Sari la conținut

Sylvia Earle

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sylvia Earle
Sylvia Earle
Sylvia Earle ()
Date personale
Născută (90 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Gibbstown⁠(d), Greenwich Township⁠(d), New Jersey, SUA Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGraham Hawkes[*][[Graham Hawkes (Marine engineer and submarine designer)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiebiolog marin[*]​
oceanografă[*]​
exploratoare
botanist[*]​
biologă Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteengleză[3][4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materDuke University[5]
Florida State University[*]​  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Berkeley din California  Modificați la Wikidata
PremiiSalón Nacional de la Fama de Mujeres[*][[Salón Nacional de la Fama de Mujeres (American institution created in 1969)|​]] ()[6]
Carl Sagan Award for Public Understanding of Science[*][[Carl Sagan Award for Public Understanding of Science (science communication award)|​]] ()
Premiul TED[*]​ ()[7]
Library of Congress Living Legend[*][[Library of Congress Living Legend (award for creative contributions to American life)|​]][8][9]
Patron’s Medal[*][[Patron’s Medal (award from the Royal Geographical Society)|​]] ()[10]
Hans Hass Award[*][[Hans Hass Award (award in recognition of contribution made to the advancement of our knowledge of the ocean)|​]] ()
Rachel Carson-prisen[*][[Rachel Carson-prisen (international environmental award for women)|​]] ()[11]
Premiul Rachel Carson[*]​ ()[12][13]
Orde van de Gouden Ark[*][[Orde van de Gouden Ark (environmental award and international order of knighthood in three classes founded in 1971 by Prince Bernhard of the Netherlands)|​]] ()
Medalla Hubbard[*][[Medalla Hubbard (medal awarded by the National Geographic Society for distinction in exploration, discovery, and research)|​]] ()[14]
...încă 7  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sylvia Alice Earle (n. , Gibbstown⁠(d), Greenwich Township⁠(d), New Jersey, SUA) este o biologă marină, oceanografă, exploratoare, autoare și conferențiară americană. Este cunoscută pentru cercetările sale asupra ecosistemelor marine, pentru explorările subacvatice și pentru activitatea de conservare a oceanelor.[15][16] În 1990 a devenit prima femeie numită cercetător-șef (chief scientist) al National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA).[16][17]

Earle este asociată cu National Geographic Society ca Explorer at Large și este fondatoarea organizației Mission Blue, care promovează protejarea unor zone marine considerate importante pentru sănătatea oceanelor.[18][19] A fost numită de revista Time primul „Hero for the Planet” și este supranumită frecvent „Her Deepness”, datorită activității sale în explorarea adâncurilor marine.[20][21]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Sylvia Earle s-a născut în localitatea Gibbstown din statul New Jersey, în familia lui Alice Freas Richie Earle și Lewis Reade Earle.[15][16] Părinții ei au încurajat-o să observe natura, iar copilăria petrecută în apropierea mediilor naturale a contribuit la interesul său timpuriu pentru plante și animale.[16]

În copilărie, familia s-a mutat în Dunedin, Florida, pe coasta Golfului Mexic. Contactul direct cu mediul marin din Florida i-a orientat interesul către studiul oceanelor și al vieții subacvatice.[16][17] A studiat la Florida State University, unde a obținut diploma de licență în 1955, apoi la Duke University, unde a urmat studii de masterat și doctorat.[22][23]

Cercetările sale universitare s-au concentrat asupra algelor și a ecosistemelor marine din Golful Mexic. Earle a fost printre oamenii de știință care au folosit scufundarea autonomă ca metodă de observare directă a organismelor marine în mediul lor natural.[17][21]

Carieră științifică

[modificare | modificare sursă]

După încheierea studiilor doctorale, Earle a lucrat în cercetare și în mediul academic, inclusiv la Harvard University, University of California, Berkeley și California Academy of Sciences, unde a fost curator de ficologie.[24][25] Activitatea sa a combinat studiul științific al vieții marine cu explorarea subacvatică și dezvoltarea de instrumente pentru cercetarea adâncurilor.

În 1964 a participat la o expediție de cercetare în Oceanul Indian, într-o perioadă în care femeile erau rareori incluse în astfel de programe oceanografice.[16][17] Experiența a fost urmată de o carieră în care Earle a participat la numeroase expediții și a acumulat mii de ore de lucru sub apă.[26][27]

Tektite II și explorările subacvatice

[modificare | modificare sursă]
Echipa feminină TEKTITE-II, condusă de Earle, în timpul antrenamentului cu aparat de respirat cu circuit închis, în 1970.

