Sari la conținut

Tahru himalaian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tahru himalaian
Tahrul himalaian la Rezervația Naturală Kedarnath din Uttarakhand, India.
Stare de conservare

Risc scăzut (NT)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Artiodactyla
Familie: Bovidae
Subfamilie: Caprinae
Gen: Hemitragus
Specie: H. jemlahicus
Nume binomial
Hemitragus jemlahicus
(Smith, 1826)
Areal

Tahrul himalaian (Hemitragus jemlahicus) este un ungulat paricopitat de talie mare, nativ din Munții Himalaya, arealul său întinzându-se în sudul Tibetului, nordul Indiei, vestul Bhutanului și Nepal. Specia este inclusă în categoria celor „aproape amenințate” pe Lista Roșie a IUCN, deoarece populația sa este în declin din cauza vânătorii și a pierderii habitatului.[1]

Tahrul himalaian a fost introdus de-a lungul timpului și în Argentina, Noua Zeelandă, Africa de Sud și Statele Unite.[1][2]

Taxonomie și filogenie

[modificare | modificare sursă]

Tahrul aparține subfamiliei Caprinae, din ordinul Artiodactyla (paricopitate). Cele mai apropiate rude ale sale din această subfamilie sunt oile și caprele.[3] O subspecie, tahrul himalaian estic, a fost descrisă în 1944.[4] Această clasificare nu mai este considerată valabilă astăzi, nefiind recunoscută nicio subspecie în prezent.[1]

O analiză filogenetică recentă indică faptul că genul Hemitragus este monospecific, iar tahrul himalaian este o capră sălbatică.[5]

Cuvântul „tahru” derivă din numele local al animalului în Himalaya de Vest (tahr). Din cauza confuziei cu thār, un cuvânt nepalez care desemnează seroul de Himalaya (o antilopă-capră), a fost ortografiat și „thar”.[6]

Numele de gen Hemitragus provine din cuvintele grecești hēmi- (jumătate) și trágos (capră).[7][8]

Mascul

Tahrul himalaian are capul mic, urechi mici și ascuțite, ochi mari și coarne ale căror caracteristici diferă între masculi și femele.[3] Coarnele lor pot atinge o lungime maximă de 46 cm. Specia prezintă dimorfism sexual accentuat: femelele au o greutate și o talie mai mici și coarne mai reduse ca dimensiune. Coarnele sunt curbate spre înapoi, prevenind rănirea în timpul sezonului de împerechere, când confruntările cap în cap reprezintă un ritual comun printre masculi. În medie, un mascul cântărește în jur de 73 kg, în timp ce femelele au o greutate medie de 36 kg, înălțimea animalului fiind mai mică decât lungimea sa.[9]

Aspectul exterior al tahrului este perfect adaptat la clima aspră din Himalaya. Aceștia au o blană groasă, lânoasă, de culoare roșiatică, dublată de un subpăr des, caracteristic condițiilor din habitatul lor. Spre sfârșitul iernii, blana lor se rărește și capătă o nuanță mai deschisă.[10]

Ca membru al grupului de mamifere ungulate, tahrul himalaian posedă un număr par de degete (este paricopitat). Aceste animale au dezvoltat capacitatea unică de a adera atât pe suprafețele netede, cât și pe cele colțuroase, tipice reliefului montan în care trăiesc, o caracteristică extrem de utilă pentru mobilitatea lor. Copitele tahrului au un mijloc elastic, cu o consistență similară cauciucului, care le permite să adere la stâncile netede, în timp ce stratul de keratină de pe marginea copitei le asigură o durabilitate crescută, esențială pentru parcurgerea terenului pietros. Această adaptare le permite să se deplaseze rapid și sigur pe munte.[10]

Speranța de viață a tahrului himalaian este de obicei de 14-15 ani, femelele trăind mai mult decât masculii. Cel mai vârstnic exemplar cunoscut a trăit 22 de ani în captivitate.[11]

Habitat și comportament

[modificare | modificare sursă]
Exemplar tânăr, Africa de Sud

Este adaptat la viața într-un climat rece și pe un relief stâncos, motiv pentru care este întâlnit în zonele muntoase. În Munții Himalaya, aceștia populează în principal pantele cu altitudini cuprinse între 2.500 și 5.000 metri. Se hrănește cu o varietate mare de plante, preferând de obicei locurile unde vegetația este accesibilă pentru pășunat și lăstărit. În timpul iernii (când zăpada acoperă vegetația la altitudini mari), aceștia coboară pe versanții situați la o altitudine mai joasă.[12]

Tahrul himalaian este un animal ierbivor, care își petrece cea mai mare parte a timpului pășunând iarbă și hrănindu-se cu frunze sau, uneori, cu fructe.[1] Picioarele sale scurte îi permit să își mențină echilibrul în timp ce se întinde după frunzele arbuștilor și ale copacilor de talie mică.[10] Tahrul consumă mai multe plante lemnoase decât specii ierboase,[13] iar până la 75% din dieta sa este alcătuită din graminee naturale.[14]

Tahrul himalaian este o pradă obișnuită pentru leopardul zăpezilor.

