The Lancet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
The Lancet
TheLancet1828.jpg
Ediția din 13 iunie 1829.
Informații generale
Țara Regatul UnitMarea Britanie
Tip medical
Proprietar Elsevier Ltd.
Editor "The Lancet Publishing Group"
Redactor-șef Richard Horton
Data fondării 1823
Limbă engleză
Frecvența hebdomadar
ISSN - 6736 0140 - 6736
Site web www.thelancet.com

The Lancet (în engleză Lanțeta)[1] este un hebdomadar medical britanic, una dintre cele mai vechi reviste de specialitate din domeniul medicinei, fondată în 1823 de chirurgul englez Thomas Wakley cu scopul de informare despre evenimentele spitalicești și prezentarea de cazuri medicale deosebite[2]. Ea a avut un rol important în organizarea medicală și spitalicească din Marea Britanie, dobândind un prestigiu mondial. "The Lancet" publică articole originale din domeniul cercetării, de recenzie, editoriale, prezentări de cazuri medicale remarcabile, de literatură medicală, corespondență, etc. Astăzi ea deține oficii editoriale la Londra, Beijing și New York.

Sir Thomas Wakley, fondatorul revistei The Lancet.

Generalități[modificare | modificare sursă]

Fost organ al Coleguilui Medicilor din Marea Britanie, The Lancet a fost cumpărată în 1991 de către uriașul concern publicistic Elsevier care, în 1995, l-a înlocuit pe redactorul-șef al revistei, dr. Robin Fox cu Richard Horton[3].

În anul 2014 revista avea un factor de impact de 45.217, pe locul a 2-lea pe lista celor 153 de reviste de specialitate înregistrate, precedată de "The New England Journal of Medicine" (cu 55.873) și urmată de "Journal of the American Medical Association" (JAMA), "British Medical Journal" (BMJ) și "Canadian Medical Association Journal", conform cu raportul întocmit de Journal Citation Reports[4].

Controverse și critici[modificare | modificare sursă]

Concernul publicistic Elsevier, proprietarul lui The Lancet, publică în cele 2,000 de jurnale ale sale circa 250,000 de articole pe an[5], prezentând un profit anual inexplicabil și suspect de 36%(!) respectiv, 3,2 miliarde $ (pe anul 2010)[6].

Mai toate universitățile de prestigiu, care vor să-și asigure o situație preferențială în publicațiile concernului sunt puse în situația de a-i plăti anual sume enorme, de milioane de dolari, parțial motivate prin vinderea de abonamente anuale la unele dintre jurnale la prețul de 14.000$.[7]Senatul Univesități Stanford a interzis achziționarea jurnalelor concernului Elsevier considerate ca „disproporționat de scumpe comparativ cu valoarea lor educațională și de cercetare” (în engleză "disproportionately expensive compared to their educational and research value")[8]. O poziție similară au adoptat și alte univesități ale căror status în lumea academică nu este dependent de bunele relații cu Elsevier, ca University of California, Harvard University, sau Duke University[9].

Relații problematice cu concerne de medicamente[modificare | modificare sursă]

Elsevier a fost prins cu falsuri în publicarea unor rezultate de cercetări contrafăcute în favoarea unor concerne de medicamente, precum Merck[10][11][12].

Conducerea lui Richard Horton și relațiile cu Elsevier[modificare | modificare sursă]

Richard Horton, redactor-șef al revistei The Lancet.

Achiziționată de Elsevier, The Lancet a devenit vasul amiral al acestui uriaș concern internațional, care a folosit tot felul de manipulații pentru a-i păstra poziția dominantă în presa medicală, în pofida tendințelor de politizare introduse de redactorul-șef Richard Horton. Sub conducerea acestuia The Lancet a devenit singura revistă medicală din lumea democrată care publică articole de opinie politică. Este vorba de editoriale para-medicale, lipsite de peer review, bazate pe surse evident-implicate, manifeste, scrisori de protest, etc., toate scrise de pe poziții extremiste și/sau de sprijin al radicalismului islamic. În editorialul intitulat Time to Go Demo din 23 septembrie 2006, Horton i-a acuzat pe George W. Bush și pe prim-ministrul britanic Tony Blair că ar fi „mincinoși” și „ucigași de copii” în Războiul din Irak din 2003, iar în The Lancet din 11 octombrie a menționat un număr dovedit ca extrem de exagerat, de 655,000 de victime[13][14][15].

