții de temperatură și presiune ridicate (se formează ca și intermediar ditiocarbamatul de amoniu):

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Tiocianatul de amoniu este stabil în prezența aerului, dar prin încălzire se transformă în tiouree:

Ca și tiocianatul de potasiu, tiocianatul de amoniu este folosit în analiza chimică pentru identificarea cationului trivalent de fier Fe3+. Astfel, o soluție apoasă de tiocianat adăugată la soluția unei săruri de fier trivalent (sare ferică, cum este clorura ferică) va forma o soluție de colorație roșu-sângerie, specifică tiocianatului de fier (III):[1]

Reacționează cu hidroxidul de potasiu cu formarea de tiocianat de potasiu și hidroxid de amoniu:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Raluca Ripan, Ervin Popper, Candin Liteanu (1961), Chimie analitică calitativă, București, Editura de Stat Didactică și Pedagogică; p. 158
  1. A. F. Wells, Structural Inorganic Chemistry, 5th ed., Oxford University Press, Oxford, UK, 1984. ISBN 978-0198553700

Vezi și[modificare | modificare sursă]