Theodor Criveanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Theodor Criveanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dorohoi, România Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
NaționalitateRomânia român
Ocupațieofițer, jurist
Activitate
PremiiDrept între popoare


Theodor Criveanu(născut Theodor D.Rățoi) (n. 29-02-1900 - d. 1988) a fost un avocat și ofițer român în rezervă, originar din Dorohoi care în perioada celui de-al doilea război mondial și-a riscat viața, familia și avutul în acțiuni umanitare de salvare a sute de evrei din ghetoul Cernăuți.

Acte de omenie și de bravură[modificare | modificare sursă]

Criveanu s-a născut în anul 1900 la Dorohoi sub numele de Theodor D. Rățoi, ca fiu al unei familii românești bine situate. Ulterior și-a schimbat numele de familie in Criveanu dupa numele cartierului Criva din localitatea natală. Criveanu a învățat la Dorohoi la Școala primară nr.1 de băieți „Gh Asachi” din Dorohoi, iar între anii 1911-1915 la Gimnaziul „Grigore Ghica Voievod” de sub conducerea profesorului e limba română C.N.Iancu. Apoi a urmat Facultatea de Drept, după absolvirea căreia a lucrat ca judecător și procuror la Brașov. În anul 1940 a fost mobilizat ca sublocotenent în rezervă[1] și detașat la Cernăuți, După intrarea României in cel de-al doilea război mondial alături de Germania nazistă, potrivit cu politica de prigoană și genocid antievreiască a regimului Ion Antonescu, în octombrie 1941 ofițerul Criveanu a primit ordinul să întocmească listele cu evreii din Cernăuți considerați apți pentru „muncă obligatorie”. În cadrul unor decizii aplicate pe o scară extinsă de primarul Traian Popovici, aceștia erau reținuți la Cernăuți și nu mai erau trimiși în lagărele morții din Transnistria. Riscând aducerea în fața Curții Marțiale pentru imanente acuzații de înaltă trădare și de colaborare cu inamicul (evreii) în timp de război[2] Criveanu a acordat permise de muncă pentru mii de evrei care nu se încadrau de fapt în condițiile impuse de guvernul lui Ion Antonescu, salvându-le astfel viața.

După război el s-a căsătorit cu Malvina Hefter, fiica unuia dintre evreii salvați. În anul 1950 Hefter și fiul lor comun, Willy (în ebraică Zeev, născut in anul 1945)) au emigrat în Israel. Criveanu a rămas în România, unde a lucrat ca avocat și judecător. În ultimii ani ai vietii s-a stabilit la Suceava. În 1987 fiul sau din Israel l-a revăzut prima dată în cursul unei vizite în România.

Theodor Criveanu a decedat în 1988, în România și a fost înhumat in cimitirul din Dorohoi, conform dorinței sale. [3] Criveanu a lăsat fiului său o carte autobiografică în manuscris în care a relatat amintirile vieții trăite de el, inclusiv cele legate de evreii din Cernăuți. În 2007 Criveanu a primit post-mortem titlul și medalia de Drept între popoare acordat de Statul Israel ne-evreilor care au comis acte de omenie și de bravură în salvarea vieții unor evrei în crâncenii ani ai Holocaustului[4], distincție cu care au fost onorați și recompensați 54 de români (Criveanu a fost al 54-lea).

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • 8 august 2007 - „Drept intre popoare” - titlu acordat de Institutul Yad Vashem din Ierusalim

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Anuarul Institutului de istorie „George Barițiu” din Cluj Napoca, L Series Historica, Editura Academiei Române, București 2011 p.251-274. - după Arhiva Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, RG-25.004M (Serviciul Român de Informații), rola 135, dos. 2868/1941-1942, f. 81-133