The Killing Star

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
The Killing Star
Informații generale
AutorCharles R. Pellegrino, George Zebrowski
Genștiințifico-fantastic
Ediția originală
Titlu original
The Killing Star
Limbalimba engleză Modificați la Wikidata
EditurăWilliam Morrow and Company Modificați la Wikidata
Țara primei apariții Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Data primei apariții
ISBN0-688-13989-2
OCLC31045025
Ediția în limba română
FormatPrint (Hardcover)

Killing Star este un roman hard science fiction al scriitoriilor americani Charles R. Pellegrino si George Zebrowski, care a fost publicat în aprilie 1995. Romanul descrie o invazie extraterestră bruscă într-o utopie tehnologică terestră din secolul al XXI-lea, prezentând în același timp alte câteva idei de ficțiune speculativă, cum ar fi călătoria interstelară subuminică, clonarea genetică, realitatea virtuală, robotica avansată etc.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

La sfârșitul secolului al XXI-lea, Pământul se află în pace. Oamenii comandă acum mașini auto-replicatoare care creează miracole inginerești pe scări enorme. Habitatele artificiale au fost create în întregul sistem solar. Rachetele Valkyrie cu antimaterie transportă exploratorii către stele aproape de viteza luminii. Totul pare bine.

Apoi, din negrul spațiului apare un roi de rachete relativiste. Deși sunt doar niște bucăți de metal de dimensiuni mici, se mișcă suficient de repede pentru a lovi cu forța multor arsenale nucleare. Ele sunt imposibil de urmărit și imposibil de oprit. Omenirea este nimicită de acest bombardament oribil.[1]

O mână de supraviețuitori se luptă cu disperare pentru a scăpa de flota extratereștrilor. Ei se ascund aproape de soare, în interiorul asteroizilor, sub crustele lunilor, în inelele de gheață și în spațiul îndepărtat interstelar. Dar majoritatea sunt vânați și masacrați fără milă.

Ultimul bărbat și ultima femeie de pe Pământ sunt capturați ca exemplare zoologice. În pântecele unei nave extraterestre, o ființă asemănătoare calmarului dezvăluie logica nemiloasă din spatele execuției omenirii: momentul în care oamenii au învățat să călătorească în spațiu la viteze relativiste a fost momentul în care omenirea a devenit pur și simplu prea periculoasă pentru vecinii săi din jur. Nimic personal.

Subscenarii[modificare | modificare sursă]

În continuare sunt prezentate diferite povestiri de supraviețuire în funcție de locul lor.

Soarele - O singură navă spațială se ascunde lângă Soare în timp ce joacă un joc de-a șoarecele și pisica și cu o navă extraterestră a intrușilor. Oamenii folosesc bombe de energie negativă pentru a provoca o erupție solară masivă, care distruge pe extratereștrii care îi urmăreau. Câțiva ani mai târziu, la sfârșitul cărții, această erupție transformă soarele într-o nova, curățând astfel sistemul solar de intruși.

Pământul - ultimii oameni care trăiesc pe Pământ sunt bărbați și femei într-un submersibil. Rachetele relativiste au lovit în timp ce ei studiau RMS Titanic. Unul dintre personaje găsește răgaz într-un program de realitate virtuală al Titanicului. În cele din urmă, cuplul merge pe țărmul orașului New York City, unde singurele dovezi pe care le descoperă că omenirea a existat vreodată este instalația unei piscine adânc îngropată sub noroi. Perechea trimite în mod regulat semnale SOS. Cei doi supraviețuitori sunt capturați de extratereștri ca exemplare zoologice.

Ceres - Coloniștii care locuiesc pe planeta pitică Ceres scapă neobservați de atacul inițial. Din nefericire, căldura reziduală din operațiunile normale ale coloniilor, plus săpăturile din caverne, au produs o coroană inconfundabilă de praf și emisii în infraroșu. Coloniștii știu că probabil vor atrage mai devreme sau mai târziu atenția extratereștrilor, dar nu au de ales decât să încerce să se ascundă. Astfel reduc consumul de energie aproape la zero și taie toate transmisiile radio. Extratereștrii, totuși, au transmis un program cu viruși, iar unul dintre roboții de pe Ceres îl preia. Virusul face ca robotul să producă nanomașini de auto-replicare care ridică punctul de topire al compușilor ceramici și metalici, duce la dezasamblarea habitatului Ceres, ucigând toți coloniștii.

Saturn - Clonele a ceea ce unii cred că sunt istoricul Isus și Buddha își conduc turma de pe inelele lui Saturn. Grupul intenționează să se ascundă în jurul piticii cenușii- bogată în energie, aflată în mediul interstelar. Acolo ei speră să reconstruiască civilizația umană și, în cele din urmă, să-i lovească pe ucigașii extratereștri.

Neptun - Unii oameni care se ascund sub crusta înghețată a lunii lui Neptun, Triton, își duc nava pe Neptun pentru a stabili o bază oceanică adâncă. Căpitanul are o cădere mentală și-și conduce nava la distrugere.

Spațiul îndepărtat - Mai multe nave interplanetare și câteva rachete Valkyrie care se întorc din misiunile lor interstelare sunt distruse inițial. O Valkyrie este distrusă de un tun montat pe o altă Valkyrie, pentru a-o împiedica să transmită accidental locul grupurilor răzlețe supraviețuitoare ale umanității. Există unele speculații că o mână de echipe soț/soție în navele Valkyrie din sistemele stelare din apropiere ar putea supraviețui.

Referințe contemporane și istorice[modificare | modificare sursă]

The Killing Star conține mai multe referiri la oameni și locurile istorice și contemporane, la locuri și la lucruri. Acestea includ:

  • Șase nave extraterestre care patrulează prin sistemul solar după atac au difuzat continuu melodia "We Are the World" de Michael Jackson și Lionel Richie. A servit atât ca o mângâiere pentru supraviețuitorii patetici cât și ca un purtător de viruși de calculator. Extratereștrii au ales această melodie parțial pentru că la 5 aprilie 1985 a constituit cea mai puternică transmisie radio transmisă vreodată de pe Pământ. De asemenea, a transmis impresia îngrijorătoare că omenirea ar putea deveni o forță unificată care să amenințe alte civilizații.
  • Străinii au prezentat celor doi supraviețuitori umani imagini din mai multe episoade Star Trek: Generația următoare, ca exemple ale dorinței adânc înrădăcinată a omenirii de a domina toate celelalte specii.
  • Unul dintre supraviețuitorii de pe Pământ și-a petrecut o perioadă exagerată de timp într-o simulare a realității virtuale a Titanicului. A stat așa de mult în programul până când acesta a devenit conștient de sine. Deoarece inteligența artificială era o reprezentare a mamei sale, acesta l-a convins să o șteargă, astfel încât să poată retrăi din nou în realitate.
  • Dinozaurii, flora veche și chiar peronaje istorice au fost clonate în roman, la fel ca în Jurassic Park.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Exotic Weapons - Atomic Rockets”. Projectrho.com. Accesat în . 

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Naeye, Robert. "The Killing Star Scenario". Mercury 32.6 (Nov. 2003): 24-24.
  • Berry, Adrian. "The younger you are, the safer". Spectator 278.8797 (08 Mar. 1997): 17.
  • Green, Roland. "Adult books: Fiction." Booklist 91.16 (15 Apr. 1995): 1484.
  • Gerald Jonas. "Science Fiction." New York Times Book Review (14 May 1995): 24.
  • Feeley, Gregory. "Science fiction and fantasy." Washington Post News Feed 118.202 (25 June 1995): 8