În 1970, Earle a condus Mission 6 din cadrul proiectului Tektite II, o misiune cu echipaj format exclusiv din femei. Cercetătoarele au locuit într-un habitat subacvatic aflat în apropierea Insulelor Virgine Americane și au realizat observații asupra ecosistemului marin local.[28][29] Misiunea a avut importanță atât pentru cercetarea oceanografică, cât și pentru vizibilitatea femeilor în științele marine.[28]

În 1979, în apropiere de Oahu, Earle a coborât cu un costum atmosferic de scufundare de tip JIM la o adâncime de aproximativ 381 de metri și a mers pe fundul oceanului fără legătură directă cu suprafața.[30][31] Realizarea este menționată ca unul dintre recordurile importante ale explorării subacvatice moderne.[30]

Tehnologie marină și NOAA

[modificare | modificare sursă]

În anii 1980, Earle a fost implicată în dezvoltarea unor tehnologii pentru explorarea oceanului adânc. Împreună cu inginerul Graham Hawkes, a contribuit la înființarea Deep Ocean Engineering, companie orientată spre proiectarea de vehicule și echipamente subacvatice.[32][33] Printre proiectele asociate cu această activitate s-a numărat și submersibilul de cercetare Deep Rover, folosit pentru explorări la mare adâncime.[34]

În 1992 a fondat Deep Ocean Exploration and Research, cunoscută ca DOER Marine, companie care dezvoltă și operează sisteme pentru medii oceanice profunde.[33][20]

În 1990, Earle a fost numită chief scientist al National Oceanic and Atmospheric Administration, funcție pe care a ocupat-o până în 1992.[16][35] În această perioadă s-a ocupat de teme legate de starea apelor, cercetarea marină și impactul activităților umane asupra ecosistemelor oceanice.[16] Experiența sa privind efectele deversărilor de petrol a făcut ca Earle să fie consultată în evaluarea unor accidente și dezastre de mediu marin.[21][17]

National Geographic și popularizarea științei

[modificare | modificare sursă]
Președintele Barack Obama discutând cu dr. Sylvia Earle în timpul unei vizite la Atolul Midway, la 1 septembrie 2016. Dr. Earle îi arată președintelui o fotografie a unei specii de pește albastru, recent descoperită, originară din apele din jurul atolului Midway.

Din 1998, Earle este asociată cu National Geographic Society, unde a deținut statutul de Explorer-in-Residence, ulterior Explorer at Large.[18][23] A coordonat și a susținut expediții, programe educaționale și proiecte de comunicare publică dedicate oceanelor.[36]

Între inițiativele asociate cu această perioadă se numără Sustainable Seas Expeditions, un program de cercetare și explorare a sanctuarelor marine naționale din Statele Unite.[36][37] Earle a folosit constant expedițiile și aparițiile publice pentru a susține ideea că sănătatea oceanului este legată direct de climă, biodiversitate și securitatea alimentară.[26][38]

Mission Blue

[modificare | modificare sursă]

În 2009, Earle a primit TED Prize, distincție pe care a folosit-o pentru a cere sprijin public pentru crearea unei rețele globale de arii marine protejate.[26][39] În același an a fondat Mission Blue, organizație cunoscută și sub numele de Sylvia Earle Alliance.[19]

Mission Blue promovează conceptul de „Hope Spots”, zone marine considerate esențiale pentru biodiversitate, pentru funcționarea ecosistemelor sau pentru comunitățile umane dependente de mare.[40][41] Earle a susținut și obiectivul protejării a cel puțin 30% din suprafața oceanelor până în 2030, țintă asociată frecvent cu mișcarea internațională „30x30”.[42]

Organizația lucrează cu cercetători, comunități locale și grupuri de conservare pentru recunoașterea și protejarea acestor zone.[41]

Prin Mission Blue, Earle susține extinderea ariilor marine protejate și reducerea presiunilor produse de pescuitul industrial, poluare, exploatarea resurselor și schimbările climatice asupra oceanelor.[41][43]

Activism și poziții publice

[modificare | modificare sursă]

Earle este una dintre vocile publice cele mai cunoscute ale conservării oceanelor, face parte din Ocean Elders, un grup internațional care susține protejarea oceanului și a faunei marine.[44] Ea a susținut în mod repetat că oceanele trebuie înțelese ca sisteme vii, nu doar ca surse de hrană, transport sau resurse minerale.[26][38] În discursurile și cărțile sale, a insistat asupra legăturii dintre sănătatea oceanelor, schimbările climatice, ciclurile biogeochimice și supraviețuirea societăților umane.[45][46]

A pledat pentru protejarea unei părți semnificative a oceanelor prin arii marine protejate și pentru schimbarea modului în care societățile privesc pescuitul industrial și exploatarea mediului marin.[40][47]

Distincții și realizări

[modificare | modificare sursă]

