Tabăra de refugiați Traiskirchen
Tabăra de refugiați Traiskirchen (în germană Flüchtlingslager Traiskirchen) este situată la aproximativ 20 km sud de Viena, în Austria Inferioară fiind cea mai mare tabără de refugiați din Austria și una dintre cele mai mari tabere de acest gen din Uniunea Europeană. Tabăra de refugiați se află în orașul Traiskirchen, pe locul fostei Școli Imperiale de Cadeți de Artilerie, construită în 1900.[1] Școala de Cadeți Traiskirchen putea găzdui până la 340 de cadeți, 160 de angajați și 110 cai pentru lecții de echitație.
În perioada ocupării Austriei de către Aliați, o cazarmă a armatei sovietice (aproximativ 2000 de soldați sovietici) și un spital au fost găzduite în clădirile școlii de cadeți până în toamna anului 1955.
Clădirile au fost folosite inițial de guvern ca tabără de refugiați între 1956 și 1960, folosită inițial ca adăpost pentru refugiații din Ungaria, care își părăsiseră țara după Revoluția Ungară din 1956. Pe 5 noiembrie 113 810 persoane au venit în Austria, dintre care 6000 au fost duse în tabăra din Traiskirchen. Aceasta a fost prima utilizare ca tabără de refugiați, în urma căreia s-a decis găzduirea altor refugiați din întreaga lume. Pe 8 martie 1957 Ministerul Federal de Interne a alocat 20 de milioane de șilingi (1,45 milioane de euro) pentru renovarea clădirilor. După perioada numită Primăvara de la Praga din 1968, refugiați cehi și slovaci au fost aduși aici. În anii 1970 și 1980 centrul a găzduit refugiați în principal din Europa de Est, dar și din Uganda, Chile, Iran, Irak și Vietnam. Între refugiații primiți inițial aici s-au numărat Ioan Holender, care a devenit ulterior directorul Operei de Stat din Viena, și apreciatul jurnalist Paul Lendvai.[2]
În mai 1990 primarul orașului Traiskirchen a anunțat că, în conformitate cu promisiunea ministrului de interne, centrul pentru refugiați va fi închis definitiv. Totuși, acest plan a fost respins, deoarece în 1990 doar puțini refugiați puteau fi cazați în alte locații. De asemenea, se preconiza că în ianuarie 1991 va fi necesară cazarea unor noi refugiați din Uniunea Sovietică.
În 1993 tabăra de refugiați a fost denumită „Centru Federal de Îngrijire pentru Solicitanți de Azi”.
În 2015, urmare a crizei migranților din Europa, centrul pentru solicitanții de azil a trebuit să admită un număr mai mare de imigranți ilegali. În urma criticilor vehemente din partea presei și a publicului, Amnesty International a inspectat tabăra pe 6 august 2015.
La sfârșitul lunii iulie 2015, peste 4500 de persoane erau cazate în această tabără pentru refugiați. Pe 5 august, cu o zi înainte de inspecție, autoritățile au declarat oprirea admiterilor ulterioare. La momentul inspecției, aproximativ 1500 de persoane erau încă neadăpostite, între care peste 500 de copii și adolescenți neînsoțiți.
Conform raportului prezentat de Amnesty International, condițiile de viață în tabăra din Traiskirchen erau nedemne pentru cazarea refugiaților. S-au constatat: lipsa personalului de îngrijire și a traducătorilor, lipsa organizării, probleme de aprovizionare cu alimente, condiții sanitare necorespunzătoare, lipsa secțiunilor separate pentru femei și bărbați și a unui sistem de supraveghere pentru constatarea și pedepsirea actelor de violență.[3]
Tabăra de refugiați Traiskirchen este frecvent supusă dezbaterilor politice și mediatice din Austria. Condițiile precare de viață ale refugiaților au fost criticate, iar cei găzduiți acolo au fost deseori asociați cu trafic de droguri, furt și infracțiuni violente. Poliția este adesea acuzată că a desfășurat acțiuni semilegale în cadrul controalelor întreprinse în interiorul, dar și în afara taberei de refugiați.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „ANNO Historische österreichische Zeitungen und Zeitschriften”.
- ↑ „Prominente Flüchtlinge” (în germană). www.unhcr.at. Accesat în .
- 1 2 „Raportul Amnesty International”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Günther Puchinger: Von der Kadettenschule zum Flüchtlingslager. Die k.u.k. Artillerie-Kadettenschule in Traiskirchen und ihre Verwendung nach dem Zusammenbruch der Monarchie., Editura Primăriei, Traiskirchen, 1991.
- Wilhelm Soucek: Geschichte des Flüchtlingslagers Traiskirchen von 1956–1992., Lucrare de diplomă, Universitatea din Viena, Viena, 1994.
- Rudolf Biegler, Franz Schögl: Die Stadt Traiskirchen 2007. Festschrift zur Erinnerung an die Stadterhebung am 30. Juni 1927. Editura Primăriei Traiskirchen, Traiskirchen, 2007.
- Daniela Peterka-Benton: Organisierte Schlepperkriminalität. Fragebogenuntersuchung über den Handel mit der Ware Mensch aus Sicht von geschleppten Personen aus der Russischen Föderation und dem ehemaligen Jugoslawien. disertație, Universitatea din Viena,Viena, 2008.
- Herbert Langthaler: „Das Lager.“ Die Erstaufnahmestelle Traiskirchen. în: Thomas Schmidinger (ed.): „Vom selben Schlag …“ Migration und Integration im niederösterreichischen Industrieviertel., Editura Verein Alltag, Wiener Neustadt, 2008, ISBN: 978-3-902282-17-0, pp. 125–132.