Târtiță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Părțile externe ale păsării

Târtița, numită și crupion, uropigiu (Uropygium) (en. rump), este treimea posterioară superioară a corpului păsărilor, care corespunde ultimelor vertebre și susține penele cozii. Are forma unei protuberanțe triunghiulare spongioase și este formată dintr-un țesut cărnos care înconjoară vertebrele codale și glanda uropigiană. Glanda uropigiană formează o proeminență cărnoasă pe târtiță și secretă o substanță grasă necesară impermeabilizării penajului față de apă. Situată între spate și penele supracodale, târtița formează în partea din spate a sinsacrului un tubercul musculo-glandular care susține rectricele (penele mari și puternice ale cozii). Culoarea penajului târtiței este o caracteristică pe care ornitologii o folosesc pentru a face distincția între speciile înrudite și uneori și între masculii și femelele din aceeași specie.[1][2][3][4][5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism, București, 1984
  2. ^ Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. Editura Albatros, București. 1983
  3. ^ Olin Sewall Pettingill, Jr. Ornithology in Laboratory and Field. Fifth Edition. Academic Press, 1985
  4. ^ Gail Damerow. The Chicken Encyclopedia: An Illustrated Reference. Storey Publishing, LLC, 2012
  5. ^ Julian J Baumel , Anthony S King, James E Breazile, Howard E Evans, James C Vanden Berge. Handbook of Avian Anatomy: Nomina Anatomica Avium. Nuttall Ornithological Club Publications, Volume 23, 1993