Sulfură de cadmiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sulfură de cadmiu
Structura greenockitului
Structura greenockitului
Cadmium sulfide.jpg
Alte denumiriSulfură cadmică
Greenockit
Hawleyit
Identificare
Număr CAS1306-23-6
Informații generale
Formulă chimicăCdS
Aspectsolid galben
Masă molară144,47 g/mol
Proprietăți
Densitate4,826 g/cm3
Punct de topire1.750 °C
Punct de fierbere980 °C, sublimă
Solubilitate în apă
insolubil
Pericol
T : ToxicN : Periculos pentru mediu
Toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze RR45, R22, R48/23/25, R62, R63, R68, R50/53
Fraze SS53, S45, S61
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcoticSGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxicSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
3
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Sulfura de cadmiu este un compus anorganic, sulfura cadmiului, cu formula chimică CdS. Este un compus solid de culoare galbenă.[1] Este răspândită în natură sub forma a două structuri cristaline diferite, sub forma mineralelor rare greenockit și hawleyit, dar este întâlnită adesea ca și impuritate în minereurile de zinc: sfalerit și wurtzit, care sunt principalele surse economice majore de cadmiu. Este principala sursă de cadmiu care are aplicații la nivel industrial, întrucât este folosit ca și pigment („galben de cadmiu”).[1]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Sulfura de cadmiu poate fi preparată prin reacția sărurilor solubile de cadmiu divalent cu hidrogen sulfurat sau cu alte sulfuri solubile (precum sulfura de sodiu). Această reacție este folosită în analiza chimică, când prin precipitarea sulfurii de cadmiu galbenă se pune în evidență ionul de cadmiu divalent:[2]

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Sulfura de cadmiu este solubilă în acizi, cu care reacționează. Prin reacția cu acid clorhidric se obține clorura de cadmiu, aceasta fiind o posibilă metodă de extracție a pigmentului:[3]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Egon Wiberg, Arnold Frederick Holleman (2001) Inorganic Chemistry, Elsevier ISBN 0-12-352651-5
  2. ^ Fred Ibbotson (2007), The Chemical Analysis of Steel-Works' Materials,Read Books, ISBN 1-4067-8113-4
  3. ^ Wanrooij, P. H. P.; Agarwal, U. S.; Meuldijk, J.; Kasteren, J. M. N. van; Lemstra, P. J. (). „Extraction of CdS pigment from waste polyethylene”. Journal of Applied Polymer Science. 100 (2): 1024. doi:10.1002/app.22962.