Sylvia Earle a primit numeroase premii și onoruri pentru contribuțiile sale la știință, explorare și conservarea mediului.[43][24] În 1976 a primit NOGI Award for Science, acordat de Academy of Underwater Arts and Sciences.[48] În 2000 a fost inclusă în National Women's Hall of Fame și în Women Divers Hall of Fame.[49][50]

În 2000 a fost desemnată „Living Legend” de Library of Congress.[51] În 2009 a primit TED Prize, iar în 2014 a fost desemnată laureată Champions of the Earth de către Programul Națiunilor Unite pentru Mediu.[26][43] În 2018 a primit Premiul Prințesa de Asturias pentru Concordie, ca recunoaștere a activității sale pentru cunoașterea și conservarea oceanelor.[52]

Alte distincții menționate în biografiile sale includ Hubbard Medal a National Geographic Society, Patron's Medal a Royal Geographical Society, Rachel Carson Prize și Seattle Aquarium Lifetime Achievement Award.[23][24][53]

Lucrări selectate

[modificare | modificare sursă]

Earle este autoarea sau coautoarea mai multor cărți despre oceane, explorare subacvatică și conservarea mediului marin.[26][16] Printre lucrările sale se numără:

  • Exploring the Deep Frontier: The Adventure of Man in the Sea (1980), împreună cu Al Giddings;[54]
  • Sea Change: A Message of the Oceans (1995);[55]
  • Dive!: My Adventure in the Deep Frontier (1999);[56]
  • Wild Ocean: America's Parks Under the Sea (1999);[57]
  • National Geographic Atlas of the Ocean: The Deep Frontier (2001);[58]
  • The World Is Blue: How Our Fate and the Ocean's Are One (2009);[45]
  • Blue Hope: Exploring and Caring for Earth's Magnificent Ocean (2014).[59]

În cultura populară

[modificare | modificare sursă]

