Tarsila do Amaral

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tarsila do Amaral
Tarsila do Amaral, ca. 1925.jpg
Tarsila do Amaral
Date personale
Născută[3] Modificați la Wikidata
Capivari, Brazilia Modificați la Wikidata
Decedată (86 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
São Paulo, Brazilia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăConsolação Cemetery[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuOswald de Andrade[*] ()[5] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Brazil (1968–1992).svg Brazilia Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
sculptoriță[*] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia Julian[1]  Modificați la Wikidata
Opere importanteAbaporu[*][2], Workers[*]  Modificați la Wikidata
Site oficialhttp://www.tarsiladoamaral.com.br/  Modificați la Wikidata
Prezență online

Tarsila do Amaral (n. ,[3] Capivari, Brazilia – d. ,[3][4] São Paulo, Brazilia) a fost o pictoriță braziliană și cofondatoare a mișcării antropofagice.

Tarsila do Amaral (în jurul anului 1925)

Biografie[modificare | modificare sursă]

Împreună cu partenerul ei, Oswald de Andrade, al cărui prieten era Mário de Andrade, împreună cu Anita Malfatti, studentă a lui Georg Fischer-Elpons și Menotti del Picchia, aparținea grupului de artiști Grupo dos Cinco ("Grupul celor Cinci") și a fost membră a revistei culturale Semana de Arte Moderna.

Una dintre cele mai faimoase picturi intitulata Abaporu a fost creata în 1928. Abaporu înseamnă în limba populatiei Tupí, antropofag ,după care s-a numit ea însăși mișcarea-antropofagie. Pictura de 85 cm × 73 cm a fost achiziționată de către colecționarul și milionarul argentinian Eduardo Costantini în anul 1995 cu 1,5 milioane dolari și este în prezent în Museu de arte latino-americana din Buenos Aires (MALBA).

Ideea europeană de primitivitate a culturilor lor străine, combinată cu atribuirea sălbaticului nobil, uneori corespunde imaginii canibalismului. Ca mișcare artistică împotriva eurocentrismului și pentru o referință încrezătoare atât la tradițiile proprii, cât și la direcțiile europene moderne de stil, Tarsila do Amaral și Movimento antropófago au atacat stereotipuri și atribuții europene pentru a le deconstrui.

În critica postcoloniană de astăzi, există referințe destul de clare la Movimento antropófago. Luzenir Caixeta și Lucia Helena se referă, de asemenea, în legătura cu Movimento antropófago, la carnavalul brazilian în stilul său dionisiac și militant, a cărui trăsătură principală reprezintă critica la cultura dominantă europeană.

În 2007, asteroidul (4123) Tarsila a fost numit după ea.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  2. ^ https://www.moma.org/artists/49158, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d Tarsila do Amaral, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Tarsila do Amaral, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  5. ^ Tarsila do Amaral: Inventing Modern Art in Brazil[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lucia Helena (1983): Uma literatura antropofagica. UNI Ceara.
  • Luzenir Caixeta (2004): Antropofagia ca răspuns la Hegemonia Culturală Eurocentrică sau: Cum societatea majoritară trebuie să "înghită" femeile feministe migrante. În: Hito Steyerl, Encarnación Gutiérrez Rodríguez (Ed.): Subalternul vorbeste germana? Migrație și critici postcoloniale, Editura Unrast, Münster, ISBN 3-89771-425-6.

Legături externe[modificare | modificare sursă]