Theodor Angheluță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Theodor Angheluță
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Adam, Galați, Galați, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Cluj, România[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Hajongard din Cluj[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București[1]
Universitatea din Paris[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai[1]
Universitatea din București[1]  Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române
Membru al Academiei de Științe din România
Mormântul în Cimitirul Central (Hajongard) din Cluj-Napoca

Theodor Angheluță (n. 29 aprilie 1882, Adam, Galați – d. 30 mai 1964, Cluj-Napoca) a fost un matematician și profesor universitar român, membru de onoare al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din Cluj. Autor al unor importante lucrări privind teoria ecuațiilor integrale lineare și a ecuațiilor funcționale. Este cunoscut și prin cercetările sale asupra limitării modulelor rădăcinilor ecuațiilor algebrice.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în satul Adam, Galați, ca fiu al unui țăran. A efectuat studiile secundare la Bârlad, iar în perioada 1902 - 1905 urmează Facultatea de Științe din cadrul Universității din București. În perioada 1909 - 1914 se specializează la Sorbona (unde îl are ca profesor pe Émile Picard) și își ia doctoratul la București în 1923, cu teza O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea cu care ele reprezintă o funcțiune continuă.

În același an, 1923, în care intră ca profesor titular la cursul de algebră superioară la Universitatea din Cluj, funcție pe care o deține până la pensionare.

În 1948 este ales membru de onoare al Academiei Române.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943[4].

În 1963 primește titlul de Om de știință emerit.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Theodor Angheluță are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: "Ecuații funcționale Angheluță". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice.

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)[5]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care:

  • 1940: Curs de algebră superioară (în două volume)
  • 1926: Curs de mecanică rațională
  • 1927: Aplicații de mecanică
  • 1940: Curs de teoria funcțiilor de o variabilă complexă
  • 1945: Funcții analitice.

Lucrările lui Angheluță au fost publicate sub titlul Opera matematică de către profesorul Dumitru Ionescu (Editura Academiei Române, 1970).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h MacTutor History of Mathematics archive 
  2. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  3. ^ , Wikipedia în română https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimitirul_Hajongard_din_Cluj-Napoca  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.1” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.020.