Teorema imposibilității lui Arrow

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Kenneth Arrow în 2004

În teoria alegerii sociale, Teorema imposibilității lui Arrow sau Paradoxul lui Arrow afirmă că nu există o formă democratică de votare care să permită o alegere socială tranzitivă și rațională.[1] Teorema este numită după economistul de origine română[necesită citare] Kenneth Arrow, care a demonstrat-o în teza sa de doctorat și a popularizat-o în 1951 în cartea sa Social Choice and Individual Values (Alegeri sociale și valori individuale).[2]

Declarația teoremei[modificare | modificare sursă]

Nevoia de a agrega preferințele apare în multe discipline: în economia bunăstării, în care se încearcă găsirea unui rezultat economic care să fie acceptabil și stabil; în teoria deciziei, în care o persoană trebuie să facă o alegere rațională bazată pe mai multe criterii; și mai natural în sistemele electorale, care sunt mecanisme de extragere a unei decizii legate de guvernare de la o multitudine de preferințe ale alegătorilor.

Cadrul pentru teorema lui Arrow presupune că trebuie să extragem o ordine de preferință pe un anumit set de opțiuni (rezultate). Fiecare individ în societate (sau echivalent, fiecare criteriu de decizie) dă o ordine particulară de preferințe asupra setului de rezultate. Căutăm un sistem electoral cu voturi clasificate, numit o funcție de bunăstare socială (regulă de agregare a preferințelor), care transformă setul de preferințe (profilul preferințelor) într-o singură ordine globală de preferință socială.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kenneth J. Arrow (1921-)
  2. ^ Arrow, Kenneth J. (). „A Difficulty in the Concept of Social Welfare” (PDF). Journal of Political Economy. 58 (4): 328–346. doi:10.1086/256963. JSTOR 1828886. Arhivat din original (PDF) la .