Viața și activitatea lui Earle au fost prezentate în documentarul Mission Blue, lansat în 2014, care urmărește cariera sa științifică și campania pentru crearea unei rețele globale de zone marine protejate.[60][61]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Sylvia Earle” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  2. ↑ Andrew Bell. „Sylvia Earle” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  3. ↑ „Sylvia Earle”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  4. ↑ „Sylvia Earle”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  5. ↑ „Sylvia Earle, "Face of Marine Biology," Receives Distinguished Alumni Award”.
  6. ↑ „Sylvia A. Earle”. National Women's Hall of Fame[*].
  7. ↑ „Sylvia Earle imagines ocean "Hope Spots"”. TED[*].
  8. ↑ „Sylvia Earle - Living Legends”. Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii.
  9. ↑ „Library of Congress to Honor "Living Legends"” (în engleză). Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii. . Wikidata Q99543322.
  10. ↑ Societatea Regală de Geografie din Marea Britanie (). „Gold Medal Recipients” (în engleză). Societatea Regală de Geografie din Marea Britanie. Wikidata Q61782217.
  11. ↑ „Sylvia Earle blir tildelt Rachel Carson-prisen 2017”. Rachel Carson Prize[*].
  12. ↑ „Audubon Announces 2009 Rachel Carson Award Winners”. National Audubon Society[*]. .
  13. ↑ „6 Win 2009 Rachel Carson Awards”, The Daily Green,
  14. ↑ „Explorers Honored at National Geographic's 125th Anniversary Gala”. National Geographic. .
  15. 1 2 „Sylvia Earle”. Encyclopaedia Britannica (în engleză). Accesat în .
  16. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 „Sylvia Earle”. National Women's History Museum (în engleză). Accesat în .
  17. 1 2 3 4 5 „Sylvia Earle, Ph.D”. Academy of Achievement (în engleză). Accesat în .
  18. 1 2 „Sylvia Alice Earle”. National Geographic Explorers (în engleză). Accesat în .
  19. 1 2 „About Us”. Mission Blue (în engleză). Accesat în .
  20. 1 2 „Dr. Sylvia Earle”. Smithsonian Ocean (în engleză). Accesat în .
  21. 1 2 3 White, Wallace (). „Her Deepness”. The New Yorker (în engleză). Accesat în .
  22. ↑ „Sylvia Earle”. Duke University Centennial (în engleză). Accesat în .
  23. 1 2 3 „Sylvia Alice Earle”. National Geographic Live (în engleză). Accesat în .
  24. 1 2 3 „Sylvia Earle - Career”. Fundación Princesa de Asturias (în engleză). Accesat în .
  25. ↑ „Sylvia Alicia Earle”. IUCN World Conservation Congress 2025 (în engleză). Accesat în .
  26. 1 2 3 4 5 6 „Sylvia A. Earle”. TED (în engleză). Accesat în .
  27. ↑ „How Sylvia Earle fell in love with the ocean—and why she's never stopped fighting for it”. National Geographic (în engleză). . Accesat în .
  28. 1 2 „Tektite”. The Mariners' Museum and Park (în engleză). Accesat în .
  29. ↑ Crawford, Amy (). „The Forgotten Women Aquanauts of the 1970s”. Atlas Obscura (în engleză). Accesat în .
  30. 1 2 „Deepest untethered sea walk (female)”. Guinness World Records (în engleză). Accesat în .
  31. ↑ „Sylvia Earle Returns to Historic Dive Site”. Mission Blue (în engleză). . Accesat în .
  32. ↑ Broad, William J. (). „Scientist at Work: Graham Hawkes; Racing to the Bottom of the Deep, Black Sea”. The New York Times (în engleză). Accesat în .
  33. 1 2 „DOER Marine”. DOER Marine (în engleză). Accesat în .
  34. ↑ White, Wallace (). „Her Deepness”. The New Yorker (în engleză). Accesat în .
  35. ↑ „Sylvia Earle”. The Mariners' Museum and Park (în engleză). Accesat în .
  36. 1 2 „Sylvia Earle's decades-long commitment to exploring and protecting the ocean”. National Geographic (în engleză). . Accesat în .
  37. ↑ „The Modern-Magellan Fund”. Wired (în engleză). noiembrie 1998. Accesat în .
  38. 1 2 „Sylvia Earle TED Conference”. NOAA Ocean Today (în engleză). Accesat în .
  39. ↑ Levy, Steven (). „TED Prize Winners Want Help Finding Life, Protecting Oceans and Creating Musical Kids”. Wired (în engleză). Accesat în .
  40. 1 2 „Hope Spots”. Mission Blue (în engleză). Accesat în .
  41. 1 2 3 „The Mission”. Mission Blue (în engleză). Accesat în .
  42. ↑ „Sylvia Earle Doesn't Just Want to Save the Oceans. She Wants to Make Them Accessible to All”. Time (în engleză). . Accesat în .
  43. 1 2 3 „Sylvia Earle”. United Nations Environment Programme (în engleză). Accesat în .
  44. ↑ „Dr. Sylvia A. Earle”. Ocean Elders (în engleză). Accesat în .
  45. 1 2 Earle, Sylvia (). The World Is Blue: How Our Fate and the Ocean's Are One (în engleză). National Geographic. ISBN 978-1-4262-0541-5.
  46. ↑ „This Marine Biologist Has a Message for Climate Change Deniers: 'Get Over It'”. Time (în engleză). . Accesat în .
  47. ↑ „'Our future depends on it': Sylvia Earle's lifelong mission to save the ocean”. Reuters (în engleză). . Accesat în .
  48. ↑ „All NOGI Recipients”. Academy of Underwater Arts and Sciences (în engleză). Accesat în .
  49. ↑ „Sylvia A. Earle”. National Women's Hall of Fame (în engleză). Accesat în .
  50. ↑ „Dr. Sylvia Earle”. Women Divers Hall of Fame (în engleză). Accesat în .
  51. ↑ „Sylvia Earle”. Library of Congress (în engleză). Accesat în .
  52. ↑ „Sylvia Earle, 2018 Princess of Asturias Award for Concord”. Fundación Princesa de Asturias (în engleză). Accesat în .
  53. ↑ „Chairman's Dinner 2018: "Creatures in the ocean don't have a choice. We do."”. Seattle Aquarium (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  54. ↑ Earle, Sylvia; Giddings, Al (). Exploring the Deep Frontier: The Adventure of Man in the Sea (în engleză). National Geographic Society. ISBN 978-0-87044-343-5.
  55. ↑ Earle, Sylvia (). Sea Change: A Message of the Oceans (în engleză). Putnam. ISBN 978-0-399-14060-0.
  56. ↑ Earle, Sylvia (). Dive!: My Adventure in the Deep Frontier (în engleză). National Geographic Children's Books. ISBN 0-7922-7144-0.
  57. ↑ Earle, Sylvia (). Wild Ocean: America's Parks Under the Sea (în engleză). National Geographic Society. ISBN 978-0-7922-7471-1.
  58. ↑ Earle, Sylvia (). National Geographic Atlas of the Ocean: The Deep Frontier (în engleză). National Geographic. ISBN 0-7922-6426-6.
  59. ↑ Earle, Sylvia (). Blue Hope: Exploring and Caring for Earth's Magnificent Ocean (în engleză). National Geographic. ISBN 978-1-4262-1395-3.
  60. ↑ „Mission Blue Film”. Mission Blue (în engleză). Accesat în .
  61. ↑ „Mission Blue”. IMDb (în engleză). Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sylvia_Earle&oldid=17893838