Teoria alegerii sociale
Teoria alegerii sociale sau alegerea socială reprezintă un cadru teoretic pentru analiza combinării opiniilor, preferințelor, intereselor sau a înțelegerilor individuale pentru a ajunge la o decizie colectivă sau bunăstare socială într-un anumit sens.[1] Un exemplu non-teoretic al unei decizii colective este adoptarea unei legi sau a unui set de legi în cadrul unei constituții. Teoria alegerii sociale datează de la formularea lui Condorcet a paradoxului de la vot. Alegerea socială și valorile individuale ale lui Kenneth Arrow (1951) și teorema imposibilității lui Arrow în el sunt în general recunoscute ca bază a teoriei alegerii sociale moderne. [1] Pe lângă teorema lui Arrow și paradoxul de la vot, teorema lui Gibbard-Satterthwaite, teorema juriului Condorcet, teorema alegătorului median și teorema lui May se numără printre cele mai cunoscute rezultate din teoria alegerii sociale.
Alegerea socială combină elementele economiei bunăstării și ale teoriei votării. Este individualist din punct de vedere metodologic, prin faptul că agregează preferințele și comportamentele membrilor individuali ai societății. Folosind elementele de logică formală pentru generalitate, analiza provine dintr-un set de axiome aparent rezonabile ale alegerii sociale pentru a forma o funcție de bunăstare socială (sau constituție).[2] Rezultatele au descoperit incompatibilitatea logică a diferitelor axiome, ca în teorema lui Arrow, dezvăluind o problemă de agregare și sugerând reformularea sau triajul teoretic în scăderea unor axiom (axiome).[1]
Lucrările ulterioare, de asemenea, iau în considerare abordările privind compensațiile și corectitudinea, libertatea și drepturile, restricțiile domeniului axiomatic asupra preferințelor agenților, populațiile variabile, strategia de protecție a mecanismelor de alegere socială, resursele naturale[1][3], capacitățile și funcțiile bunăstării[4] și bunăstare,[5], justiția[6] și sărăcia.[7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Amartya Sen, 2008. "social choice,". The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition, Abstract & TOC.
- ^ For example, in Kenneth J. Arrow, 1951, Social Choice and Individual Values, ch. II, section 2, A Notation for Preferences and Choice, and ch. III, "The Social Welfare Function".
- ^ Walter Bossert and John A. Weymark, 2008. "social choice (new developments)," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition, Abstract & TOC.
- ^ Basu Kaushik and Luis F. Lòpez-Calva, 2011. "Functionings and Capabilities," Handbook of Social Choice and Welfare, v. 2, pp. 153-187. Abstract.
- ^ Claude d'Aspremont and Louis Gevers, 2002. "Social Welfare Functionals and Interpersonal Comparability," Handbook of Social Choice and Welfare, v. 1, ch. 10, pp. 459–541. Abstract.
- ^ • Amartya Sen[1987] 2008. "justice," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition. Abstract & TOC.
• Bertil Tungodden, 2008. "justice (new perspectives)," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition. Abstract.
• Louis Kaplow, 2008. "Pareto principle and competing principles," The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition. Abstract.
• Amartya K. Sen, 1970 [1984]. Collective Choice and Social Welfare (description) Arhivat în , la Wayback Machine.:
ch. 9, "Equity and Justice," pp. 131-51.
ch. 9*, "Impersonality and Collective Quasi-Orderings," pp. 152-160.
• Kenneth J. Arrow, 1983. Collected Papers, v. 1, Social Choice and Justice. Description Arhivat în , la Wayback Machine., contents Arhivat în , la Wayback Machine., and chapter-preview links.
• Charles Blackorby, Walter Bossert, and David Donaldson, 2002. "Utilitarianism and the Theory of Justice, Handbook of Social Choice and Welfare, v. 1, ch. 11, pp. 543–596. Abstract. - ^ Bhaskar Dutta, 2002. Inequality, Poverty and Welfare, Handbook of Social Choice and Welfare, ch. 12, pp. 597–633. Abstract.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- List, Christian. „Social Choice Theory”. Stanford Encyclopedia of Phylosophy.
- Social Choice Bibliography by J. S. Kelly Arhivat în , la Wayback Machine.