Tahrul este o specie poligină, iar masculii se confruntă cu o competiție acerbă pentru a avea acces la femele. Masculii tineri, aflați la vârsta reproducerii, hoinăresc și se împerechează oportunist (atunci când masculii mai mari nu sunt în preajmă), în timp ce masculii maturi (cu vârsta de peste patru ani) se angajează în comportamente ritualice și lupte pentru a-și asigura partenerele.

În timpul sezonului de împerechere, masculii activi din punct de vedere reproductiv își pierd o mare parte din rezervele de grăsime, spre deosebire de femele și de masculii inactivi, ceea ce indică un cost energetic substanțial al acestor comportamente.[15] Printre factorii care determină care mascul va fi dominant se numără talia, greutatea și nivelul de testosteron. Culoarea blănii poate avea, de asemenea, un impact: masculii cu blana mai deschisă la culoare au șanse mai mari să obțină acces la femelele aflate în estru.[16]

Puii se pot ridica în picioare la scurt timp după naștere.[3] Femelele au o perioadă de gestație de 180–242 de zile și fată, de regulă, un singur ied.[15][1] Acest lucru demonstrează că selecția sexuală poate fi extrem de importantă pentru succesul reproductiv și adaptativ al masculilor.

  1. 1 2 3 4 5 6 Ale, S.B.; Sathyakumar, S.; Forsyth, D.M.; Lingyun, X.; Bhatnagar, Y.V. (). Hemitragus jemlahicus. IUCN Red List of Threatened Species. 2020. doi:10.2305/IUCN.UK.2020-2.RLTS.T9919A22152905.enAccesibil gratuit. Accesat în .
  2. Grubb, P., Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (3rd ed.), Johns Hopkins University Press, p. 705, ISBN 0-8018-8221-4
  3. 1 2 3 Theodor, J. M. (). „Artiodactyla (Even-Toed Ungulates Including Sheep and Camels)”. Encyclopedia of Life Sciences. doi:10.1038/npg.els.0001570. ISBN 978-0-470-01617-6.
  4. Pohle, H. (). „Hemitragus jemlahicus schaeferi sp. n., die östliche Form des Thars”. Zoologischer Anzeiger. 144 (9/10): 184–191.
  5. Ropiquet, A.; Hassanin, A. (). „Molecular evidence for the polyphyly of the genus Hemitragus (Mammalia, Bovidae)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 36 (1): 154–168. Bibcode:2005MolPE..36..154R. doi:10.1016/j.ympev.2005.01.002. PMID 15904863.
  6. Simpson, J. A., & Weiner, E. S. C. (1989). Oxford English Dictionary (Second ed.). New York: Oxford University Press.
  7. Liddell, H.G.; Scott, R. (). „ἡμῐ-”. A Greek–English Lexicon (ed. Ninth). Oxford: Clarendon Press. Arhivat din original la . Accesat în .
  8. Liddell, H.G.; Scott, R. (). „τράγος”. A Greek–English Lexicon (ed. Ninth). Oxford: Clarendon Press. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. Hemitragus jemlahicus (Himalayan tahr)”. Arhivat din original la . Accesat în .
  10. 1 2 3 „Himalayan tahr”. . Arhivat din original la . Accesat în .
  11. Smith, A. T., Yan Xie, Hoffman, R., Lunde, D., MacKinnon, J., Wilson, D. E. and Wozencraft, W. C. 2008. A Guide to the Mammals of China. Princeton University Press, Princeton, New Jersey.
  12. Himalayan tahr (Hemitragus jemlahicus). Arkive. http://www.arkive.org/himalayan-tahr/hemitragus-jemlahicus/ Arhivat în , la Wayback Machine.
  13. Watson, M. B. (). Aspects of the feeding ecology of Himalayan tahr (Hemitragus jemlacicus), some comparisons with chamois (Rupicapra rupicapra rupicapra) and implications for tahr management in New Zealand (Teză). Lincoln University. hdl:10182/2904.
  14. Clauss, M.; Hummel, J.; Vercammen, F.; Streich, W. J. (). „Observations on the Macroscopic Digestive Anatomy of the Himalayan Tahr (Hemitragus jemlahicus)”. Anatomia, Histologia, Embryologia. 34 (4): 276–278. doi:10.1111/j.1439-0264.2005.00611.x. PMID 15996131.
  15. 1 2 Forsyth, David M.; Duncan, Richard P.; Tustin, Ken G.; Gaillard, Jean-Michel (). „A Substantial Energetic Cost to Male Reproduction in a Sexually Dimorphic Ungulate”. Ecology. 86 (8): 2154–2163. Bibcode:2005Ecol...86.2154F. doi:10.1890/03-0738.
  16. Lovari, S.; Pellizzi, B.; Boesi, R.; Fusani, L. (). „Mating Dominance Amongst Male Himalayan Tahr: Blonds Do Better”. Behavioural Processes. 81 (1): 20–25. Bibcode:2009BehPr..81...20L. doi:10.1016/j.beproc.2008.12.008. PMID 19133319.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]