Față de conflictul arabo-israelian Horton a adoptat o poziție anti-israeliană manifestă și calomniatoare, spre exemplu, a pretins protejarea drepturilor unei imaginare grupe de copii palestnieni deținuți în Israel[16], sau acuzarea adusă medicilor israelieni că s-ar ocupa cu torturarea deținuților[17]. În august 2014 "The Lancet" a publicat o scrisoare în care a condamnat Israelul într-un limbaj deosebit de dur, evident, fără a menționa atrocitățile Hamasului. Horton este sprijinit de o grupă de 24 de simpatizanți, majoritatea medici britanici și un italian[18].

Lista redactorilor-șefi ai revistei[modificare | modificare sursă]

1823: Thomas Wakley
1862: James Wakley
1886: T. H. Wakley împreună cu Thomas Wakley-Junior
1907: Thomas Wakley-Junior
1909: Samuel Squire Sprigge
1937: Egbert Morland
1944: Theodore Fox
1965: Ian Douglas-Wilson
1976: Ian Munro
1988: Gordon Reeves
1990: Robin Fox
(În 1991 The Lancet a fost achizionată de către uriașul concern Elsevier)
1995: Richard Horton

"The Lancet Publishing Group"[modificare | modificare sursă]

"The Lancet Publishing Group" editează o serie de jurnale de medicale centralizate pe specialități:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Elsevier

Referințe [modificare | modificare sursă]

  1. ^ en The Lancet A journal of British and foreign medicine, surgery, obstetrics, physiology, chemistry, pharmacology, public health and news, Elsevier, London 1.1823ff. ISSN 0023-7507
  2. ^ en Jones R.: Thomas Wakley, plagiarism, libel, and the founding of The Lancet, Lancet, 2008;371:1410-1411
  3. ^ [1] About The Lancet medical journal. Situl oficial al revistei The Lancet
  4. ^ a b en 2014 Journal Citation Report Science Edition, Thompson Reuters, 2015.
  5. ^ "en ***: Elsevier at a glance". Elsevier.
  6. ^ en Lin, Thomas (13 februarie 2012). „Mathematicians Organize Boycott of a Publisher”. The New York Times. http://www.nytimes.com/2012/02/14/science/researchers-boycott-elsevier-journal-publisher.html. 
  7. ^ Elsevier journals — some facts”. Gowers's Weblog. 24 aprilie 2014. http://gowers.wordpress.com/2014/04/24/elsevier-journals-some-facts/. 
  8. ^ en Faculty Senate minutes February 19 meeting Stanford Report, Feb. 25, 2004
  9. ^ Fac Sen addresses costly journals”. The Stanford Daily. 20 februarie 2004. http://archive.stanforddaily.com/?p=1013953. 
  10. ^ en Singer, Natasha: Merck Paid for Medical ‘Journal’ Without Disclosure, [2], din 13 mai 2009, accesat: 30 iulie 2014.
  11. ^ Merck And Elsevier Exposed For Creating Fake Peer Review Journal. [3], accesat: 30 iulie 2014.
  12. ^ en Doctorow, Cory: Pharmaceutical giant Merck paid science publishing juggernaut Elsevier to publish a fake peer-reviewed scientific journal, "Australasian Journal of Bone and Joint Medicine", [4] Sun, May 3, 2009. accesat: 30iulie 2014.
  13. ^ en Reynolds, Paul (12 octombrie 2006). „Huge gaps in Iraq death estimates”. BBC News. http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/6045112.stm. 
  14. ^ en Critics attack huge Iraqi casualtyfigures”. Radio Netherlands. 12 octombrie 2006. http://www.radionetherlands.nl/currentaffairs/irq061012. 
  15. ^ en Russell, Ben (13 octombrie 2006). „'Lancet' back at centre of controversy”. London: The Independent. http://news.independent.co.uk/media/article1842560.ece. 
  16. ^ en The Lancet: Protecting the rights of Palestinian children detained in Israel, 381:876, Lancet 2013.
  17. ^ en Devi, Sharmila: Israeli doctors accused of collusion in torture, 381:9869, p. 794, Lancet 9 March 2013.
  18. ^ en Manduca, Paola, Chalmers, Iain, Summerfield, Derek, în numele a 24 de semnatari: An open letter for the people in Gaza, The Lancet, Early Online Publication, Elsevier Ltd, 23 July 2014.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Sprigge SS.: The life and times of Thomas Wakley, Longman Green & Co, London, 1899.
  • en Hostetter J.: Thomas Wakley: an improbable radical, Barry Rise Law, Chichester, 1993.
  • en Burch D.: Digging up the dead: uncovering the life and times of an extraordinary surgeon, Chatto & Windus, London, 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]