Thaksin Shinawatra
Thaksin Shinawatra (în thailandeză ทักษิณ ชินวัตร; n. ,[1][2][3] Districtul San Kamphaeng, Provincia Chiang Mai, Thailanda) este un politician thailandez. A fost prim-ministru al Thailandei din 2001 până la alegerile din septembrie 2005 din partea Partidul Thai Rak Thai.[5] A mai fost prim-ministru din 2005 până în 2006. În timpul mandatului său de prim-ministru, Thailanda a prosperat economic[6][7][8]. Dar a trebuit să demisioneze în 2006 pentru că a fost supus unei lovituri de stat[9].
Viața[modificare | modificare sursă]
Shinawatra s-a născut pe 26 iulie 1949 în provincia Chiang Mai.
Este căsătorit cu Pojaman Shinawatra cu care are trei copii: Phanthongtae (n. 1979), Pinthongtha (n. 1982) și Paethongtarn (n. 1987).
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Bondevik este cavaler al „Ordinului Chula Chom Klao”[10]
- „Ordinul Orange-Nassau”[11]
- „Ordinul Soarelui Peru”
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Bidhya Bowornwathana (). „Thaksin's model of government reform: Prime Ministerialisation through "a country is my company" approach”. Asian Journal of Political Science. 12 (1): 135–153. doi:10.1080/02185370408434237.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Thaksin Shinawatra, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Thaksin Shinawatra, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Thaksin Shinawatra, Munzinger Personen, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ „Profile: Thaksin Shinawatra”. BBC News. . Accesat în .
- ^ Fuller, Thomas (). „Protesters Jam Bangkok, but Rural Thais Love the Leader”. The New York Times. Accesat în .
- ^ NESDB, Economic Data, 1995–2006 Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ „Thailand Economic Monitor November 2005” (PDF). World Bank. Accesat în .
- ^ „Thaksin Shinawatra: from billionaire to fugitive ex-prime minister”. The Guardian. .
- ^ ราชกิจจานุเบกษา, ประกาศสำนักนายกรัฐมนตรี เรื่อง พระราชทานเครื่องราชอิสริยาภรณ์จุลจอมเกล้า, เล่ม ๑๑๙ ตอนที่ ๗ ข หน้า ๑, ๔ พฤษภาคม ๒๕๔๕
- ^ ราชกิจจานุเบกษา, ประกาศสำนักนายกรัฐมนตรี เรื่อง พระราชทานพระบรมราชานุญาตให้ประดับเครื่องราชอิสริยาภรณ์ต่างประเทศ, เล่ม ๑๒๑ ตอนที่ ๖ ข หน้า ๒, ๒๕ มีนาคม ๒๕๔๗