Dinastia Tang

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Tang)
Acest articol conține text în limba chineză. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor chinezești.
Dinastia Tang
Tang
唐朝
—  Imperiu  —
 – 
Dinastia Tang în 669
Dinastia Tang în 669
Dinastia Tang în 669
CapitalăChang'an
(618–904)

Luoyang
(904–907)
LimbăChineza veche
Religiebudism , taoism , confucianism , religia tradițională chineză
Guvernare
Formă de guvernareMonarhie
Împărat 
 - 618-626Împăratul Gaozu (primul)
 - 904-907Împăratul Ai (ultimul)
Istorie
Epoca istoricăEvul Mediu
Urcarea lui Li Yuan pe tron618 d.Hr.
Perioada Împărătesei Wu Zetianseptembrie 690 d.Hr.
Uzurparea tronului de către Zhu Quanzhong907 d.Hr.
Economie
Monedămonede chinezești antice[*]
Istoria Chinei
Istoria Chinei
Istoria Chinei
ANTICHITATE
Dinastia Xia c. 2100–c. 1600 BCE
Dinastia Shang c. 1600–c. 1046 BCE
Dinastia Zhou c. 1045–256 BCE
 Zhou de Vest
 Zhou de Est
   Primăverile și Toamnele
   Statele Combatante
PERIOADA IMPERIALĂ
Dinastia Qin 221–206 BCE
Dinastia Han 206 BCE – 220 CE
  Han de Vest
  Dinastia Xin
  Han de Est
Trei Regate 220–280
  Wei, Shu și Wu
Dinastia Jin 265–420
  Jin de Vest 16 Regate
304–439
  Jin de Est
Dinastiile din Sud și din Nord
420–589
Dinastia Sui 581–618
Dinastia Tang 618–907
  (A doua Dinastie Zhou 690–705)
5 Dinastii și
10 Regate

907–960
Dinastia Liao
907–1125
Dinastia Song
960–1279
  Song de Nod Xia de Vest
  Song de Sud Jin
Dinastia Yuan 1271–1368
Dinastia Ming 1368–1644
Dinastia Qing 1644–1911
PERIOADA MODERNĂ
Republica Chineză 1912–1949
Republica Populară
Chineză

Istoria Republicii
Populare Chineze

1949–present
Taiwan
Istoria Taiwanului
1949–present

Dinastia Tang ( chineză: 唐朝; pinyin: Táng Cháo) a fost o dinastie care a condus China între 618 și 907. Imperiul Tang a reprezentat perioada de apogeu a civilizației chineze. Toleranța religioasă de care a dat dovadă această dinastie, a cărei ilustru reprezentant a fost Taizong, a permis răspândirea doctrinelor budiste, precum și a zoroastrismului, a maniheismului și a misionarilor creștini nestorieni. În această perioadă viața culturală asumă un puternic impuls, impuls pe care China îl transmite și Japoniei. A fost epoca de aur a poeziei, epoca în care au trăit cei mai mari poeți ai Chinei: Li Taibo, Du Fu și în care au apărut marile școli de pictură.